Organisme modificate genetic, intre stiinta si siguranta alimentara

Organisme modificate genetic, intre stiinta si siguranta alimentara

Prolog

Din dorinta de a asigura hrana zilnica milioanelor de locuitori ai planetei, nu trebuie sa neglijam aspectul esential al securitatii alimentare!

1.1. Premise

Inca de la inceputul ultimei decade a secolului trecut, eforturile de a obtine, prin tehnici de inginerie genetica, culturi de plante modificate genetic, conduc la o explozie de cercetari si aplicatii la scara larga in domeniu, de o parte si de cealalta a Atlanticului. In 1995, SUA autorizeaza comercializarea de soia transgenica, urmata de alte numeroase state: Japonia 1996, Australia 1996, Marea Britanie 1996, Comisia Europeana pentru Comercializarea in 1996. Totusi, dupa un an efervescent ca 1996, ianuarie 1997 produce o fisura in elanul general statul Luxemburg interzice importul plantelor transgenice, urmata de alte tari europene: Austria, Italia, etc. Dupa ce firmele interesate in producerea si comercializarea semintelor de plante modificate genetic, cunosc o dezvoltare exploziva, Europa parand sa fie cuprinsa de un val de respingere.

1.2. Interese economice?

Securitatea, pe termen lung, a consumatorilor? Reticenta vechiului continent fata de progresul exponential al SUA? Intrebari care inca asteapta raspuns. Este o tentativa de a privi catre 'maine' cu limitarile practice ale perioadei prin care trecem. La nivel mondial, suprafata cultivata a crescut de 47 de ori in 9 ani. In anul 2004, plantele modificate genetic au fost cultivate pe 81 milioane ha., in 17 tari de pe 6 continente.

FIG. 1- Principalele specii de plante modificate genetic cultivate

in lume in anul 2004 (81 milioane ha)

Soia 48,4 (60%)  Rapita 48,4 (60%)

Bumbac 9% (11%)

Porumb 19,3 (23%)

Pe parcursul celor 9 ani de la introducerea in cultura a planelor transgenice, suprafata cultivata a crescut de 47 de ori - de la 1,7 milioane ha in anul 1996, la 81 milioane ha in anul 2005. Este vorba de un ritm de crestere nemaiintalnit in domeniul tehnologiilor agricole.

In anul 2004, sase tari au cultivat 98% din suprafata mondiala de plante modificate genetic. Pe primul loc se situeaza SUA, cu 47,6 milioane ha (59% din total), urmata de Argentina - 16,2 milioane ha, Canada - 5,4 milioane ha, Brazilia - 5 milioane ha, China - 3,7 milioane ha si Paraguay - 1,2 milioane ha. Restul de 1,9 milioane ha din suprafata a fost cultivata de unsprezece tari: India, Africa de Sud, Umguay, Australia, Romania, Mexic, Spania, Filipine, Honduras, Columbia, Germania(Clive James, citat de Adevarul economic nr. 12 din 5aprilie 2005).

FIG. 2 - Suprafata cultivata in lume in anul 2004 cu plante modificate gnetic

Argentina 16,2 (20%)

Va spune Romania 'da' plantelor transgenice?

Va ramane de partea batranului continent?

Lucrarea de fata nu isi propune sa dea raspunsuri niciuneia dintre acestea. Chiar daca cercetarea intreprinsa de colectivul interdisciplinar nu isi va gasi un loc in atitudinea oficiala fata de aceasta problema, din punct de vedere stiintific, speram sa suscite interesul. 727g64h

1.3.Legislatia Uniunii Eropene la care Romania a aderat incepand cu ianuarie 2007

Utilizarea plantelor modificate genetic, eliberarea lor in mediul inconjurator, cultivarea, importul si in special utilizarea ca alimente sau ingrediente alimentare, sunt reglementate in cadrul UE de proceduri stricte.

Primele instrumente legale comunitare (Directiva Consiliului nr. 90/220/EEC si Directiva Consiliului 90/219/EEC) au fost adoptate in 1990 cu scopul specific de a proteja sanatatea umana, sanatatea animala si mediul inconjurator.

In momentul de fata principalul act normativ comunitar, considerat ca fiind cadrul legal orizontal pentru biotehnologie in UE, este Directiva Parlamentului European si a Consiliului nr. 2001/18/EC referitoare la eliberarea intentionata in mediul inconjurator a plantelor modificate genetic.

