|
||||
Doza zilnica este de 150 - 350 mg, mai crescuta la copii si la femeile insarcinate. Absorbtia magnezului se face prin aparatul digestiv, de aceea unele afectiuni ale acestuia pot duce la fenomene de absorbtie insuficienta. Ea este favorizata de prezenta vitaminei D, iar fixarea mineralului se face in prezenta vitaminei E. Magneziul influenteaza pozitiv functionarea hormonului paratiroidian si a hormonului de crestere, precum si formarea proteinelor. De asemenea influenteaza pozitiv metabolismul glucidelor si lipidelor. Unele medicamente (cortizonul, aldosteronul, tirozina s.a.) favorizeaza eliminarea magneziului din organism. In organism, magneziul se afla intr-o relatie de interdependenta cu sodiul si calciul, intre aceste trei minerale putind avea loc asa numitul fenomen de transmutatie moleculara. Astfel, daca in organism este o concentratie suficienta de magneziu, si apare o deficienta de calciu, prin acest fenomen de transmutatie, se poate forma calciul necesar din magneziu. Recomandari
Pentru asigurarea necesarului de magneziu, se recomanda piinea neagra si
folosirea sarii grunjoase, bogata in saruri minerale si in magneziu, la
prepararea mincarii. De asemenea se poate consuma supa in care au fiert
legumele, fructele sau carnea.
Daca lipseste. Deficitul de magneziu, in schimb, se manifesta prin anxietate si hiperemotivitate, prin spasm laringian, prin cefalee, vertij, lipotomie si insomnie. Tot in lipsa magneziului se manifesta oboseala vizuala, palpitatii, dischinezie si astenie biliara, precum si fragilitatea fanerelor (dinti, par, unghii). La batrini, carenta de magneziu se manifesta in plus prin tremuraturi, tulburari de mers si astenie. |
|