|
In corpul omenesc exista o cantitate
mica de cupru, cu greu 14214m127o tatea cuprinsa intre 100 si 150 mg., repartizata intre
diferite organe, dar mai ales in ficat, tesuturile oculare si par.
Continutul de cupru al organismului
variaza de la individ la individ. Se pare totusi, ca repartitia cuprului are
ca indicator continutul acestuia in ficat, mai ales la nou nascuti. Un
continut mai mare decat normal este intalnit la bolnavii de ciroza, de TBC
sau de anemii cronice.
Daca in organism cuprul se prezinta sub forma de complecsi organici ca atare,
in cantitate foarte mica se gaseste in stomac, datorita acidului clorhidric.
In stare naturala, sarurile de cupru
se gasesc in organismul animal, si anume in: ficat, globulele rosii, stomac,
creier, inima, rinichi, par, plamani, splina, glandele endocrine, oase si
muschi. In regnul vegetal sarurile de cupru sunt continute de pere, gutui, cirese, visine,
alune, castane, lamaie, morcov, sfecla rosie, vinete, nasturel si nuci.
De asemenea, acestea pot fi gasite in unele specii de pesti, in moluste,
crustacee si in oua, mai ales albus.
Absorbtia cuprului
Necesarul zilnic de saruri al
organismului este de 2-4 mg, necesar pe care regimul alimentar nu il poate
asigura. Absorbtia cuprului
se face mai ales prin stomac si este favorizata de un PH alcalin, precum si
de natura sarii de cupru (mai ales sulfati, azotati sau cloruri). Alti
factori care favorizeaza asimilarea acestui element sunt sarurile de fier,
cianuri etc. Retentia tisulara este determinata de modul de administrare, de
combinatia chimica si de varsta.
Organul central al metabolismului
cuprului este ficatul. De aici trece in sange sub forma
combinata cu o proteina. Absorbtia cuprului se face prin hrana, iar excretia
pe cale digestiva, prin bila si materii fecale.
Caseta: Cuprul interfereaza cu fierul in procesul de hematopoeza (proces de
formare si de maturizare a celulelor sangvine). Deficitul acestui metal
favorizeaza depozitarea fierului. La fel ca si in cazul zincului,
concentratia plasmatica evolueaza discordant;
metabolismul sarurilor de cupru este, in acest caz, controlat de
hormonii hipofizari.
Functii ale cuprului in organism
Cuprul intervine in activitatea
generala a organismului prin intermediul a diferite
metabolisme. Sarurile de cupru ajuta la mentinerea integritatii peretilor
vasculari (prin interventia in metabolismul tesutului conjunctiv) si
intervine in fenomenul mielogenezei si in cel de osificare. De aceea, lipsa
lui poate produce fenomenul de osteopatie. La copii, deficitul de cupru
poate duce la tulburari in formarea globuleleor rosii, ceea ce favorizeaza
aparitia anemiei.
Cuprul actioneaza, totodata, ca antiinfectios in apararea organismului, in
efectele antiinflamatorii ale reumatismului acut, precum si in cel
antitumoral.
Mircea Teodosiu,
Farmacist primar
|