Directiva 2001/18/EC abroga Directiva 90/220/EEC si intareste regulile existente asupra eliberarii plantelor modificate genetic in mediul inconjurator, introducand, printre altele, principii pentru evaluarea de risc asupra mediului, monitorizarea obligatorie post-market, obligativitatea furnizarii de informatii catre public, obligativitatea trasabilitatii si etichetarii in toate stagiile introducerii pe piata.

Urmare a introducerii pe piata a plantelor modificate genetic ca sau in produse, notificatorul trebuie sa asigure ca monitorizarea post-market si raporatrea sunt efectuate in conformitate cu conditiile specificate in autorizatie.

Asa cum este aratat in Tabelul 1, un numar de 18 plantelor modificate genetic au fost autorizate conform procedurii fostei Directive 90/220/EC.

Pana in momentul de fata au fost depuse peste 25 de solicitari de autorizare pentru introducerea pe piata a plantelor modificate genetic, in baza Directivei 18/2001/EC (pentru informatii actualizate si statutul dosarelor de solicitare consultati).

Tabelul 1. Plante modificate genetic aprobate pentru comercializare in UE conform Directivei Consiliului nr. 90/220/EEC:

* - nu este autorizat pentru cultivare in UE

** - doar pentru productia de seminte

Suplimentar fata de Directivele mentionate mai sus, au fost elaborate si implementate o serie de acte normative verticale, ce se refera la aprobarea si utilizarea in siguranta a plantelor modificate genetic, destinate consumului uman. Introducerea pe piata in cadrul Comunitatii a alimentelor noi sau a ingredientelor alimentare noi, a fost, pana de curand reglementata de un act normativ vertical: Regulamentul (EC) nr. 258/97 ce se refera in mod special la:

alimente si ingrediente alimentare continand sau constand din plantelor modificate genetic in sensul Directivei 90/220/EEC;

alimente si ingrediente alimentare produse din, dar care nu contin plantelor modificate genetic;

alimente si ingrediente alimentare cu structura moleculara primara modificata intentionat;

alimente si ingrediente alimentare ce constau din sau izolate din microorganisme sau alge;

alimente si ingrediente alimentare ce constau din sau izolate din, plante si ingrediente alimentare izolate din animale, cu exceptia alimentelor si ingredientelor alimentare obtinute prin practici traditionale de inmultire avand un istoric al utilizarii in siguranta ca aliment;

alimente si ingrediente alimentare la care a fost aplicat un proces de productie neutilizat in mod curent, in cazul in care acel proces confera schimbari semnificative in compozitia sau structura alimentelor sau ingredientelor alimentare ce le afecteaza valoarea nutritionala, metabolismul sau nivelul de substante indezirabile.

Cerintele de etichetare au fost pentru prima data mentionate in Regulamentul (EC) nr. 258/97, dar ulterior, au existat linii specifice de porumb sau soia modificate genetic, supuse etichetarii prin introducerea Regulamentului Consiliului (EC) nr. 1139/98.

Prin Regulamentul (EC) nr. 258/97, au fost stabilite cerinte specifice de etichetare pentru a asigura informarea consumatorului final cu privire la orice schimbare a caracteristicilor sau proprietatilor alimentelor cum ar fi: compozitia, valoarea nutritionala, efectele nutritionale sau destinatia utilizarii alimentului sau ingredientului alimentar. In momentul de fata au fost aprobate si pot fii introduse legal pe piata UE 17 produse alimentare ce au suferit evenimente de transformare (Tabelul 2).Un tip de soia si un tip de porumb modificate genetic au fost aprobate in baza Directivei 90/220/EEC inaintea intrarii in vigoare a Regulamentului privind alimentele noi (258/97). Celelalte - alimente procesate derivate din, printre altele, 7 varietati de nap de camp modificat genetic, 5 de porumb modificat genetic - au fost notificate ca substantial echivalente in conformitate cu Regulamentul nr. 258/97 si autorizate prin procedura simplificata. Regulamentul Consiliului (EC) nr. 1139/98 stabileste un model pentru etichetare bazat pe principiul ca un aliment sau un ingredient alimentar modificat genetic nu este considerat a fi echivalent cu unul nemodificat genetic daca proteina sau ADN-ul rezultate din modificarea genetica sunt detectabile. Aditivii au fost exclusi din cerintele de etichetare pana cand a fost introdus Regulamentul Comisiei (EC) nr. 50/2000. Actualizarea si completarea actelor normative ale UE pe problematica plantelor modificate genetic a fost datorata mai multor motive cum ar fi: controversele de opinie ale diferitelor asociatii de consumatori si utilizatori in legatura cu plantelor modificate genetic, dificultatile in interpretarea si aplicarea instrumentelor legale, faptul ca nu exista legislatie europeana referitoare la furaje modificate genetic.In final, in octombrie 2003, au fost publicate doua Regulamente ce abroga sau amendeaza acte normative anterioare si furnizeaza linii directoare complete asupra acestei problematici.

