Primele manifestari ale talentului sau scriitoresc sunt precoce, apr intr-un manuscris intitulat 'Literature 1847, Professeur Theot". Contine teme scolare in care exprimarea cu usurinta, intr-un stil sobru si elegant, anunta pe omul de stiinta de mai tarziu, pe rafinatul eseist, ori pe scriitorul cu resurse stilistice care a fost Alexandru Odobescu.
Isi continua studiile la Paris, unde adaceste cunostintele de limba si literatura franceza, limba latina si limba greaca; studiaza istoria artelor, arhelogia si stiintele juridice.
Face parte din redactia revistei "Junimea Romana", in care ii apre primul sau articol intitulat "muncitorul roman" care arata, deja cultura intinsa a oratorului, aflat la varsta de numai 17 ani.
Din etapa sa pariziana mai dateaza: eseul "Bazele unei literaturi nationale", o povestioara istorica dupa Jules Michelet despre Ioana d'Arc, studiul "Satira latina" , ilustrand evolutia satira la greci ci la romani, traduceri in limba franceza a unor creatii popilare romanesti ("Dolca", "Toma Alimos", "Mogos Vornicul", un cantec despre Mihai Viteazul ) si poezii vadit influentate de Vasile Alecsandri ("Oda Romanie","Intoarcerea in tara")
Alexandru Odobescu a realizat, de asemenea ,traduceri din alte literatuiri:Cantul I din "Iliada" si "Odisea" lui Homer ,primul cant din"Georgicele" lui Vergilius,"Ode " din Horatiu, fragmente din Hesiod ("Theogonia", "Lucrari si zile").Dintre scriitorii moderni, Alexandru Odobescu s-a oprit asupra lui Beranger si Vigny,intentionand ca dupa romanul "Cinq-Mars" al celui din urma sa creeze o drama istorica originala Revenit de la studii inn septembrie 1855, a publicat lucrari mai vechi in"Romania literara", iar in "Romanul" ii apare sub titlul:"Scene istorice din cronicile Tarii Romanesti", evocarea istorica "Mihnea Voda cel Rau",
urmata, trei ani mai tarziu, de nuvela "Doamna Chiajna" ( in Revista Carpatilor"),ambele tiparite ulterior(1860) in volum .In prefata acestuia prezinta cu modestie lucrarile, drept imitatii ale nuvelei lui C. Negruzzi,"Singurul lor merit constand in culegerea unor date, numiri si cuvinte batranesti,menite sa coloreze niste episoade, luate din cronici in pastrarea limbii vechi caracteristica<Letopisetelor Nationale>, celor moldovenesti mai cu seama''.
In 1860 scriitorul si sotiia sa, Sasa Prejbeanu, au decis in Arges, la conacul Golestilor, impreuna cu amicul lor Henric Trenk. Sasa era, in fapt,fiica naturala a Luxandrei si a lui Pavel Kiseleff, adoptata de clucerul Iacovache Prejbeanu.
Cei trei prieteni au fost la Campulung,au urcat pe raurile Valsan si Arges,au vizitat manastirile de pe riul Olt si Sibiul.Scriitorul a revenit deseori in Arges.
In 1861,Alexandru Odobescu a editat "Revista romana pentru stiinte,litere si arte",in care a publicat studii si articole de istorie literara,exprimandu-si admiratia pentru inaintasii scrisului romanesc,doua studii de folclor,precum si originala lucrare"Cateva ore la Snagov".
In 1863 a fost numit ministru al Instructiunii Publice si al Cultelor,incercand o reorganizare a invatamantului.A initiat infiintarea unei intinse retele de scoli reale si a insistat pentru cresterea rolului scolilor normale"ca baza edificiului didactic"
In 1865,in calitate de consilier de stat,a prezentat Consiliului General al Instructiunii Publice un proiect de organizare moderna a invatamantului secundar,ce avea in vedere doua tipuri de scoli:licee,institutii eminamente teoretice,si scoli profesionale.
In 1867 Alexandru Odobescu a fost desemnat de inalte oficialitati ale vremii sa organizeze pavilionul romanesc al Expozitiei Universale de la Paris,cand tara noastra a participat pentru intaia data,in cadrul unor asemenea manifestari,separat de Turcia.Cu acest prilej a tiparit,in limba franceza,lucrarea"NOTICE SUR LA ROUMANIE,principalement au point de vue de son economie rurale,industrielle et commerciale,avec une carte de la Principaute de Roumanie"
Alexandru Odobescu a desfasurat o sustinuta campanie impotriva curentului latinist.A sustinut principiile ortografiei fonetice.In 1874,cand a fost numit profesor de arheologie la Universitatea din Bucuresti,a dat la iveala cea mai importanta scriere a sa ,lucrarea de intinsa eruditie,"Pseudokynegheticos".
Anul 1874 i-a adus numirea in fruntea Teatrului din Bucuresti,etapa in care s-a creat " Societatea dramatica romana"si s-au desfasurat masive renovari si imbunatatiri la cladirea principala.Institutia va lua denumirea de "Teatrul National".
Alexandru Odobescu a luat,surprinzator,atitudine impotriva intrarii Romaniei in Razboiul pentru Independenta din 1877-1878.Indepartandu-se de viata publica,s-a concentrat mai ales in directia activitatii stiintifice,de itoriograf si arheolog.In 1877 a tiparit lucrarea"Istoria arheologiei"care se afla la baza principiilor primelor noastre cercetari sistematice in materie.
In 1881 a fost numit secretar la Legatia romana din Paris.Reintors definitiv in tara,in 1888 isi reia cursurile la facultate si a devenit director al Scolii Normale Superioare din Bucuresti.O mare atentie a acordat deprinderii de catre elevi a metodologiei predarii,organizind la diferite scoli din Bucuresti practica pedagogica.A elaborat abecedare si carti de citire folosite multi ani in invatamantul nostru primar.
Alexandru Odobescu a realizat,de asemenea,unele studii de folclor comparat,printre care amintim:"Rasunete ale Pindului in Carpati","Cantecele poporane in raport cu tara,istoria si datina romanilor",precum si de istorie literara:"Satira latina","Poetii Vacaresti"etc.In 1895,ca presedinte al comisiei de concurs pentru ocuparea catedrei de Istorie universala de la Universitatea din Bucuresti,a determinat,in ciuda opozitiei locale si a unei campanii calomnioase in presa,numirea pe acest post a tanarului Nicolae Iorga considerat de el "cel mai pregatit si cel mai talentat dintre cei patru candidati".
Intr-un moment de descumpanire,la 10 noiembrie 1895,Alexandru Odobescu s-a sinucis.In urma lui a ramas amintirea unei activitati tumultuoase,o impresionanta si diversificata o
Tudor Arghezi isi amintea de el:"Alexandru Odobescu a fost unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am vazut fara sa excludem sufletele ,edificiile si peisajele (.). In toata frumusetea romaneasca, roman in intindere si adancime, pe toata dimensiunea lui neaos roman, frumusetea lui exceptionala, aleasa de noroc pentru figura unui domnitor" .
G. Calinescu , Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, Bucuresti, 1982, p.343.
D. Pacurariu, A. I. Odobescu, Editura Tineretului, Bucuresti, 1966, p.41.
Ion Cruceana, Noi marturii despre familia lui Al. Odobescu, in Momente si figuri argesene, Pitesti, 1980, p.148.
Istoria Romaniei in date, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1971, p.221.
T.Arghezi, Al. Odobescu, Convorbiri literare, nr.7-9, 1934.
|
