FRUMUSETE SI TINERETE

FRUMUSEŢE sI TINEREŢE

Fiecare dintre noi doreste sa traiasca mult, dar sa ramâna cât mai multa vreme tânar. Desi vârsta are un rol important, aprecierile celorlalti asupra modului cum aratam depind în mare masura de puterea noastra de munca, de energia pe care o manifestam.

Unele femei, abia trecute de 40 de ani, se simt si par batrâne, în timp ce altora, trecute de 60 de ani, nu le poti da vârsta reala, deoarece sunt înca pline de energie si elan, nu trai­esc si nu gândesc ca o femeie batrâna, doborâta de povara anilor. Din comoditate sau indiferenta pentru sine si pentru cei din jur, unele femei renunta la orice îngrijire si par astfel mult mai batrâne decât sunt în realitate.

Tineretea este perioada în care este necesar sa ne obisnuim cu unele îngrijiri cum sunt cele pentru prevenirea ridurilor, caci, mai târziu, când fata devine brazdata, remediile sunt mult mai anevoioase, mai costisitoare si adesea ramân fara rezultat.

Îngrijirea pielii în sensul cosmetologic al termenului tre­buie sa înceapa, deci, din vreme, înca de la 20 de ani. Dar, din necunoastere sau delasare, unele dintre noi nu acordam impor­tanta acestor masuri si în jurul vârstei de 40 de ani, când ne simtim înca tinere, pline de energie si optimism, constatam ca fruntea s-a acoperit de riduri, parantezele din jurul gurii s-au accentuat si a aparut barbia dubla, iar la gât "colierul lui Venus".

Trebuie avut în vedere ca procesul de îmbatrânire începe cu mult înainte de a-si face aparitia ridurile. Este un proces cu evolutie lenta si specifica fiecarui organism.

În realitate, starea de sanatate a oamenilor trecuti de 60 de ani difera mult de la un individ la altul, existând destul de multi care se bucura de o sanatate perfecta si o înfatisare pla­cuta. Deci, imaginea clasica a batrânetii, incapabila sa se desprinda de prezenta bolii, este spulberata de realitati, fapt care a determinat pe oamenii de stiinta sa reconsidere proble­ma, sa caute noi definitii si solutii.

Batrânetea nu înseamna doar par alb, umeri cazuti, mers anevoios si singuratate; numeroase exemple infirma aceasta imagine clasica a senectutii. Sunt citate numeroase cazuri cele­bre de longevitate, în care oamenii au continuat activitatile lor de o viata, fiind de folos celor din jur si societatii.

Cercetarea si practica medicala infirma vârsta de 60 de ani ca prag al batrânetii, distingându-se foarte clar grupul celor de 60 de ani si cel al persoanelor depasind aceasta limita, pre­cum si între batrânii de 75 de ani si cei care se situeaza peste aceasta vârsta. La vârsta a treia, într-adevar, organismul unui om este supus anumitor procese care-i micsoreaza capacitatea de munca. Odata cu înaintarea în vârsta, unele boli se manifesta cu mai mare virulenta, creste si vulnerabilitatea la o seama de afectiuni. Medicina moderna si-a îndreptat cercetarile catre pre­venirea si chiar vindecarea principalelor boli ale batrânetii ca: tulburarile mintale, pierderile de memorie, cresterea capacitatii de aparare a organismului împotriva infectiilor etc. Batrânii sunt mai expusi la riscuri, care ar putea avea consecinte grave asupra sanatatii lor, de exemplu la accidente.

A reda viata batrânetii este o tema actuala izvorâta din necesitatea de a satisface nevoile specifice ale oamenilor în vârsta, încercând în acelasi timp sa produca un reviriment pro­fund în atitudinea adoptata fata de batrânete. Profilaxia batrânetii începe însa din tinerete, pe care unii o considera ca perioada vietii în care toate excesele sunt permise. Cu cât viata tânarului va fi mai echilibrata, din toate punctele de vedere, vizând, în primul rând, respectarea echilibrului dintre munca si odihna, combaterea sedentarismului, evitarea, pe cât posibil, a factorilor nocivi - alcool, tutun - cu atât mai riguros se vor putea pune premizele profilaxiei batrânetii. În ceea ce priveste bolile, acestea depind de receptivitatea organismului - tânar sau batrân - la infectii care pot avea un profil viral sau bacterian.

Ajungînd la vârsta a treia, nici un vârstnic nu trebuie sa se lase coplesit de timpul care s-a scurs. Cu cât oamenii înaintati în vârsta sunt mai întelegatori, mai realisti si stiu sa-si orga­nizeze mai bine programul de odihna si activitate, cu atât vor fi mai satisfacuti si vor avea o batrânete mai fericita.

Pensionarii nu trebuie sa se considere inutili. Cei sanatosi îsi pot continua activitatea, dar efortul lor trebuie sa fie mai pon­derat în raport cu vârsta si starea de sanatate.Odihna trebuie sa fie ceva mai prelungita, fara a exagera însa prin sedere îndelungata în pat sau fotoliu

Miscarea, mai ales pentru vârstnici, contribuie la mentinerea supletei corporale, la combaterea obezitatii si a aterosclerozei, la mobilitatea articulatiiior, la ameliorarea circu­latiei sângelui si a ventilatiei pulmonare, la prelungirea anilor de viata.

Sunt recomandate, în special, gimnastica de dimineata, mersul pe jos, unele munci neobositoare în gospodarie si în afara, excursiile, respectarea orelor de somn, 7 - 8 ore noaptea si, eventual, o ora dupa amiaza.