Tabelul 2. Alimentele modificate genetic autorizate in Uniunea Europeana (in iunie 2004).

Cele 2 Regulamente amintite sunt mult mai specifice: Regulamentul (EC) nr. 1829/2003 al Parlamentului European si al Consiliului referitor la alimente si furaje modificate genetic si Regulamentul (EC) nr 1830/2003 al Parlamentului European si al Consiliului referitor la trasabilitatea si etichetarea plantelor modificate genetic si trasabilitatea alimentelor si furajelor produse din plantelor modificate genetic ce amendeaza Directiva 2001/18/EC.

In Regulamentul (EC) nr. 1829/2003 au fost intarite si extinse regulile pentru evaluarea sigurantei. Acest Regulament, introduce, pentru prima data, reguli specifice pentru furajele modificate genetic si pastreaza cerintele de etichetare pentru alimentele si furajele modificate genetic.

Acest regulament implementeaza abordarea "o singura cheie - o singura usa": o singura autorizatie acopera atat utilizarea ca aliment cat si ca furaj.

In Regulament au fost stabilite noi praguri minime pentru etichetare. Pragul de 1% stabilit de Regulamentul (EC) 49/2000 pentru prezenta accidentala a plantelor modificate genetic aprobate, a fost micsorat la 0,9%. Aditional, a fost stabilit pragul de 0,5% pentru prezenta accidentala a plantelor modificate genetic neaprobate, ca o regula tranzitionala, conditionat de faptul ca aceste plantelor modificate genetic sa fi beneficiat de o opinie favorabila din partea Comitetelor Stiintifice. Uniunea Europeana recunoaste dreptul consumatorilor la informatie si etichetarea ca procedeu pentru a facilita o alegere a unui produs in cunostinta de cauza. Din 1997 este obligatorie etichetarea pentru a indica prezenta plantelor modificate genetic ca sau in produse.

O componenta integrala a procedurii legislative: Laboratorul Comunitar de Referinta (LCR). In contextul Regulamentului (EC) nr. 1829/2003, Joint Research Center (JRC), asistat de Reteaua Europeana a Laboratoarelor pentru plantelor modificate genetic (ENGL), a fost desemnat ca Laborator Comunitar de Referinta (https://gmo-crl.jrc.it/).

LCR are mandatul pentru a evalua si valida metodele analitice pentru a asigura ca acestea sunt cele mai potrivite si pentru a furniza asistenta stiintifica si tehnica in cazul disputelor.

Nevoia de armonizare si standardizare a procedurilor si performantelor in cadrul laboratoarelor europene de control, a fost identificata de JRC drept un element esential pentru succesul controlului in domeniul plantelor modificate genetic.

Reteaua Europeana a Laboratoarelor pentru plantelor modificate genetic (ENGL) a fost inaugurata in decembrie 2002. Managementul si operatiunile de secretariat sunt coordonate de Comisia Europeana (DG - Joint Research Centre - JRC). ENGL, ce a inclus initial 47 de laboratoare de control din Statele Membre, a fost recent extinsa la 71. Presedentia si secretariatul acestei retele revine in responsabilitatea Unitatii de Biotehnologie si plantelor modificate genetic din cadrul Institutului pentru Protectia si Sanatatea Consumatorilor din cadrul JRC).

