VI.1.Ustensile necesare
Ustensilele necesare sunt: guler, prosop, manta, foarfeca, foarfeca de filat, lama, piepteni de diferite tipuri (cu dintii rari pentru descurcat parul si cu dintii normali pentru tuns), clipsuri sau clame.
VI.2.Tehnici clasice de tuns
Pentru a putea realiza o tunsoare cu succes, trebuie mai întâi sa cunoastem instrumentul de baza: foarfeca. (foto.5. - W. - pag. 47, fig.1)
Tehnicile de tuns
clasice constau la baza din doua miscari: tunsul "pe
degete" si tunsul "în mâna" sau "în palma". Tunsul "pe degete"
se realizeaza cel mai usor: dupa ce s-a ales suvita,
se tine între degetul aratator si cel mijlociu al mâinii
stângi, iar cu foarfeca în mâna dreapta se tunde suvita. Tunsul
"în mâna" este putin mai dificil si de obicei se realizeaza
pentru parul de la ceafa sau pentru parul lung pentru a-l
tine dtrept vertical orintat în jos.
VI.3.Tunsori clasice de dama
Câteva tuncsori clasice: garcon, demi-garcon, paj, sason, sovage, bross, pank, retro, carre, cu breton, cu codita, cu calota, asimetrica, tunsoarea cu figuri geometrice.
Bretoanele - când tundem un breton ne orientam dupa ochi, frunte si pometi. Bretoanele pot fi în unghi sau în "V", rotunde, în late, câteva fire, drept, breton într-o parte sau oblic.
Perciunii - la perciuni ne orientam dupa forma urechii, a maxilarului, a pometilor si diferite defecte (par pe frunte si vârtejuri). Perciunii pot fi: în colt, deasupra urechii, spaniol, spitz, peste ureche, la jumatatea urechii sau fara perciuni (rasi).
Ceafa - când tundem ceafa ne orientam dupa urechi, gât, maxilar, umeri si calitatea parului. Ceafa poate fi: în late, în "V", cu codita, filata barbateste, rotunda, dreptunghiulara (cu bordura).
Tunsoarea
"CARRE"
Se împarte parul în doua parti egale
din fata catre ceafa. Se alege prima rama
de la ceafa, restul parului se ridica si se
prinde în clipsuri, într-o parte si în cealalta.
Prima rama se tunde mai scurt cu 1-2 cm.
Daca are par putin sau subtire, prima rama
se fileaza, pentru a da volum coafurii.
Tipuri de carre: cu breton, cu unghi ascutit,
cu calota, Mirelle Mathieu, asimetric, cu
Tunsoarea PAJ
Tipul de par poate fi si subtire si tare,
de preferat drept ca paiul. Indiferent de
lungime, parul (pâna la barbie sau pâna la
umar)se tunde drept pe suvite. La ceafa
întotdeauna putin mai scurt. Bretonul
pâna la sprâncene se tunde orizontal de la
Tunsoarea "GARCON"
Este cea mai veche tunsoare lansata de Coco Chanel între anii 1938-1940. aceasta tunsoare aduce foarte mult cu cea din zilele noastre: ceafa scurta, calota lunga, urechile acoperite (se face pe fir drept si este dreapta). Se tunde pe par spalat sau umed, se împarte parul în doua, din fata catre spate, se tund partile drepte pâna la lobulurechii sau la jumatatea urechii (depinde de preferinte). Ceafa pierduta pe piepten si un 1 cm din partea de sus (calota) pentru a nu ramâne dunga (ca la tunsoarea bross). Se onduleaza cu bigudiuri, clame sau melci.
Tunsoarea "DEMIGARCON"
Este aceasi tunsoare, ceva mai lunga iar ceafa are 1-2 cm.
Tunsoarea "RETRO"
Este o tunsoare asemanatoare demi-garcon, doar ca parul vine tuns în cascada în partea de sus, iar în partea de jos este drept. Se coafeaza cu feonul.
*aceste tunsori se recomanda pe fir drept
*aceste tunsori se potrivesc persoanelor cu barba ascutita, urechi mari si pometi mari.
Tunsoarea "ASIMETRICĂ"
Se poate executa si pe un par cu un
permanent "melanj". Se împarte parul de
deasupra urechii spre gât, în jos. Restul
parului se prinde în clipsuri. Tunsoarea
se începe de la perciunele descoperit pe
care îl tundem frizereste (filat foarte bine)
si cojntinuam catre ceafa. Se desprinde
parul, se piaptana în directia de crestere,
dupa care se tunde 1 cm deasupra urechii
descoperite. Se merge în linie oblica catre
cealalta ureche. Asimetria poate fi mare,
mijlocie sau mica. Bretonul se tunde tot
oblic (daca nu îsi poate pune mesa) .
