Zincul, un oligoelement indispensabil

Cantitatea normala de zinc din organism este de 2-3 g., repartizata in tesuturi. La femei, media greutatii zincului este mai mare, insa cantitatea lui totala este stabilita in functie de alimentatie. Zincul intra in componenta globulelor rosii, intr-o forma chimica asemanatoare calciului si poate fi gasit mai ales in tesuturile animale (in ficat), in piele si fanere (unghii, par), in ochi, sudoare si prostata (unde conditioneaza functionarea ei normala).
Totusi zincul este continut, in cantitati mai mici, si de celulele vegetale, cum ar fi: perele, ciresele, visinele, castanele, nucile, sfecla rosie, rosii, vinete, untisor, fasole si linte.

Consecintele deficitului de zinc

Nevoile de zinc ale omului sunt de aproximativ 2 mg pe zi, acesta fiind absorbit la nivelul intestinului subtire. O scadere cu 50% a cantitatii normale de saruri de zinc ar explica deficientele in desfasurarea metabolismului glucidic si, implicit, aparitia diabetului. Lipsa poftei de mancare este un semn caracteristic al deficitului de zinc.
Zincul participa atat la metabolismul general, cat si la cel al diverselor organe si sisteme. Este un element mineral absolut indispensabil vietii, lipsa lui din organism putand determina aparitia unor boli.

Beneficiile zincului

Zincul intervine in unele precese hormonale, cum ar fi in cazul insulinei si al glandelor sexuale. Astfel, dupa parerea unor oameni de stiinta, insulina este stocata in pancreas (Insulele lui Langerhans), sub forma de saruri de zinc. In practica, adaugarea de zinc la insulina prelungeste actiunea acesteia (protamin - zinc - insulina). De asemenea, activitatea glandelor sexuale creste sub influenta acestui oligoelement, imbunatatind procesul de reproducere.

Zincul este implicat in cresterea imunitatii, precum si in traumatismele primare ale vaselor de sange, fiind precursorul arteriosclerozei si al coronaropatiilor. El poate, prin prezenta lui, sa inhibe dezvoltarea tumorilor canceroase.

Preparatele cu zinc intervin cu succes in combaterea dermatitelor, a infectiilor cu fungi (ciuperci), a leziunilor de psoriazis, in blefarite (infalmatiile pleoapelor) sau in alopecie (caderea prematura a parului). S-a semnalat totodata, efectul sau favorabil in cazul cirozei.

Prezenta in organism a unor alte metale, cum ar fi cuprul, sau a altor substante bine determinate, conditioneaza absortia si actiunea zincului.

Farm. primar,
Mircea Teodosiu