Scopul ENGL este de a crea o platforma unica pentru expertii ce sunt implicati in prelevarea, detectia, identificarea si cuantificarea plantelor modificate genetic - in seminte, alimente si furaje si unde exista elemente tehnice si anume:

dezvoltarea metodelor pentru analize calitative si cantitative;

tehnologii de transfer, instruire si dezvoltarea capacitatii;

studii de validare si eficienta a metodelor pentru screening al diferitelor matrice pentru prezenta sau pentru estimarea cantitatilor de plantelor modificate genetic;

materialul de referinta (responsabilitatea acestui pachet de lucru intra in atributiile Institutului pentru Materiale de Referinta si Masuratori din cadrul JRC);

strategii de prelevare si proceduri pentru diferite bunuri modificate genetic (seminte, materii prime, produse pentru consumatorii finali sau agenti economici ce prepara si furnizeaza alimente catre populatie);

baze de date si cerinte pentru codurile unice de identificare ale plantelor modificate genetic.

1.4. Modificarea genetica a plantelor: principii generale de realizare.

Aplicatii si controverse

Vorbind in sens strict, organismele sau alimentele modificate genetic reprezinta o parte a naturii, cauzata de transformari le spontane ale genelor (mutatii). De-a lungul ultimilor 10.000 de ani, specia umana a accelerat aceste transformari prin metode de reproductie traditionale. Noile metode genetice elaborate in ultimii 30 de ani (tabelul 3) se bazeaza pe mai buna cunoastere a genomului celulelor vii (structura ADN) si a proteinelor sau enzimelor pe care acestea le exprima (FIG. 3).In continuare, am invatat cum sa modificam genele prin metode enzimatice, precum si cum sa transferam si sa exprimam genele in organismul - tinta (FIG. 4). Astfel, avem o capacitate in permanenta crestere de a accelera reproducerea unor varietati de culturi noi si imbunatatite si de a introduce informatii genetice complet noi, de exemplu, de la bacterii sau animale la plante.

Tabelul 3. Istoria alimentelor modificate genetic

ADN determina caracteristicile ereditare prin coordonareaformarii anumitor proteine. Un fragment de ADN ce poarta informatia necesara pentru sinteza unei anumite proteine se numeste gena. ADN actioneaza prin intermediul ARN. Fragmentele de baza din moleculele ADN-ului reprezinta o matrita pentru sinteza ARNm. ARNm se leaga de ribozom, coordonand legarea aminoacizilor. Cele trei baze succesive de ARNm codifica aminoacizii care vor fi adaugati la lantul proteic Lantul de aminoacizi formeaza o structura tridimensionala ce contribuie la functiile si proprietatile proteinei.

FIG. 3 - Sinteza proteinelor

FIG.4 Agrobaterium infecteaza in mod natural unele tipuri de plante si introduce noul ADN in interiorul acestora. Biologii utilizeaza forme speciale de Agrobacterium pentru a modifica plantele din punct de vedere genetic

Unele dintre descoperirile majore care au condus la nivelul actual de cunostinte sunt:

- Elucidarea structurii duble helicoidale a ADN si a modului in care informatia genetica este codificata prin secventele de nucleotide de-a lungul lantului ADN;

- Modul in care genele sunt exprimate de catre acizii ribonucleici mesageri (ARNm) in proteinele specifice;

- Modul in care ADN poate fi modificat prin utilizarea unor enzime de restrictie, care extrag anumite gene pe care le adauga genelor din cadrul ADN plasmidic, prin utilizarea ligazelor;

- In sfarsit, modul in care noul ADN recombinat poate fi introdus si exprimat intr-o celula-tinta, prin utilizarea unui vector bacterian (Agrobacterium tumefaciens), a unei gene-pistol (metoda biolistica) sau a microinjectiilor.

Intr-o lume in care cresterea populatiei este accelerata (se preconizeaza ca pana in anul 2050 populatia globului va numara aproximativ 10 miliarde de locuitori), iar productia agricola creste intr-un ritm mai lent, este necesara gasirea unor solutii moderne prin care agricultura sa asigure cantitati suficiente de hrana, o calitate corespunzatoare.

