CUNOAsTEREA ALIMENTAŢIEI sI A STĂRII DE NUTRIŢIE ÎN COLECTIVITĂŢI
Cunoasterea alimentatiei si a starii de nutritie a colectivitatilor a devenit un aspect extrem de important în lumea contemp 13513y241n orana, pe masura ce s-a evidentiat faptul ca greselile alimentare se rasfrâng rapid asupra starii de sanatate a oamenilor. În acelasi timp, daca în trecut se faceau astfel de evaluari îndeosebi pentru a se pune în lumina insuficienta calorica sau în ceea ce priveste anumiti nutritenti, astazi se urmareste ades existenta consumului alimentar excesiv, în conditiile în care supraponderalitatea si obezitatea au ajuns probleme de sanatate publica în multe tari ale globului.
Cunoasterea alimentatiei se poate face prin mai multe metode, în functie de scopul investigatiei si de indivizii-tinta. Metodele trebuie sa fie simplu de aplicat, sa aiba costuri reduse si sa determine obtinerea de rezultate reproductibile. La baza stau anchetele alimentare care pot fi clasificate dupa cum urmeaza
pentru estimari la nivel national: bilantul alimentar national;
pentru estimari la nivel colectiv: ancheta alimentara statistica, analiza de laborator a portiilor de mâncare;
pentru estimari la nivel familial: metoda listei de alimente, metoda inventarului si cercetarea venitului familial;
pentru estimari la nivel individual: evaluarea dietei pe 24 de ore("24 hours recall"), istoricul dietetic, chestionarele de frecventa alimentara si metoda prin cântarire.
În principiu, indiferent de metoda aplicata, se urmareste evaluarea consumului mediu zilnic al unui individ pe grupe de alimente si pe grupe de nutrienti. De fapt, în prima faza a anchetei se evalueaza consumul pe grupe alimentare, consum care este ulterior transformat în nutrienti cu ajutorul tabelelor de compozitie a alimentelor. Rezultatele obtinute se compara cu recomandarile pentru o buna nutritie si este evaluata adecvarea dietei respective.
Gradul de precizie al anchetelor alimentare este extrem de diferit, dar datele obtinute sunt de regula orientative si un investigator cu experienta stie sa le utilizeze corespunzator (cu exceptia anchetelor care folosesc examinarea chimica directa a portiilor, restul pot implica o doza variabila de subiectivitate).
Starea de nutritie a indivizilor trebuie apreciata în contextul efectuarii unor anchete alimentare, deoarece, cu exceptia unor teste speciale, datele obtinute nu au o valoare individuala deosebita. Pentru evaluarea starii de nutritie, folosim 4 categorii de determinari:
Somatometria: consta în masurarea în conditii standard a unor parametri somatici si calcularea unor indicatori, care coreleaza de regula doua valori somatice si le raporteaza la niste valori standard. Astazi se folosesc îndeosebi indexul masei corporale, pliul cutanat, circumferinta abdominala maxima, etc. Din pacate, datele obtinute la somatometrie ne aduc în atentie modificari datorate unor greseli alimentare care dateaza de mult timp. Nu surprind modificari precoce, care sa fie mai usor de remediat. De remarcat ca somatometria nu ne da nici un fel de date cu privire la adecvarea consumului de micronutrienti (vitamine, elemente minerale).
Examenul clinic: se urmareste evidentierea unor modificari clinice care au la baza nutritia necorespunzatoare. Din pacate, si aceste modificari apar tardiv, când fenomenele carentiale sunt foarte clar instalate, deci destul de greu de remediat. De remarcat ca nu avem semne patognomonice pentru diferite carente, de aceea datele gasite trebuie interpretate în corelatie cu alte evaluari. În plus, carentele apar de regula corelate, nu în mod individual (ex: complexul vitaminic B), iar în lumea contemporana aspectul uzual este de precarenta, ceea ce îngreuneaza munca examinatorului. Acesta nu va mai gasi decât exceptional modificari clasice.
Examenele paraclinice : se refera la examene uzuale dar care, interpretate în contextul altor investigatii, ne pot orienta asupra statusului nutritional al individului. Specificitatea este si aici destul de scazuta, dar valoarea rezultatelor este mai mare, pentru ca pune în evidenta cel mai adesea o carenta care nu a avut timp sa ia o mare amploare. Cele mai utile sunt: hemoleucograma, proteinemia cu raport albumine/globuline, determinarea nivelului circulant al unor elemente minerale, lipidograma. Vitaminemiile si vitaminuriile sunt examene dificil de efectuat în mod curent, de aceea se obisnuieste sa se evalueze starea de nutritie într-o anume vitamina prin intermediul unor substante de metabolism intermediar (de ex: pentru niacina, se masoara nicotinamida în urina, aceasta fiind principalul metabolit al vitaminei).
Teste speciale: acestea se aplica doar în contextul unor evaluari complexe, care urmaresc un numar limitat de nutrienti, deoarece sunt dificil de efectuat , sunt invazive si costisitoare( radiografii, adaptometrie, hipervitaminemie provocata, etc.).
Bibliografie:
1.Ionut Carmen: "Igiena alimentatiei si nutritiei -notiuni practice", Ed.Medicala Universitara "Iuliu Hateganu", Cluj-Napoca, 195, 2001
|
