Nomenclatura si caracteristicile fizico-chimice ale aflatoxinelor

Nomenclatura si caracteristicile fizico-chimice ale aflatoxinelor

Dintre aflatoxine, au fost izolati 4 compusi chimici dupa numele fungului care-I produce. Ulterior, ei au primit denumirile conventionale de aflatoxine B1, B2, G1, G2, in functie de culoarea fluorescentei lor in lumina UVde 254 si 366 nm (B-blue-albastru, G-green-verde. ) si de pozitia lor pe placa cromatografica.

Aflatoxina B1

Denumirea chimica: Cyclopenta(c)furo(3’2’4, 5)-furo(2, 3-n)(1)benzopiran-1, 11-dione, 2, 3, 6a, 9a-tetrahidro-4-metoxy)-(6aR-cis)

Formula moleculara:C₁₇H₁₂O_6.

Greutatea moleculara312.

Aflatoxina B2:

Denumirea chimica: Cyclopenta(c)furo(3’2’4, 5)-furo(2, 3-n)(1)benzopiran-1, 11-dione, 2, 3, 6a, 9a-hexahidro-4-metoxy)-(6aR-cis)

Formula moleculara:C₁₇H₁₂O₆

Greutatea moleculara:314.

Aflatoxina G1:

Denumirea chimica: 1H, 12H-furo(3’2’4, 5)-furo(2, 3-n)pirano(3, 4-n)benzopiran-1, 12 dione, 3, 4, 7a, 10, tetra hidro-5-metoxy-(7aRcis)

Formula moleculara:C₁₇H₁₂O_7.

Greutate molecular:328.

Aflatoxina G2:

Denumirea chimica:1H, 12H-furo(3’2’4, 5)-furo(2, 3-n)pirano(3, 4-n)benzopiran-1, 12 dione, 3, 4, 7a, 10, 10a-hexaahidro-5-metoxy-(7aRcis)

Formula moleculara:C₁₇H₁₄O₁₇.

Greutatea moleculara:33

Micotoxinele sunt toxine produse pe anumiti fungii sau mucegaiuri care cresc pe alimente precum alunele, nucile, graul, alte cereale, boabe de soia, furaje, fructe uscate sau condimente. Toxinele pot lua nastere in timpul cresterii recoltei sau in urma unei depozitari incorecte. Micotoxinele pot intra in lantul alimentar prin intermediul produselor din carne sau al altor alimente de origine animala cum ar fi ouale, laptele sau branza ca urmare a furajelor condimentate. Efectele pe care toate acestea le pot avea asupra sanatatii depind de cantitatea sau tipul micotoxinelor ingerate. De exemplu, se crede ca ingerarea continua de aflatoxine este asociata cancerului la ficat, prezent la persoanele care sufera de hepatita B. Alte micotoxine sunt legate de afectiuni ale ficatului sau rinichilor.

Supravegherea atenta si depozitarea corecta a alimentelor sunt importante in prevenirea dezvoltarii micotoxinelor. In ceea ce priveste protectia consumatorului, organizatiile nationale si internationale evalueaza constant riscul pe care micotoxinele il prezinta pentru om.

Aflatoxinele secretate de Aspergillus flavus, si un numar mare de alte mucegaiuri, diferit penicilini si chiar Rizopus si au ca principal producator A. flavus. Acesta se dezvolta in seminte de oleoginoase, produsele secundare de la fabricarea uleiului (srot, tarate), arahide, cereale, produse de origine animala (branzeturi fermentate, preparate de carne). S-au constatat hepatite acute la copii care au fost alimentati cu inlocuitori de lapte obtinuti din seminte oleaginoase atacate de fungi.