Agricultura traditionala se confrunta in prezent cu o serie de limitari extremde serioase:

- limitari ce tin de piata: in conditiile globalizarii, regulile unei piete libere ingradesc politicile locale de preturi, acestea fiind dictate de tendintele si politicile internationalei;

- resursele naturale devin, din ce in ce mai mult, factori limitativi ai dezvoltarii agriculturii traditionale datorita modificarilor c1imatice, a industrializarii si urbanizarii care determina deteriorari ale solului, apei si a calitatii aerului;

- resursele biologice (genetice) sunt, in mod inevitabil, limitate. Astfel, desi considerata la inceput foarte eficienta, obtinerea si eliberarea in mediu a plantelor ameliorate prin metode traditionale au devenit extrem de incete, nefacand fata cerintelor, iar numarul de insusiri naturale care pot fi imbunatatite prin aceste metode este foarte mic.

Specialistii considera ca pentru depasirea acestor probleme, pe langa imbunatatirea continua a practicii agricole, exista doua solutii: gasirea unor surse alternative de hrana (de exemplu, valorificarea resurselor marine) sau ameliorarea plantelor prin metode biotehnologice (Altman,1999).

Cu toate ca pentru unii oameni biotehnologia reprezinta un domeniu oarecum controversat, prin integrarea metodelor biotehnologice cu metodele c1asice de ameliorare (atat la plante cat si la animale) se pot obtine rezultate care sa multumeasca pe toata lumea, declansandu-se o adevarata revolutie 'verde' in agricultura.

'Prima generatie' de cercetari in domeniul biotehnologiei vegetale a fost axata pe transferul de gene in plante de interes economic care sa permita obtinerea unor beneficii mai mari in urma cultivarii lor. De exemplu, au fost obtinute plante rezistente la atacul unor insecte sau la actiunea unor erbicide ceea ce a condus la reducerea pierderilor datorate 'buruienilor 'sau daunatorilor precum si a cantitatilor de compusi chimici aplicati culturilor de plante.

Utilizarea plantelor transgenice, limitata initial doar la loturi experimentale, s-a extins in ultimii ani la suprafete semnificative, mai ales in SUA, Canada, Argentina, China si mai putin in Europa. Desi cercetarile privind introducerea de noi gene de interes la plante va continua, este de asteptat ca 'noua generatie' de cercetari in domeniul: biotehnologiilor vegetale sa aiba drept principal scop obtinerea de plante transgenice 'sigure' pentru utilizarea lor in alimentatia omului, cu rezistenta la atacul fungilor astfel incat sa nu se acumuleze compusi toxici pentru om (compusi de tipul aflatoxinelor), cu valoare nutritiva superioara (cum ar fi imbunatatirea lor in vitamine, in uleiuri sau proteine care sa nu determine reactii alergice la persoanele sensibile) sau capabile sa produca substante de interes medical (de exemplu, vaccinuri 'comestibile').

1.5. Noi realizari privind culturile modificate genetic

A fost initiat procesul privind productia de culturi alimentare transgenice implicand transferul si expresia doar a unei gene, fiind In curs de desfasurare si caracterizarea genomului mai multor culturi (dintre plantele de cultura, doar genomul orezului a fost, pana acum, caracterizat in intregime). Totusi, in perioada deceniilor viitoare, mai avem multe de invatat: modul de control al parametrilor privind calitatea si sanatatea, noile tipuri de gene introduse pentru imbunatatirea  acestor parametri. Cand vom intelege interactiunile extrem de complexe dintre secventele ADN/gene, transformarile metabolice si efectele acestora asupra calitatii si sanatatii? Cand vom fi pregatiti sa modificam si sa controlam caracteristicile multigenetice? Cand vom fi martorii producerii primului animal transgenic?

1.5.1. Aplicatii in industria alimentara

- Utilizare pe scara larga a enzimelor si microorganimelor cu proteine modificate genetic;

- Succesiune completa a genomurilor majoritatii microorganismelor de productie

- Productie de enzime de catre culturile de camp modificate genetic;

1.5.2. Materii prime vegetale

- Diagnosticare a bolilor plantelor prin intermediul tehnologiei genetice;

- Producere de substante chimice speciale de catre culturile de celule vegetale;

- Utilizare generala a hibrizilor de plante in agricultura;

- Dezvoltare a unor metode de schimbare a proprietatilor poligenetice si a tolerantei plantelor la soluri saraturate si la seceta;

1.5.3. Materii prime animale

- Diagnosticare a bolilor animalelor prin intermediul tehnologiei genetice;

- Producere a unor ingrediente din furaje modificate genetic;

- Producere de vaccinuri cu ajutorul animalelor modificate genetic;

- Clonare a genelor si schimbare a proprietatilor monogenetice la pestii crescuti in crescatorii.

