VARIATII PE O IMAGINE: CORPUL FEMININ
Sa ne imaginam ca suntem in anul 2500 si ca istoricii momentului se decid sa cerceteze care erau formele corpului feminin in secolul XXI. Dupa ce vor fi studiat numeroasele reviste pentru femei ale epocii si vor fi constatat ca acestea exiba siluete filiforme ce au in comun supletea, observatorii nostri vor deduce fara indoiala ca toata lumea era la fel in perioada cercetata.
Si noi comitem astazi aceeasi eroare cand contemplam Cele Trei Gratii ale lui Rafael, Sirenele lui Rubens, sau mai aproape de noi, nudurile lui Renoir, sculpturile lui Maillol sau femeile care se scalda ale lui Courbet. Putinul pe care-l putem spune, este ca toate aceste opere de arta reprezinta femei dolofane si ca este aparent logic sa ne gandim ca toate femeile erau la fel de rotofeie si durdulii altadata.
Ar fi mai pertinent insa sa ne intrebam daca nu cumva pictorii trecutului cautau, in operele lor, sa protejeze realitatea momentului sau daca nu cumva doreau mai degraba sa reprezinte un anumit ideal «feminin», in vigoare la vremea aceea.
Tot asa si revistele moderne se straduiesc astazi, intr-o maniera evidenta, sa dezvolte imaginea unui corp feminin atipic, care nu este altceva decat proiectia visului cititoarelor.
CANOANELE FRUMUSETII
In mare, nu avem decat cultul a ceea ce este rar sau exceptional. A fi gras, altadata, era un semn de reusita sociala: aceasta insemna ca masa era «bine garnisita» in fiecare zi si ca existau mijloace ce permiteau sa se manance din abundenta. Slabiciunea si subtirimea erau ceva curent (la acea vreme se spunea «descarnate»). De aceea, formele generoase si rotunjimile opulente, care erau o exceptie, corespundeau canoanelor frumusetii.
Trebuie de asemenea inteles faptul ca, pentru majoritatea populatiei, aprovizionarea cu alimente era deseori aleatorie. Razboaiele, revoltele, recoltele proaste puteau in orice moment sa genereze o penurie sau chiar o foamete. A manca in fiecare zi dupa pofta inimii era un lux si de aceea masa de grasime, pe care unii norocosi o posedau, constituia o rezerva pretioasa pentru cazurile in care circumstantele ar fi putut impune o rationalizare a alimentelor.
Surplusul ponderal, atunci cand exista, reprezenta un soi de «asigurare impotriva riscurilor» induse de o recolta proasta si nu avea deloc conotatia negativa pe care o are azi. Acesta era o masura de siguranta, cu atat mai cautata cu cat era rara. Opulenta era de asemenea considerata semnul unei sanatati bune si, in consecinta, al unei robusteti. Altfel spus, femeia trupesa era vazuta ca o buna genitoare, care primea fara probleme, intre formele ei opulente, o sarcina considerata promitatoare. Aceasta reprezentare idealizata a femeii poate fi intalnita si azi intr-un numar mare de tari apartinand lumii a treia, in special in Magreb.
Dorind sa explice evolutia esteticii feminine, sociologii au tendinta sa spuna ca aceste canoane ale frumusetii s-au transformat progresiv o data cu evolutia lumii.
Altii cred mai degraba ca moda nu a facut decat sa preceada o miscare ce nu astepta decat un «mijloc» pentru a se putea exprima. Astfel, influenta creatorului (fr. couturier -croitor) Paul Poiret, la inceputul secolului XX, a contribuit cu siguranta la schimbarea canoanelor atunci cand a propus suprimarea corsetului. De aici inainte, femeia nu a mai cautat sa isi ascunda corpul sub haine largi sau sa recurga la tot felul de artificii. Dimpotriva, rochile se mulau pe corp si subliniau contururile. Cativa ani mai tarziu, miscarea de emancipare a femeii a dus chiar la negarea atributelor feminitatii, propunand modele vestimentare aproape androgine.
Ingrijorarea barbatilor, fata de o sexualitate feminina pusa deodata in lumina de psihanaliza lui Freud, urma sa aiba o si mai mare repercusiune asupra ideilor. Erotismul tindea sa dispara progresiv din reprezentarile picturale si anumiti pictori nu ezitau sa «masacreze» corpul feminin reprezentandu-l, asa cum a facut-o Picasso sau Buffet, sub o forma descarnata sau de contururi geometrice.
In paralel cu aceste fenomene socioculturale, alti doi factori vor avea un cuvant greu de spus in ceea ce priveste supletea: generalizarea obezitatii intr-o tara lider ca America si descoperirea facuta de catre medici, si anume ca surplusul ponderal este de fapt un factor de risc serios pentru sanatate.