Ochratoxinele, se gasesc in produsele alimentare de origina vegetala (grau, porumb, ovaz, soia, sorg), leguminoase, cafea si peste sarat. Contaminarea unor furaje cu ochratoxina A a dus la aparitia nefropatiei la porci si pasari. Toxina se acumuleaza in tesuturi (rinichi, ficat, muschi) si se elimina prin lapte. Ea produce leziuni renale, dar si hepatice, fiind produsa de speciile Aspergillus si Penicillium. Tulpinile de Aspergillus ochracenus sunt prezente si in mediul natural; existand ca mucegai in sol ea poate prolifera in leguminoase, cereale etc. Achratoxina A, produce toxicoze grave la animale si om, iar mucegaiurile care produc aceasta toxina, secreta si acid penicilinic care este substanta cancerigena. /13/

Patulina,   cunoscuta si sub numele de clavacina, acumulandu-se in cereale, fructe si legume (caise, cirese, mere, pere, banane, tomate etc. ), putand trece si in produsele prelucrate (sucuri de fructe, legume). Ea este foarte toxica pentru plante si animale cu actiune mutangena, teratogena si cancerigena. In pamant este produsa de Penicillum urticae, iar pe fructe de P. expansum si Byssochlamys (spp). Este stabila in mediul acid si instabila in mediul alcalin, termostabila nefiind distrusa la +80 C. Patulina se formeaza in cantitati mari in merele depozitate, ea inhiba respiratia celulara si tisulara determinand oprirea cresterii. Ca modificari anatomopatologice se mentioneaza: edeme, congestii pulmonare, degenerescente hepatice, biliare, rinichi, suprarenale. Sterigmatocistinele sunt metaboliti furofuramici, cu efecte toxice asemanatore aflatoxinei B1 (toxic, cancerigen, mutagen, teratogen). Toxicitatea se manifesta prin: leziuni renale si alterari la ficat (la maimute), tumori pulmonare (la soareci), necroze miocardice, alterarea celulara, reducerea cromatinei din nucleu. Producatorul principal de sterigmatocistine este A. versicolor, care este pus in evidenta in cerealele mucegaite, faina, paine, carne, branzeturi, suc de grepfrut. /13/

Tricotecenele, sunt metaboliti ai multor genuri de fungi, rolul principal revine lui Fusarium sp., frecvent in cereale si seminte de leguminoase, fiind mai frecvent in tarile din zona temperata. Tricotecenele provoaca voma, slabiciune, diaree, tahicardie, hipotensiune, colaps, hemoragii, eroziuni si ulcere la nivelul tractului intestinal. Tricotecenele sunt termostabile, manifestandu-se si dupa operatiile de coacere, fierbere, operatii prezente in obtinerea preparatelor culinare. Ele afecteaza sistemul nervos provocand alterarea reflexelor, deficiente de orientare, stari depresive si chiar sistemul hematopoetic. Toxina T 2, se formeaza pe porumbul mucegait si alte cereale. Ea, provoaca dezinteria mortala la mamifere si reduce coagularea sangelui, (voma, dezinterie, scadere in greutate, deces). Zearalenonele contamineaza frecvent produsele cerealiere, sunt biosintetizate si la temperatura scazuta (12 C), dar temperatura ridicata (27 C) creste cantitatea de micotoxine.

Zearalenonele se acumuleaza pe porumbul depozitat (cu umiditate ridicata), dar prin adaugarea de diclorofos in mediul de cultura este inhibata formarea toxinei. Ele sunt lactone ale acidului rezorcilic, dozele mici stimuleaza sporul in greutate, iar dozele mari produc avorturi si sterilitate.

Dimensiuni noi ale calitatii si inocuitatii preparatelor culinare in turism Monileformina, este sintetizata de Fusarium monileforme, se dezvolta pe porumb, cereale. Consumarea produsului infestat provoaca slabire, inapetenta, semne nervoase cu spasme musculare si paralizia faringelui, distrofie hepatica, icter etc. /120/ Rubratoxinele, provoaca stari hemoragice si hepatotoxice. Factorul toxic este solubil in apa, termostabil, si prezinta actiune antibiotica. Dozele subletale produc oprirea cresterii si aparitia de malformatii.

Citreoviridina, are efect neurotoxic, se dezvolta pe orez la temperaturi de 12 -18 C, simptome asemanatoare cu boala beri-beri; la om produce tulburari cardiace, palpitatii, tahicardie pana la stop respirator. /120/

Islanditoxina, luteoskirina si cicloclorotin, au fost izolate de pe orezul infectat, ele fiind micotoxine hepatotoxine puternice.

Micotoxinele cu actiune tremorgena (secretate de fungi), provoaca la animale tremuraturi musculare si convulsii; ele se dezvolta pe porumb, arahide, fasole si leguminoase.