1.5.4. Principii generale privind obtinerea plantelor transgenice

Plantele transgenice sunt obtinute in urma experimentelor 'in vitro' de transfer de material genetic exogen: la nivelul lor s-au integrat in mod stabil secvente de ADN provenite de la alte organisme, care le confera anumite insusiri fenotipice noi sau modificate. Obtinerea plantelor transgenice presupune o metodologie specifica, cu etape distincte, care prezinta elemente comune pentru toate tipurile de plante cu care se lucreaza. In cazul anumitor specii vegetale metodologia utilizata este modificata conform particularitatilor acestora astfel incat rezultatul sa fie cel dorit.

Transferul de gene la plante a devenit datorita descoperirii si utilizarii sistemului de transformare genetica prin intermediul bacteriilor din genul Agrobacterium (A.Tumefaciens si A.rhizogenes). Rezultatele cercetarilor din domeniul geneticii vegetale, bazate in primul rand pe folosirea plasmidelor Ti de la Agrobacterium tumefaciens, se constituie intr-un material faptic deosebit de bogat.

1.6. Siguranta si etichetarea alimentelor derivate din biotehnologiile moderne - perspectiva organizatiei mondiale a sanatatii (OMS)

Introducerea organismelor modificate genetic in mediul inconjurator si punerea pe piata a alimentelor modificate genetic au dat nastere dezbaterilor publice in multe parti ale lumii. Aceste dezbateri vor continua, probabil in contextul mult mai larg al altor utilizari ale biotehnologiei (ex: medicina umana). Chiar daca problemele dezbatute sunt in mod frecvent foarte similare (costuri si beneficii, probleme de siguranta), rezultatul dezbaterilor difera de la tara la tara.

Diferite organismelor modificate genetic includ gene diferite, inserate in mod diferit. Acest lucru inseamna ca alimentele modificate genetic si siguranta acestora trebuie evaluate de la caz la caz. Conform OMS, alimentele modificate genetic disponibile pe piata internationala au beneficiat de o evaluare de risc pozitiva si nu este probabil sa prezinte riscuri asupra sanatatii umane. Aditional, nu au fost observate efecte asupra sanatatii umane ca rezultat al consumului de astfel de alimente, de catre populatie, in tarile in care au fost aprobate. Baza evaluarii sigurantei alimentelor modificate genetic trebuie sa fie reprezentata de evaluarea de risc bazata pe principiile Codex Alimentarius si, daca este necesar, monitorizarea post-market.

OMS, a fost activa in elaborarea principiilor si recomandarilor pentru evaluarea riscului si siguranta alimentelor derivate din biotehnologie. Aceste studii sunt incorporate in ghiduri recunoscute la nivel international.

Adunarea Expertilor asupra Aspectelor de Siguranta a Alimentelor Modificate Genetic de origine non-animala (in cadrul FAO/WHO) organizata in anul 2000 a recunoscut utilizarea conceptului echivalentei substantiale ca o abordare comparativa asupra asemanarilor si diferentelor intre alimentele modificate genetic si cele conventionale.

Departamentul pentru Siguranta Alimentelor din cadrul OMS finalizeaza un studiu asupra implicatiilor biotehnologiei alimentare moderne asupra dezvoltarii si sanatatii umane. Studiul include aplicarea biotehnologiilor alimentare moderne asupra microorganismelor, plantelor si animalelor. O abordare integrata a fost adoptata pentru a identifica elementele cheie cu impact direct sau indirect asupra sanatatii umane. Principale aspecte:

Cercetare si Dezvoltare;

Impact asupra sanatatii (siguranta alimentelor si efecte asupra mediului inconjurator);

Securitatea alimentelor, costuri si acces la biotehnologie;

Probleme etice, legale si sociale;

Initiative de dezvoltare a capacitatii.

Raportul rezultat din procesele consultative va fi utilizat in mod direct de catre OMS in activitatile viitoare cu privire la utilizarea si aplicarea biotehnologiilor moderne in dezvoltarea si sanatatea umana.

