GREUTATEA IDEALĂ
Când ne cântarim, ce evaluam? Greutatea globala a unui corp alcatuit din oase, muschi, masa grasa, organe, viscere, nervi si apa. Masa grasa constituie 15% din greutatea barbatului si din greutatea femeii.
Obezitatea se defineste ca un exces de masa gra 919b17j sa si reprezinta un procent mai mare de 20% fata de valorile medii. Dar cum sa apreciem cantitatea exacta de masa grasa a unui individ? Masurarea, cu compasul, a grosimii pliului cutanat este o posibilitate, printre altele, dar ramâne foarte imprecisa.
Suntem nevoiti sa asociem obezitatea si excesul de greutate, chiar daca pe cântar nu ni se da raportul dintre masa grasa si masa activa (muschi, organe etc.).
Pentru a ne putea apropia de notiunea de greutate ideale, este mai simplu sa folosim formula lui Lorentz (în care înaltimea este exprimata în cm, iar greutatea în kg), decât sa recurgem la tabelele de greutate, întocmite cu severitate de societatile de asigurari americane:
Dar acest calcul nu tine cont nici de vârsta si nici de marimea osaturii.
În prezent, pe plan interntional se foloseste indicele Quetelet sau BMI (Body Mass Index), care defineste raportul dintre greutate si înâltimea la patrat.
Valoarea normala a indexului este de 20-25, la barbat, si la femeie. Pâna la vorbim despre o suprasarcina ponderala, dincolo de este obezitate, iar daca indexul trece de ne aflam în prezenta unei obezitati grave, care trebuie sa faca obiectul unor serioase îngrijiri medicale.
Aceasta definitie are o importanta medicala si nu estetica, dar indexul are avantajul de a fi bine corelat cu valoarea masei grase.
Indexul se poate calcula foarte simplu, cu ajutorul urmatorului tabel:
Indexul se situeaza pe o linie care leaga greutatea si înaltimea
Repartitia topografica a grasimii ne permite sa apreciem pronosticul de obezitate, prin intermediul raportului:
Valoarea normala a acestuia este de 0,85-1 la barbat si de la femeie.
În obezitatea androida: grasimea se acumuleaza mai ales în partea superioara a corpului (fata, gât si abdomen, deasupra buricului). În acest caz, raportul este întotdeauna mai mare decât Complicatiile sunt precoce si frecvente: diabet, hipercolesterol, hipertensiune arteriala, risc cardio-vascular.
În obezitatea ginoida: masa grasa predomina în regiunea inmferioara a corpului (solduri, fese, coapse si partea de jos a abdomenului). Riscurile de boli sunt mai reduse, prejudiciul este mai mult estetic, cu atât mai mult cu cât, în acest caz, femeile pot fi afectate si de celulita.
Dincolo de cifrele medicilor, care încearca sa cuantifice în mod stiintific ceea ce tine mai mult de o impresie estetica sau de o stare "neplacuta", greutatea cea mai importanta - pe care o va preciza pacientul este cea dorita de acesta, cea cu care se simte bine... la urma urmei, tocmai "greutatea de forma", care constituie scopul ce trebuie atins.
Uneori, aceasta greutate este mai mare decât în normele teoretice, dar de ce sa fim mai stricti decât însusi obezul? Daca cifra i se pare un obiectiv posibil de atins, înseamna ca este mai realista decât norma teoretica impusa de corpul medical, norma care - daca este prea rigida - poate fi un motiv de descurajare chiar din plecare.
Pe de alta parte, unele femei - ametite de imaginile prezentate de mass-media - trebuie sa fie atente când îsi fixeaza ca obiectiv o greutate mitica si ireala, care nu este deloc justificata, si pe care organismul, protejat de niste sisteme de reglare întelepte, nu va accepta niciodata sa o atinga.
Greutatea ideala, daca exista, va trebui sa fie un subiect de analiza lucida, pe care o va face obezul cu el însusi, si, uneori, o negociere critica între el si medic.