CELE CARE SUNT GRASE IN IMAGINATIA LOR
A avea un corp «normal», daca aceasta normalitate poate fi definita (caci este deseori o notiune individuala), este o dorinta legitima a fiecaruia dintre noi. Problema este ca un numar mare de femei ridica stacheta prea sus sau, mai degraba, o coboara prea jos, considerand ca manechinele din revistele lor preferate sunt etaloane ale caror 90,60,90 sunt standarde obligatorii.
Din pacate, societatea noastra este una a standardizarii si, din momentul in care nu corespundem acestor criterii recunoscute, suntem respinsi in clanul marginalilor, al «uratilor» si, in consecinta, al indezirabililor. Tanara care nu corespunde «normelor» se gandeste fara indoiala ca nici un baiat nu va incerca sa o curteze; femeia casatorita si un pic rotunjoara se teme ca sotul ei sa nu o insele cu o creatura de vis, iar femeia iubita, cand are tendinta sa se ingrase, se teme sa nu fie lasata pentru o tanara de 20 de ani cu forme ireprosabile si insultatoare.
Cu toate acestea, ele nu sunt grase decat in imaginatia lor, imputand kilogramele in plus tuturor lucrurilor care nu merg bine in viata lor. Oricare ar fi realitatea, cea mai buna maniera de a proceda este aceea de a face un diagnostic serios.
In ultimii ani au circulat numeroase tabele, mai mult sau mai putin fanteziste, ce permiteau calcularea greutatii ideale, indicand greutatea «normala» plecand de la inaltime. Unele dintre acestea sunt prea severe, altele prea generoase.
CUM CALCULAM GREUTATEA IDEALA ?
In prezent exista doua modalitati de a calcula greutatea ideala, acestea regasindu-se mentionate in majoritatea manualelor.
Greutatea ideala = (inaltimea in cm – 100) – (inaltimea – 150) /2
Prin urmare, daca masurati 1,70 m, trebuie sa cantariti 60 kg, ceea ce pare oarecum normal. In schimb, daca masurati 1,50 m, greutatea ideala ar fi 50 kg, ceea ce este oarecum excesiv.
BMI (BODY MASS INDEX) SAU INDICE MASA CORPORALA (IMC)
Aceasta este fara indoiala cea mai interesanta formula de calcul si este recunoscuta in prezent la nivel international. Formula utilizata este raportul intre greutate (in kg) pe patratul inaltimii (in m).
IMC=G/I2
Utilizand datele de mai jos, va veti putea descoperi imediat valoarea IMC-ului dumneavoastra:
IMC intre 20 – 23, corpolenta normala;
IMC intre 24 – 29, surplus ponderal;
IMC superior lui 30, obezitate;
IMC superior lui 40, obezitate severa.
Spre deosebire de formula lui Lorentz, aceasta formula ofera un interval de normalitate permitandu-va sa nu va focalizati pe greutatea in sine.
GEOGRAFIA GRASIMILOR
In mod paradoxal, cantarul nu este intotdeauna cel mai bun instrument in aprecierea unui surplus ponderal, caci greutatea este de fapt o suma a diverselor mase, si anume a scheletului, a muschilor, a organelor, a apei si a grasimii.
La femei, masa de grasime reprezinta aproximativ 25% din greutatea corpului. O sportiva, care ar putea avea o greutate mai mare, datorata in special unei mase musculare mai mari, nu va fi considerata grasa pentru aceasta.
In plus, apa, care reprezinta doua treimi din corpul vostru, poate fi de asemenea un factor care determina variatiile de greutate, de ordinul a 1-2 kg, in special inainte sau dupa menstruatie.
Veti trage concluzia ca « a slabi » si « a pierde kilograme » sunt doua lucruri diferite. A slabi inseamna a pierde exclusiv grasimea excedentara, in timp ce putem scapa de cateva kilograme pierzand in realitate numai apa – de unde si inutilitatea diureticelor prescrise in curele de slabire, fara sa mai vorbim de pericolele la care acestea ne expun.
MASURAREA VOLUMULUI DE GRASIME
In prezent exista o modalitate de a masura cu exactitate volumul de grasime. Sunteti conectata la un aparat (ca si pentru o electrocardiograma) si vedeti inscrise pe ecran masa de apa, masa muschilor dumneavoastra si masa de grasime.
Acest aparat permite masurarea cu precizie a volumului grasos al unei persoane si urmarirea evolutiei acestuia pe intreaga perioada a procesului de slabire. Acest gen de aparat de masura (cantar electronic) este de acum disponibil pe piata si poate fi cumparat cu un pic mai mult de 100 de euro.
