Scurt istoric al micotoxinelor si fungilor
La incaputul secolului XX, mucegaiurile erau privite ca ca agenti biologici care produceau pagube doar prin modificarea aspectului alimentalor, cu exceptia branzeturilor, iam in deceniul al-IV-lea odata cu descoperirea epocala a lui Fleming, mucagaiurile erau considerate chiar”prieteni” ai omului datorita actiunii lor fara precedent asupra bacteriilor.
Antibioticeel, adiac metabolitii abiotici ai fungilor microscopic, au fost appreciate pentru actiunea lor toxica asupra organismelor unicelulare, dar ulterior s-a constatat ca nu sunt total inoffensive pentru om si animale.
Actiunea nefasta a produsilor metabolic ai fungilor asupra macroorganismelor a fost perceputa cu adevarat in anul 1960, cand in cateva luni, in Marea Britanie au murit peste 10 000 de pui de curca, potarnichi, fazani, boboci de rata, purcei, vitei cu simptome si leziuni hemoragice, anemie acuta, necroze hepatice, proliferarea canaliculelor biliare.
Acest episode a fost cunoscut sub denumirea de boala “ x”a curcilor, iar la elucidarea acuzelor care au declansat-o, au participat alaturi de medicii veterinari, biologi, chimisti, nutritionisti, toxicologi si alti specialisti.
Prin eliminarea progresiva a tuturor cauzelor cunoscute pana in acest moment-bacterie, virus, agent nutritional, toxic cunoscut s-a ajuns la depistarea agentului “X”, asociat cu consumul de arahide utilizat ca supliment proteic in hrana tuturor animalelorm imbolnavite si moarte. Concomitent cu episodul britanic al bolii”X”, in Statele Unites-a constatat o crestere a incidentei hepatomului pastravului de crescatorie. S-a stability ca hepatomul era produs de acelasi agent atiologic, asociat in acest caz cu consumul de turte din seminte de bumbac.
In stadiul actual, cand mijloacele de decontaminare a furajelor si produselor alimentare sunt destul de reduse, singura cale rationala de prevenire a imbolnavirilor o constituie depistarea loturilor contaminate si eliminarea lor din furajele animalelor sau din alimentatia oamenilor
FAO estimeaza ca aproximativ 10% din totalul productiei alimentare mondiale se pierde datorita contaminarii plantelor, furajelor si alimentelor cu fungi si micotoxine si evalueaza aceste pierderi la multe miliarde de dolari anual.
Cele mai multe pagube se inregistreaaza la orz, cartofi, porumb, grau, etc. Agentul etiologic a fost identificat ca fiind factor toxic produs de o specie micotoxicogena a agentului Aspergillius si anume Aspergillus flavus. Produsul de metabolism incriminat . poarte numele de aflatoxina, dupa numele fungului producator (Aspergillus flavus-toxina, Goldblatt, 1969).
Astazi se cunosc peste 240 de micotoxine, substante care din punct de vedere chimic sunt derivati ai cumarinei, antrachinonici, peptide de tip cyclic, structure steroidice, produsi de diferite specii de fungi apartinand genurilorAspergillus, Penicilium, Fusarium, Cephalosporium, Trichothecium, Trichoderma, Stachyobotris si produc grave intoxicatiila nimale si om, atat in zona tropical cat si in zonele temperate din intreaga lume.
Nu toate tulpinile apartinand aceluiasi specii sunt toxicogene. Frecvenat tulpinilor toxicogene este variabila de la 1?2 pana la 1?100 din totalitatea tulpiniilor investigate, iar de remarcat este faptul ca tulpiniile toxicogene nu se deosebesc morphologic de cele netoxicogene.
Evidentierea tulpiniilor toxicogene se poate face numai prin cultivarea acesteia pe medii special, in conditii optime de eliberara a toxinei, si apoi determinarea toxinelor prin metode chimice. De asemenea toxinogeneza este o proprietate permananta a unor specii de mucegaiuri , si temporara, in cazul altora, care, numai in anumite conditii ecologice produc toxine.
Examenul micologic este indispensabil pentru aprecierea potentialului micotoxicogenic al alimentelor si cerealelor. Analiza micologica furnizeaza informatii ecobiologice imporatnte, care ne permit sa apreciem gradul de salubriatte si potentialul toxicogen al cerealelor si alimentelor.
Pot sa existe si situatii apparent paradoxale, in care furajele si alimentele contin micotoxine, dar nu reusim sa izolam fungi producatorii.
Studiile effectuate de Pelhalte(1975), au precizat cu claritate dinamica dezvoltarii mucegaiurilor intr-un substrat, in special in produsele de cereal.
Examenul micologic comporat doua aspecte:determinarea incarcaturii micologice totale si determinarea spectrului micologic-incadrarea taxonomica a fungilor izolati. Determinarea numarului de mucagaiuri se face prin insamantarea pe medii de cultura special a dilutiilor special a dilutiilor seriate(zeciamle)sin proba de analizat si citirea placiilor dupa 2_10 zile. Rezultatele investigatiilor micologice cinatitative sunt dificil de interpretat, ele constituie mai mult un cadru in care sunt interpretate rezultatele determinarilor calitative si micotoxicologice.
Intrucat exista specii de fungi care sunt utilizati la fabricarea unor produse alimentare, fara a prejudicial valoarea nutritive si fara a imprima un potential toxicogen alimentelor(fungi foarte raspanditi in mediu) o simpla determinare a numarului de mucegaiuri dintr-un produs nu se edifica
asupra potentialului nociv.
Numarul total de mucegaiuri are o importanta in stabillitatea salubritatii furajelor si alimentelor, numai in cazul in care numarul mare de fungi se coreleaza cu unele modificari organoleptice, defci infestarea masiva a dus la modificarea structurii si a compozitiei produselor alimentare. De asemenea, o data cu cresterea numarului de mucegaiuri pe gram de produs, creste si posibilitatea contaminarii acestor alimente cu tulpini de fungi toxicogeni.
Punerea in evident a fungilor potentiali toxicogeni se face printr-un test relative simplu, iradierea culturilor cu raze ultraviolet(UV) cu lungime de unda 254-366 nm, dupa 3-15 zile de la cultura. Daca cultura iradiata cu UV, sau mediul din jurul coloniei prezinta o fluorescanta caracteristica, tulpina respective este considerate potential toxicogena. Determinarea se face comparative cu mediul de cultura steril si numai de catre cadre de specialitate cu indelungata experienta, intrucat metoda poate indica rezultate fals pozitive.
La interpretarea rezultatelor unei analize micologice, se va avea in vedere numarul total de mucegaiuri si potentialul toxicogen al fungilor.
I. 1. Principalele micotoxine
Aflatoxinele reprezinta un grup de metaboliti secundari elaborati dupa faza de crestere logaritmica a unor tulpini toxigene de Aspergillus, Penicillium, Rhisopus. Cele mai importante specii de miceti producatori de eflatoxine, atat din punct de vedere al numarului de tulpini toxigene, cat si cantitatii de aflatoxine elaborate, sunt cele apartinand speciilor A. Flavus si A. Prasiticus, foarte asemanator din punct de vedere morfologic, a caror taxonomie este inca destul de controversata.
Un aspect mai putin cunoscut este cel al contaminantilor alimentari de origine biologica, formati in timpul vegetatiei de catre agenti fitopatogeni. Exemplul devenit clasic este cel al contaminarii recoltei de porumb cu aflatoxine in timpul vegetatiei, ca urmare a infectiei boabelor in curs de formare cu ciuperci toxigene din grupul Aspergillus flavus-parasiticus.
|