Tunsoarea "BROSS"
Se alege calota facând carari de o parte si de alta, de la o ureche la cealalta. Se porneste cu doua carari laterale cam la 5 cm deasupra urechii, paralele, care se fragmenteaza, si se aleg suvite cam de aceeasi lungime. Mesele sunt de aceeasi marime si se prin în clipsuri. Perciunii si ceafa se tund frizereste pe piepten. Ei pot fi: rasi, în colt sau drepti. Se desface parul prins, se piaptana în sensul de crestere dupa care se tunde drept începând de la spate, mergând catre dreapta sau stânga. Se poate întâmpla ca terminatia calotei sa fie în "V" sau pe rotund. Când calota este în "V" si bretonul se face a fel, dar o forma mai îndulcita. Pe rotund, bretonul tunde tot pe rotund.
Tunsoarea "SASSON"
Parul trebuie sa fie la lungimea
de cel putin 20 cm. Se împarte în doua
ca si la Carre. Bretonul se alege si se
piaptana spre fata. Tunsoarea începe
de la breton spre ureche, continuând pe
forma ovala catre cealalta ureche.
Tunsoarea "RAP"
Este o tunsoare barbateasca dar pe care o pot purta si fetele. Deci u se poate executa pe par putin sau moale. Se începe prin alegerea calotei la 4 degete deasupra urechii în forma dreptunghiulara si se prinde în clipsuri. Se începe tunsoarea de la ceafa, mergând catre crestet, urmarind ca lungimea parului sa fie progresiva. Tot asa se procedeaza si la perciuni. Calota, înainte s-o tundem trebuie data cu spuma sau gel. Parul se piaptana în sus si se tunde în forma dreptunghiulara perfect.
Tunsoarea "KELLY"
Se alege prima rama si se taie în functie de dorinta clientei. Se mai tunde înca un rând de par (2-3 cm grosime), la acelasi nivel cu cealalta, apoi se alege o carare începând din fata de 2-3 cm d-a lungul careia alege parul de-o parte si de alta a fetei si se prinde în clipsuri. Restul parului se da peste cap si se alege suvite verticale, începând de la mijlocul capului catre urechi, de grosime medie, care se ridica perpendicular pe cap si se taie oblic (aveti grija la lungime). Lungime optima este pâna unde începe ceafa. Aceasta miscare se face cu mare grija, având în vedere ca spre urechi suvitele trebuie sa fie mai lungi (spre fata). Se dau drumul suvitelor care au fost prinse în clipsuri. Se aleg suvitele verticale care se ridica perpendicular pe cap si se ciupesc (oblic), având grija sa fie cam de aceeasi lungime cu rama, apoi se franjureaza. În final se controleaza vârfurile.
Tunsoarea
pâna la umeri
Se potriveste tipului de par sanatos,
cu firul gros si lucios. Parul de la cararea
laterala se piaptana drept spre toate directiile.
Pentru breton se separa o banda de par luata
de 1 cm si se taie franjurat. Partile laterale sa
fie usor cizelate, adica se prind suvitele
separate, se aplica oblica foarfeca deschisa în
suvita la treimea de jos si apoi se trage încet
în jos spre capatul parului.
Tunsoarea circulara
Corespunde femeilor cu fata rotunda, cu gât puternic si urechi nu prea elegante. Tipul de par poate sa fie subtire sau chiar rar. Cararea este situata foarte sus. Parul se tunde drept de jur împrejur cu o rotunjire usoara. La spate parul este la nivelul barbiei, iar în fata la nivelul vârfului nasului.
Tunsoarea în franjuri
Se potriveste de la firul de par normal la cel aspru. Partea de la ceafa si partile laterale se tund la aceeasi lungime. Contururile laterale, la fel ca si motul scurt se taie franjurat. Pentru ca marginile sa nu fie drepte se ajusteaza în final, prin ciupire cu foarfeca, având vârful în jos.
Pe lânga tehnicile clasice de tuns mai este si tehnica moderna de tuns, tehnica cut. Ea cuprinde mai multe miscari cum ar fi deep-point, slice, pivot-point etc. Ele sunt diferite prin metoda de tuns si anume prin modalitatea în care se tine foarfeca fata de suvita (vertical, în continuarea firelor de par, oblic etc). Astfel, pornind de la tunsorile clasice, cu ajutorul acestor metode de tuns se pot realiza noi tunsori moderne, se poate fila fara ajutorul foarfecii de filat etc. Totusi, aceasta tehnica se recomanda a fi utilizata numai dupa ce tehnicile de tuns clasice sunt stapânite foarte bine din cauza pericolelor existente: ranirea clientei, taierea degetelor si deci o posibila infectare cu agenti patogeni .
|