CONCLUZIE
Lectura cartii de fata - îndraznesc sa cred v-a oferit raspunsul la întrebarile pe care vi le-ati pus. Sper, în orice caz, ca v-a placut.
În ceea ce ma priveste, mi-a facut multa placere s-o scriu, pentru ca mi-a permis sa-mi limpezesc si sa-mi ordonez în minte lucruri pe care le înmagazinasem claie peste gramada, timp de multi ani.
Aceasta lucrare de sinteza mi-a întarit ideea care se desprinsese treptat din cercetarile mele si care, astazi, a devenit o profunda convingere: "suntem ceea ce mâncam".
Altfel spus, capitalul fizic pe care îl avem sau ceea ce ramâne din el, este rezultatul alimentatiei noastre din trecut. Sanatatea si durata vietii noastre sunt consecinta alimentatiei din trecut. si pot afirma - dar dumneavoastra ati înteles deja acest lucru ca forma, tonusul, vitalitatea, eficienta, dinamismul depind în strânsa masura de modul de alimentatie.
Daca veti reusi sa stiti cum sa va gestionati alimentatia va veti gestiona, de fapt, "propria viata".
Omul modern nu mai este din pacate o fiinta rationala, pentru ca si-a pierdut toata întelepciunea. În ziua de azi, este în stare sa mearga pe luna, dar nu mai stie sa se hraneasca.
Cea mai importanta activitate a zoologilor este legata de preocuparea pentru hrana animalelor, deoarece ei stiu ca tocmai la acest nivel se gaseste cheia supravietuirii speciilor.
De îndata ce o maimuta nu mai este fecunda, de îndata ce blana unui urs napârleste, de îndata ce leul devine blând, iar elefantul îsi pierde memoria..., zoologul începe prin a le verifica si a le modifica mâncarea.
Când omul de rând din secolul XX se scoala, într-o dimineata, cu o eruptie pe fata, cu o migrena de-i vine sa se dea cu capul de pereti sau cu o respiratie mai urât mirositoare decât o gura de canal, este foarte probabil ca medicul care îl va consulta nici macar nu-l va întreba cum se hraneste. Animalele si masinile au dreptul sa primeasca toata atentia, fiinta umana nici una.
Daca la benzinarie vi s-ar pune, din greseala, benzina ordinara în BMW, ati face scandal. Pentru ca stiti ceea ce i se potriveste masinii dumneavoastra.
Daca îi veti servi un antricot unei girafe, exista toate sansele sa fiti refuzat, chiar daca nu a mâncat de opt zile. Pentru ca animalele stiu din instinct ceea ce le convine. Omul, acest mamifer superior, dotat cu inteligenta si limbaj articulat, este de fapt singura fiinta vie care poate fi hranita cu orice sau aproape cu orice, fara ca sa-si dea seama si fara sa-si manifeste retinerea ori dezaprobarea.
Obisnuintele alimentare care s-au statornicit în tarile industrializate de câteva decenii - ar fi trebuit sa fie de mult principala preocupare a guvernantilor lor.
Ma gaseam, cu câtva timp în urma, la Disney-World, în Florida, si, în mijlocul acestei multimi reprezentative pentru populatia americana, am fost cuprins din nou de un profund sentiment de spaima, vazând cât este de mare numarul obezilor din Statele Unite. Circa 18% din locuitorii acestei tari sunt obezi sau pe cale de a deveni obezi, ceea ce înseamna un american din cinci.
Obezitatea din SUA a devenit în asemenea masura un fenomen social, încât este perfect integrata m viata de toate zilele, lucru ilustrat de faptul ca, la intrarea în "Disney-World", exista un numar de scaune rulante pentru invalizi, egal cu cel al carucioarelor de copii puse la dispozitia publicului.
Natiunea americana, care este cea mai puternica din lume, paradoxal, se afla de-a binelea într-un proces de degenerescenta. Daca progresul trebuie platit cu un asemenea pret, atunci îti poti pune întrebari foarte serioase în privinta valorii lui.