1.7. Studii asupra aparitiei de boli datorate consumului de alimente

ce contin plante modificate genetic

Arpad Pusztay, cetatean britanic de origine maghiara, cercetator la Rowett Research Institute din Abardeen, Scotia, a afirmat in 1998, ca sobolanii hraniti cu alimente transgenice prezentau tulburari imunitare alarmante. Ca urmare, o ancheta a fost deschisa asupra metodelor sale de cercetare.
Astfel la inceputul lui februarie 1999, un grup de oameni de stiinta, dintre care insa niciunul nu e specialist in inginerie genetica, a semnat o petitie acuzandu-l pe patronul lui Pusztay de atitudine discriminativa. Pusztay lucra cu lectinele, o familie de proteine insecticide ce se gasesc in anumite soiuri de fasole. A imbogatit cu lectine un lot de cartofi, iar altul l-a modificat genetic ca sa poata produce aceste proteine. A hranit sobolanii cu tuberculii modificati genetic si a observat o atrofiere a ficatului rozatoarelor si, implicit, aparitia unor deficiente imunitare. Institutul scotian a cerut o ancheta independenta care a negat concluziile lui Pusztay, dar profesorul Stanley Ewen de la Universitatea din Abardeen a intreprins noi investigatii care au confirmat ipoteza cercetatorului de origine maghiara. Numai ca nici studiile lui Pusztay, nici cele ale lui Ewen nu au fost publicate si nici supuse expertizei unei terte parti, drept care, declara Ray Baker, responsabil al Consiliului Cercetarilor in Biotehnologie si in Biologie: "noi nu putem sa le evaluam pentru ca nu avem acces la date".
Opinia publica insa s-a aratat surda la sfaturile oamenilor de stiinta. Toata lumea e convinsa ca alimentele transgenice sunt primejdioase, chiar daca ele nu au fost testate pe om. Pe de alta parte, gaz pese foc au aruncat concluziile lui Robert Havenaar si ale colegilor sai de la Institutul de Nutritie din Zeist, Olanda, care afirma: "Genele rezistente la antibiotice pot trece din alimentele transgenice in bacteriile din aparatul nostru digestiv, transformandu-le in bacterii inca necunoscute care pot sa provoace organismului uman un rau inimaginabil". Pana acum, se credea ca genele modificate din alimentele ingurgitate de om sunt indata distruse de enzimele din stomac.

Se pare ca nu este asa. Intre timp, Pusztay a fost integral reabilitat. Publicul britanic vede in fiecare leguma modificata genetic cate un mic Frankenstein vegetal. E curenta de asemenea angoasa la adresa retelelor de magazine alimentare ca nu cumva sa vanda, printre celelalte, produse fara eticheta modificat genetic. Cu alte cuvinte, lumea pe acolo se confrunta cu o meteahna veche pe alte meleaguri: ce e pe eticheta sa fie si in borcan. "Prudenta e necesara, afirma Vivyan Howard, toxicopatolog la Universitatea din Liverpool, deoarece e extrem de dificil de verificat daca omul este sau nu victima a efectelor nefaste ale alimentelor transgenice. Primele semne nu ar aparea probabil decat dupa 20-30 de ani cand ar putea fi afectate populatii intregi si nici o comparatie nu nu ar mai fi cu putinta'.

In Statele Unite, OMG-urile ocupa zeci de milioane de hectare, iar in 1999, mai mult de 50% din recolta de soia a fost transgenica care a fost utilizata in hrana oamenilor sau a animalelor. Alte plante vizate sunt porumbul, bumbacul, rapita. In aceasta tara, se crede ca prin 2010, intreaga recolta din toate speciile va avea paternitate biotehnologica. Delegatii din 170 de tari intruniti la Cartagena de Indias, in Columbia, intre 14-27 februarie 1999 au esuat in a stabili regulile comertului cu produse modificate genetic. Esecul e imputat de multi Statelor Unite care favorizeaza rezolvarea disputelor prin Organizatia Mondiala a Comertului. Protocolul "riscului biotehnologic" asupra caruia participantii nu au izbutit sa se puna de acord, prevedea punerea in practica a unui principiu international de precautie in chestiunea consumului de organisme modificate genetic atat in hrana oamenilor cat si a animalelor.