|
Frunzele de cires si visin, din care se prepara un decoct prin fierbere timp
de 15 minute, au calitati diuretice datorita ionului si potasiului, fapt
deosebit de important in afectiunile cardiace. Ele sunt astingente datorita
taninurilor, proprietate care le face utile in tratarea
diareei.
Frunzele de dud, din
care se obtine o infuzie cu o lingura de planta la o cana cu apa, se folosesc
pentru calitatile lor hipoglicemiante si astringente, ca tratament adjuvant
al unor forme de diabet, precum si al gastritelor si diareei.
Frunzele de dud au un caracter alcalin, infuzia lor producând o neutralizare
a hiperaciditatii in cazurile de ulcer gastroduodenal si in gastrita
hiperacida. Se beau zilnic, pe stomacul gol, doua cani de infuzie calduta.
Frunzele de dud au calitati laxative, antiscorbutice, depurative si tonice,
fiind indicate in astenii, constipatie, afectiuni pulmonare si in diateza hemoragica.
In cazurile de diabet, frunzele de dud se asociaza cu teci de fasole, frunze
de nuc si fructe de afine, toate uscate, iar in cazurile de ulcer cu iarba de
coada calului, teci de fasole, patlagina si sunatoare, de asemenea uscate.
Frunzele de gutui sub
forma de infuzie, una sau doua lingurite la o cana cu apa, calmeaza tusea,
chiar si in cazurile de tuse convulsiva si sunt antidiareice datorita
taninului pe care il contin. Se mai folosesc in tratamentul afectiunilor
hepatice si in insuficienta cardiaca. Infuzia de gutui este placut parfumata,
motiv pentru care frunzele se folosesc si la prepararea ceaiurilor
alimentare.
Frunzele de nuc, de
asemenea o planta consacrata in fitoterapie, dau o infuzie colorata in verde
inchis, din cauza cantitatii si varietatii mari de taninuri pe care le contin
si nu iodului asa cum s-ar crede. Acelasi lucru se produce cu cojile de nuci
verzi. Fructele de nuc nu contin iod. Frunzele de nuc au o compozitie bogata
in care intra un ulei volatil, tanin complex, acizi organici specifici,
vitamina C si substante minerale din care trebuie mentionate sarurile de
cupru si zinc, fiind produsul vegetal cel mai bogat in saruri de cupru si
zinc. Mai contine vitaminele A, B si P. Frunza de nuc are proprietati
tonifiante, astringente, hipoglicemiante, antiscrofuloase, depurative si
vermifuge. Infuzia de frunze
de nuc ( o lingurita la o cana cu apa) este indicata in afectiunile urinare
si intestinale pentru calitatile ei antiseptice si astringente, in enterite
si diaree. Infuziile dublu concentrate din frunza de nuc (doua lingurite la o
cana) se pot aplica local sub forma de comprese si cataplasme in tratamentul
unor eczeme, ulceratii, furunculoza sau in scop cosmetic, ca astringent, in
cazul tenurilor grase.
Frunzele de par
contin tanin si arbutozid, substante care le confera calitati dezinfectante,
astingente, diuretice, antiinflamatoare, sedative si contribuie la dizolvarea
calculilor renali. Infuzia se foloseste in inflamatiile prostatei, in cistite
si litiaza renala. Din cauza compozitei lor, frunzele de par se aseamana cu
merisorul, adica sunt dezinfectante renale, antiinflamatoare si astringente.
Frunzele de piersic sub
forma de infuzie concentrata sunt folosite in medicina traditionala in
amestec cu coaja de gorun pentru obtinerea bailor cu care se trateaza
reumatismul la mâini si la picioare.
Frunzele de prun au
calitati diuretice, febrifuge, laxative si vermifuge, in cazul oxiurilor si
al limbricilor. Se bea de 2-3 ori pe zi câte o cana de decoct (o lingura de frunze la o cana).
Farmacist primar Mircea Teodosiu
|