Distractiile sunt de asemenea, necesare pentru mentinerea echilibrului psihic, evitându-se certurile si enervarile.

Alimentatia trebuie sa fie o preocupare deosebita pentru orice vârstnic, excluzând grasimile animale, reducând dulciurile si fainoasele, evitând cât mai mult bauturile alcoolice si cafeaua, de mare utilitate fiind renuntarea la fumat.

Procesul de îmbatrânire este un fenomen natural, însa aparitia ridurilor ar putea fi preîntâmpinata sau, cel putin, amâ­nata, în cazul ca nu au fost luate masuri din timp, se ajunge la situatia ca regenerarea sa devina imposibila, singurul remediu ramânând, în ultima analiza, chirurgia estetica.

Pentru a nu ajunge într-un astfel de stadiu si, mai ales, pentru a nu îmbatrâni într-un ritm prea rapid, se impun o serie de masuri preventive si curative, care se bazeaza, în primul rând, pe practici igienice. Adevaratele aspecte - bune sau rele - ale fizicului nostru, le vom analiza chiar daca, la prima vedere, ne convin sau nu, deoarece orice defect se poate corecta cu vointa si perseverenta.

Vom reexamina tipul de piele ce-l avem, deoarece o transformare a naturii tenului a putut interveni fie din cauza îngri­jirii defectuoase, fie ca urmare a unor tulburari intervenite în functiile glandelor endocrine. Soarele, vântul, gerul, excesul de sapun, apa fierbinte, au putut accentua uscaciunea pielii, sau, din cauza secretiei abundente, porii s-au dilatat, obrazul a devenit asemanator unei coji de portocala. Cu toata secretia ei abundenta, pielea este de cele mai multe ori, aspra, lipsita de suplete, cu timpul putându-se modifica, chiar trasaturile figurii.

Trebuie stiut ca o piele grasa devine, cu timpul, normala si o piele uscata se usuca si mai tare. Deci, pentru reechili­brarea pielii, crema folosita va trebui sa contina un plus de corpi grasi, care o vor ajuta sa nu se brazdeze.

În cazul în care pielea si-a mentinut caracteristicile unui ten normal, îi vom acorda, în continuare, îngrijirile obisnuite acestui tip de piele.

Pentru pielea grasa se recomanda, dupa 40 de ani, sa se efectueze zilnic un automasaj, în scopul activarii circulatiei si tonifierii pielii.

În cazul tenului uscat, pe lânga îngrijirile respective, începând de la 25 de ani, se va aplica în jurul ochilor crema hranitoare. Dupa 40 de ani, când pielea s-a deteriorat mai mult, stimularea celulelor se poate face si prin masaje electrice.

Pentru orice tip de piele, este absolut necesara curatirea zilnica, prin îndepartarea produselor de secretie si a sub­stantelor care provin din descompunerea acestora, a prafului si impuritatilor depuse pe fata, a fardului, lasând pielea sa respire în voie.

Dupa 50 de ani, tenul, pierzându-si stralucirea, trebuie bine hranit, hidratat, fardat cu discretie.

În cazuri mai grave, se poate recurge la "peeling". În urma acestui procedeu, micile riduri si neregularitati vor disparea.

Un sampon într-o nuanta mai deschisa decât parul natur­al ne va ajuta sa camuflam parul alb. Mentionam însa ca nuantele mai închise îmbatrânesc.

Pentru netezirea pielii, activarea circulatiei sanguine, hranirea tesuturilor si eliminarea celulelor moarte, se va aplica saptamânal o masca pe fata si pe gât.

Necesitatile energetice scad cu vârsta, la 65 de ani tre­buind a fi reduse cu un sfert fata de 25 de ani. Cei ce nu înteleg acest fenomen încep sa se îngrase, se creeaza depuneri de grasime pe abdomen, pe ceafa, pe solduri.

Specialistii ne recomanda, o zi pe saptamâna numai legume si fructe si multe lichide. Ne vom cântari mai des, pentru a nu depasi greutatea normala, evitând cresterile si scaderile repetate în greutate, întrucât primele duc la întinderea pielii, iar celelalte favorizeaza caderea muschilor. Sa acordam deci atentie functionarii normale a aparatului digestiv si excretor, constipatia influentând în mod negativ starea fiziologica generala a organismului si bine înteles si a fru­musetii.

Se impune îngrijirea danturii, efectuând un control de 2 ori pe an, iar daca s-a ajuns la proteza, ea trebuie facuta la timp.

Sa nu uitam ca, odata cu vârsta, tesutul conjunctiv îsi pierde elasticitatea, cutele pielii provocate de contractiile muschilor se accentueaza din cauza deshidratarii pielii, situatie ce nu trebuie agravata renuntând la lichide de teama de a nu ne îngrasa.

Sa nu minimalizam influenta favorabila a culturii fizice asupra psihicului, întârziind mult aparitia batrânetii; inertia fizica si sedentarismul predispun la obezitate, mai ales dupa 40 de ani.

Odata cu vârsta apar manifestari si modificari de tem­perament, care pot fi urmarea unei vieti dezordonate care a dezechilibrat sistemul nervos si sanatatea. Nu trebuie sa imitam pe cei tineri, iar atitudinea noastra fata de semenii nostri trebuie sa fie plina de întelegere si priete­nie.

Daca am îmbatrânit înainte de vreme, daca nu mai avem un corp frumos - cum am fi dorit - nu numai natura si anii vinovati, ci si modul cum ne-am preocupat sa ne mentinem vigoarea, sa ne îngrijim.