CUM SE PRODUC KILOGRAMELE ÎN EXCES?
Am vazut în capitolul I ca soldul pozitiv dintre "caloriile absorbite" si "caloriile arse" nu putea explica excesul ponderal. Cu alte cuvinte, el nu justifica grasimile de rezerva. Prin urmare, exista o alta explicatie, pe care o propun spre studiu în acest capitol.
A. INSULINA
Procesul de constituire sau de neconstituire a grasimii de rezerva fiind legat direct de secretia de insulina, 424m1217e este necesar sa începem capitolul de fata cu câteva cuvinte asupra acestui hormon. Insulina[1] este un hormon secretat de pancreas, rolul ei fiind vital în metabolism. Functia sa este aceea de a actiona asupra glucozei adica asupra zaharului) din sânge, astfel încât aceasta sa intre în tesuturile organismului. În acest stadiu, glucoza este folosita fie pentru a satisface nevoile energetice imediate ale corpului, fie - daca exista în cantitate mare - sa constituie rezerve de grasime.
Vom prezenta, acum, diverse ipoteze, pentru a determina în ce conditii, cu ce tip de alimentatie si în ce proportii se constituie rezervele de grasime.
B. INGERAREA UNEI GLUCIDE
De exemplu, o felie de pâine, mâncata singura (fara alt adaos).
Pâinea este o glucida al carui amidon transformat în glucoza trece direct în sânge. Organismul se afla, subit, în hiperglicemie[2] (cresterea procentului de zahar din sânge). Pancreasul se decide, atunci, sa secrete insulina. Aceasta secretie de insulina are, de fapt, doua obiective:
1. - Sa fixeze glucoza în tesuturile organismului, fie pentru a constitui o rezerva de energie pe termen scurt, folosita pentru nevoile vitale imediate ale corpului (glicogen), fie pentru a constitui un stoc pe termen mai lung, ca rezerva de grasime;
Sa scada procentul de zahar din sânge (vezi capitolul asupra hipoglicemiei).
C. INGERAREA UNEI GLUCIDE sI A UNEI LIPIDE
De exemplu, o felie de pâine cu unt.
În ceea ce priveste fenomenul metabolic, ne aflam în fata unui proces identic celui descris la paragraful precedent.
Glucida se transforma in glucoza; procentul de zahar din sânge creste; pancreasul secreta insulina.
Diferenta fundamentala, însa, este aceea ca, în acest caz, lipida se regaseste în sânge, transformata in acid gras.
Daca pancreasul se afla in perfecta stare, doza de insulina pe care o va secreta va fi exact în raport cu cantitatea de glucoza ce trebuie prelucrata. Daca pancreasul are o functionare defectuoasa, cantitatea de insulina pe care o va elibera va fi mai mare decât cea necesara pentru prelucrarea glucozei si, astfel, o parte din energia lipidei (care, în mod normal, ar fi fost evacuata), va fi stocata anormal, ca rezerva de grasime. Întelegeti, acum, ca starea pancreasului este aceea care îl deosebeste pe individul cu tendinta la îngrasare de cel care poate mânca orice, fara sa se îngrase, primul fiind afectat de hiper-insulinism.
D. INGERAREA LIPIDELOR SINGURE
De exemplu, o bucata de brânza mâncata singura (fara alt, adaos).
Metabolismul unei lipide singure nu are nici un efect glicemic, adica nu are loc nici un fel de eliberare de glucoza în sânge. În consecinta, pancreasul nu secreta practic insulina.
În absenta insulinei nu exista, prin urmare, stocare de energie.
Ceea ce nu înseamna ca ingerarea respectivelor lipide nu foloseste la nimic. Caci, în cursul procesului de digestie, organismul ia din alimentul în cauza toate substantele care sunt necesare metabolismului sau energetic si, în special, vitaminele, acizii grasi esentiali, precum si sarurile minerale (calciul din lactate).
Aceasta demonstratie este voit schematica si, cu toate ca mi-a fost facuta de oameni de stiinta eminenti, îi face pe multi sa zâmbeasca din cauza simplitatii ei. Caci realitatea, va dati seama, fara îndoiala, este putin mai complicata.
În schimb, ea precizeaza esenta fenomenului care ne intereseaza, esenta din ceea ce trebuie cunoscut pentru a întelege regulile fundamentale pe baza carora vom lucra.
Dar, cu toate ca acest capitol este cel mai important - dupa parerea mea - pentru ca, defineste procesul fundamental al constituirii grasimilor de rezerva, el este înca insuficient pentru ca sa întelegeti de ce, continuând sa mâncati absolut normal, dar "diferit", puteti pierde - într-o prima etapa - toate kilogramele excedentare, iar - într-o a doua etapa - sa va mentineti la un nivel ideal.
Nota: Pancreasul este, întrucâtva, seful de orchestra al metabolismului. Daca este în buna stare, îsi va îndeplini normal functia care consta în scaderea glicemiei prin producerea dozei adecvate de insulina. Daca este afectat, deci daca sufera de hiperinsulina, va avea tendinta sa declanseze o stocare anormala de acizi grasi, adica grasimi de rezerva. De aceea, pancreasul - prin functia sa insulinica - va fi responsabil pentru kilogramele excedentare. Vom vedea mai departe ca o alimentatie hiperglucidica duce, în timp, la o disfunctie pancreatica.
|