Cu toate acestea, acest instrument nu face decat sa masoare volumul masei adipoase fara sa precizeze si repartizarea geografica a grasimii in organism. Aceasta poate fi facuta cu ajutorul unui scanner sau, mai simplu, calculand raportul intre turul taliei (masurat la buric) si a turului coapselor. In toate cazurile, acesta trebuie sa fie inferior valorii de 0,85.
Sa vedem acum care sunt diferitele categorii de obezitate.
OBEZITATEA ANDROIDA
Obezitatea androida este aceea care predomina in partea de sus a corpului: fata, gat, torace, abdomen (deasupra ombilicului).
Se stie de acum ca aceast surplus ponderal, de tip android, predispune la anumite complicatii metabolice: diabet, hipertensiune arteriala, hiperinsulimie, hipercolesterolemie, hipergliceimie si boli coronariene…
In acest tip de obezitate, celulele de grasime (sau adipocite) sunt hipertrofiate printr-un exces de grasime, dar numarul lor ramane adesea in limite normale. In cazul acestui tip de obezitate se va slabi relativ usor.
OBEZITATEA GINOIDA
Atunci cand masa grasoasa este localizata in special in partea inferioara a corpului (partea inferioara a abdomenului, coapse, fese, pulpe), se vorbeste despre obezitate ginoida.
In acest caz, afectiunile metabolice mentionate mai sus sunt foarte rare, dar gasim deseori o insuficienta venoasa si artroza genunchilor si coapselor. In acest tip de obezitate prejudiciul este atat de ordin mecanic cat si de ordin estetic. In plus, este resimtit mai intens, cu atat mai mult pentru ca afecteaza in special femeile si se asociaza foarte frecvent cu o alta neplacere: celulita.
DEPUNERILE GRASOASE PROFUNDE
Un al treilea tip de repartizare adipoasa a fost identificata de curand. Este vorba despre un exces de grasimi abdominale localizate in apropierea viscerelor. Acest depozit adipos profund, deseori invizibil la « exterior », in conditiile in care turul taliei pare normal, este periculos, deoarece este asociat cu un risc foarte mare de diabet sau de boli cardio-vasculare.
Fumatoarele sunt expuse in special la aceste depuneri grasoase profunde asociate cu o greutate normala.
FIXATI-VA UN OBIECTIV REALIST !
Chiar daca, asa cum am vazut, cantarul permite o apreciere imperfecta a surplusului ponderal, el ramane oricum instrumentul cel mai utilizat in aprecierea progresului procesului de slabire in raport cu obiectivul pe care vi l-ati fixat. Dar acest obiectiv trebuie sa fie realist! Este utopic, pentru o femeie de 50 de ani, sa vrea sa atinga greutatea pe care o avea la 20 de ani, cu atat mai mult cu cat un inceput bun intr-un proces de slabire se face mai bine intr-un context de speranta realista si nu in perspectiva descurajanta a unei greutati mitice care trebuie atinsa cu orice pret.
Intrebarea care trebuie sa ne-o punem, inainte de a incepe slabirea, este daca stim ceea ce cautam de fapt vrand sa slabim. Vom fi capabili sa acceptam noua imagine corporala? Caci interesul brusc pentru greutate traduce deseori o alta problematica latenta, un conflict familial, profesional sau conjugal, de exemplu.
Eventuala problema este de cu atat mai serioasa cu cat necesitatea de a slabi nu este intotdeauna justificata. Anumite femei pot suferi de tulburari psihice, dorinta de a slabi fiind revelatorul acestora. La altele surplusul ponderal este zidul inconstient pe care ele il ridica impotriva lumii, si deseori impotriva barbatilor. A redeveni o fiinta dezirabila din punct de vedere sexual este in acest caz o idee insuportabila.
Este evident ca autodiagnosticarea, in acest caz, este foarte dificila. O reflectie serioasa ne poate determina sa ne punem intrebarile care trebuie.
Indiferent despre ce ar fi vorba, chiar daca nu toate femeile au o nevoie reala de a slabi, nu au existat niciodata contraindicatii in ceea ce priveste proastele obiceiuri alimentare. Aceasta este ce va recomandam in prima parte a acestei carti.
Daca nu avem suficient curaj ca sa incepem faza I, cu un obiectiv substantial de a slabi, aplicarea principiilor generale ale Metodei (faza II) va fi suficienta. Aceasta va permite o modificare corporala, cu atat mai usor de acceptat cu cat va fi progresiva, precum si adoptarea definitiva a unui mod de alimentatie mai bogat in plan nutritional, ceea ce va va permite sa dobanditi o mai buna sanatate fizica si morala.
|
