In aromaterapie (terapia cu uleiuri aromatice) Aetheroleum citri (uleiul de lamiie), uleiul volatil extras din coaja de lamaie care imprima fructului mirosul sau caracteristic, se foloseste in litiaza biliara si pentru tratarea unor afectiuni hepatice. Lamaiul este originar din India, arabii fiind cei care l-au cultivat in regiunea sudica a Marii Mediterane. Sediul principal al productiei de ulei de lamiie este insula Sicilia, dar nu trebuie uitate nici centrele din insula Cipru, California si Florida.

Zeama de lamiie stimuleaza functionarea ficatului

Cind se foloseste numai uleiul de lamiie, acesta se extrage astfel: se cojeste fructul iar coaja se introduce in apa rece. A doua zi coaja se preseaza (stoarce) iar uleiul se lasa sa se depuna, apoi se decanteaza si se filtreaza. Folosind mijloacele mecanice de presare se obtine un ulei superior. Din lamiie se extrage si se foloseste sucul si uleiul. Ca remediu se foloseste mai ales sucul de lamiie, care se obtine mai usor si in cantitate mai mare (si in casa) daca tinem lamiia timp de citeva minute in apa clocotita si apoi se ruleaza fructul pe o suprafata plana, apasind cu palma.

Zeama de lamaie obtinuta prin stoarcere contine: acid citric (de aceea are gust acru), saruri minerale de calciu, potasiu, magneziu, cupru, fosfor, mangan si siliciu, aminoacizi si unele zaharuri, precum si vitaminele C (in cantitate mare), A si B. Acidul citric din zeama de lamiie stimuleaza functionarea ficatului, fluidificarea si drenarea vezicii biliare, mai ales in cazurile de diskinezie, de insuficiente sau de afectiuni hepatice. Vitamina C are rol antiinfectios in viroze si stari gripale, intervenind de asemenea in fenomenele de remineralizare, de combatere a anemiei, prin formarea globulelor rosii.

Zeama de lamiie mai produce urmatoarele efecte: este tonic in astenii, datorita calciului si fosforului, fluidifiant al singelui in afectiunile venoase (varice si tromboflebite) datorita vitaminei P, mareste elasticitatea vaselor de singe si are efect pozitiv in hipertensiunea arteriala, in afectiunile aparatului cardiocirculator sau la batrini si sclerotici cu depozite de colesterol pe peretii vaselor de singe (ca adjuvant). De asemenea, este eficienta in guta, artritism, previne formarea depozitelor de urati, contribuie la cresterea vitezei de metabolizare a grasimilor si prin aceasta la scaderea greutatii corporale in curele de slabire.

Previne formarea ridurilor

Sucul de lamiie se foloseste, dupa caz, ca atare sau sub forma de citronada. Lamiia se mai poate folosi si sub forma de decoct, astfel: se fierb 2-3 lamii intregi (bine spalate) cu un litru de apa timp de 10-15 minute, apoi se adauga in lichidul care fierbe  citeva picaturi de suc de lamiie. Zeama rezultata se bea treptat in cursul zilei, eventual se indulceste, iar lamiile care au fiert se pot folosi in continuare.

Lamiile se mai pot intrebuinta si in urmatoarele situatii: pentru intretinerea pielii miinilor (zeama), carora le reda culoarea si supletea. Lamiia previne formarea ridurilor in cazul tenurilor grase. Pentru aceasta se prepara un amestec de suc de lamiie (o bucata) cu albusul de la un ou. Se amesteca bine cu lichidul rezultat se sterge si se pune o masca de doua ori pe zi, timp de 20 de minute. Se mai foloseste, de asemenea, amestecul de suc de lamiie, glicerina si colonie, in parti egale cu care se sterge fata sau se aplica masti, tot in cazul tenurilor grase.

Pentru pistrui se prepara un amestec din 200 g de otet de 9 grade si coaja de la doua lamii, se lasa sa se macereze timp de sapte zile (coaja este maruntita). Cu acest preparat se ating apoi pistruii de pe fata sau negii de pe miini de doua ori pe zi. Tot pentru pistrui se dizolva sare in sucul de lamiie si se aplica, iar cu lichidul rezultat se fac lotionari scurte sau se ating negii.     

Sucul de lamaie albeste dintii

Sucul de lamaie este activ in unele afectiuni ale gurii, cum sunt aftele, stomatitele si glositele. Pentru aceasta se fac amestecuri in parti egale de zeama de lamiie si apa calduta cu care se fac gargare. Spalarea saptaminala a dintilor cu suc de lamiie duce la albirea acestora si la redarea culorii initiale, mai ales la fumatori la care dintii s-au patat cu nicotina.
In caz de migrene se pun pe timple doua felii de lamaie.

Sucul de lamiie se mai foloseste si la toaletarea ranilor si plagilor, precum si la tratarea unor eruptii. Citeva picaturi de zeama de lamiie puse intr-un litru de apa, o dezinfecteaza si ii da un gust bun. Datorita uleiului volatil, lamiile maresc forta de aparare a organismului in bolile infectioase si sunt bactericide in infectii digestive si respiratorii. Fiind hipoglicemiante, lamiile intra in regimul diabeticilor. Sucul de lamiie este activ in diatezele urice (artritism, guta, reumatism).

Pentru lipsa de calciu se prepara o lamiie de la care se ia sucul si o coaja de ou. Se macereaza o saptamina si se adauga miere dupa gust. Se iau 3 lingurite pe zi.

Uleiul din coaja lamiilor reda culoarea pielii miinilor, patata cu sucuri de fructe sau de zarzavaturi.Conform aromoterapiei (terapia cu uleiuri aromatice) uleiul este indicat in afectiuni circulatorii (anemie, degeraturi, varice), in afectiuni digestive (diabet, litiaza biliara, gastro-enterita), in afectiunile de ficat, varsaturi, litiaze, in afectiuni ale capului (migrene), laringita, tonifiant gingival, sinuzita si in afectiuni ale aparatului respirator (astm, bronsita).

Farm. Primar Teodosiu Mircea