Aceasta situatie, dupa cum o denunta unii rari experti, este rezultatul unei intoxicatii colective prin absorbtia de glucide rele si de grasimi în exces. Iar lucrul cel mai nelinistitor este ca cea mai mare proportie de obezi din SUA se gaseste în rândul tinerilor.
Aceasta dovedeste cât se poate de bine ca fenomenul este legat de jalnicele obisnuinte alimentare adoptate dupa al doilea razboi mondial.
În Franta, slava Domnului, înca nu am ajuns acolo si cred ca, multumita resurselor noastre culturale si traditiilor noastre culinare, avem mijloacele de a rezista.
Totusi, chiar daca astazi acest fenomen este înca în faza embrionara în tara noastra, el tinde sa se dezvolte. si pentru a ne convinge, este de ajuns sa notam numarul impresionant de localuri "fast-food" care s-au instalat, în ultimii ani, în marile noastre orase. Totodata, când privesti statisticile consumului national de bauturi dulci si, mai ales, curba lor ascendenta, ai toate motivele sa crezi ca procesul de intoxicatie colectiva, din pacate, a început de-a binelea.
Cedând la îndemnurile publicitatii si, mai ales, ale superficialitatii, ne încurajam, fara sa vrem, copiii sa adopte obisnuinte alimentare pe care nu le-am accepta pentru noi însine. Peste câtiva ani, poate ca va fi prea târziu ca sa mai putem actiona.
Unii or fi stiind sa va explice, cu sumedenie de detalii, cum sa pastrezi motorul masinii pâna la 200.000 km. Dar pâna la ce vârsta vor sti sa lungeasca viata copiilor lor? Drama este ca nici macar nu le sta mintea la asta.
Organismul uman este o ,,masina" extraordinara, capabila sa suporte atâtea excese, încât omul nu stie niciodata în ce moment a depasit linia rosie.
Femeile sunt mai rezistente decât barbatii, pentru ca sunt înzestrate cu o sensibilitate mai mare. si nu vorbesc aici despre sensibilitatea fizica. Ele pot, prin urmare, sa adopte mai usor o conduita rezonabila si, astfel, sa-si menajeze organismul pe toata durata vietii.
<?>Barbatul pe durata vietii sale, nu-si cunoaste propriile limite.
De aceea, are tendinta sa întinda coarda la maximum, atât cât rezista aceasta. El suporta, cu rezistenta unei stânci, toate excesele de care se face vinovat. si, apoi, într-o buna zi, se prabuseste întocmai ca un colos cu picioarele de lut.
Toate greselile alimentare pe care le-ati facut începând din copilarie, au fost înregistrate de organism, care, de fiecare data, a pus în miscare o procedura exceptionala, pentru a le trata.
Deseori, ati vazut aparând efectele secundare ale "tratamentului", sub forma unor simptome diverse dureri de cap, tulburari gastrice, tulburari intestinale etc.).
Acesta este un semn de saturatie, din partea organismului, dar si de slabiciune, care se traduce printr-o sensibilitate crescuta.
Tulburarile, deci simptomele, sunt diferite de la un individ la altul. Dar cauza este mereu aceeasi, adica proasta gestiune a alimentatiei.
Fiti bucurosi, pentru ca, în nefericirea voastra, aveti totusi, o sansa. Prin aceasta înteleg ca, încercând sa rezolvati, poate, problema greutatii în exces, ati gasit si solutia tuturor celorlalte afectiuni de care ati putea suferi.
Este exact ceea ce mi s-a întâmplat mie acum câtiva ani.
Când eram student, eram înscris la un Institut al carui program de învatamânt ma îndruma, prin natura iui, catre înalta administratie, adica spre politica; ceea ce nu s-a întâmplat, în cazul meu.
În prima zi de curs, directorul ne-a adunat ca sa ne comunice urmatorul mesaj:
"Ca director al acestui institut, nu am - în ceea ce priveste toata perioada dumneavoastra de studii decât o ambitie: sa va învat sa cititi, sa scrieti si sa vorbiti."
Scriind aceasta carte, eu nu am avut, în ceea ce ma priveste, alta ambitie decât sa va învat sa mâncati.
|
