Andrei Muresanu

Andrei Muresanu s-a nascut la 16 noiembrie 1816, in orasul Bistrita. Parintii poetului erau oameni simpli. Tatal, Teodor, tinea in arenda, la Bistrita, o moara de argasit scoarta, care abia asigura existenta familiei relativ numeroasa : sotia si trei copii. Casa in care locuiau era compusa dintr-o singura chilie ceva mai larga, si o tinda. Cativa ani dupa nasterea poet 16516h720q ului, tatal moare strivit de un car de argaseala. Intreaga greutate a intretinerii celor trei copii mici ramane in seama mamei. Fratii mai mari ai poetului, datorita greutatilor materiale, nu pot urma la scoli mai inalte, pentru a se califica in vreo profesie intelectuala. Unul a ajuns cantaret bisericesc, altul morar, ca si tatal. Singur poetul, ajutat de imprejurari si de o inclinatie deosebita pentru studii, a mers mai departe. Primele cunostinte le primeste de la un batran granicer, Danila Dobos, din Valea - Rocnei.

In anul 1825 e primit ca elev la Scoala normala saseasca din Bistrita, iar peste cativa ani trece la liceul piaristilor, din acelasi oras, facandu-se remarcat printre elevii cei mai buni. In 1832 vine la Blaj, unde e ajutat de profesorul Nicolae Marin si unde studiaza doi ani filosofia, apoi teologia. Aici il are ca coleg de studentie, cu cativa ani mai mare, pe George Barit, organizatorul unei echipe teatrale, care dadea spectacole de teatru in limba romana. Cu Baritiu leaga o prietenie adanca, prelungita apoi de-a lungul multor ani la Brasov.

Mediul cultural al Blajului, unde, pe langa spectacolele stangace date de diletanti, un Timotei Cipariu, de pilda, scria versuri (Egloga, scrisa la 1832, e reprezentata la un spectacol in anul urmator), va inrauri pe fiul morarului din Bistrita, stimulandu-l pe calea lecturii si a scrisului. Cand George Barit paraseste Blajul, preluind conducerea scolii romane din Brasov, in anul 1837, se gandeste sa-l aduca de la Blaj si pe Muresanu. Intrucat poetul era inca student in ultimul an, Baritiu ii obtine dispensa de a intra in invatamant fara a-si fi terminat studiile. Astfel ca in anul 1838 Muresanu se stabileste la Brasov, ca institutor la scoala romana condusa de Baritiu. Peste doi ani, in 1840, trece ca profesor la gimnaziul romanesc, in care calitate functioneaza pana in anul 1849. Paralel, el isi incepe colaborarea la gazetele lui Barit, Foaie pentru minte... si Gazeta de Transilvania, cu poezii si articole. In acest timp are prilej sa cunosca o seama de poeti din Principate, pe Gr. Alexandrescu, Heliade, Bolliac, mai tarziu pe Bolintineanu si Alecsandri, care obisnuiau sa vina vara, cum ne informeaza Baritiu, la bai la Valcele, nu departe de Brasov. Acest contact cu poeti deja consacrati va stimula inceputurile literare ale bardului ardelean si-l va influenta in mod vizibil in creatia sa poetica.

Poezia sa e din ce in ce ma combativa, mai legata de framantarile sociale ale poporului. La 1848 e printre fruntasii revolutiei. Cu acest prilej scrie Rasunetul, care devine marsul revolutionarilor romani din Transilvania. In 1849, dupa infrangerea revolutiei, poetul trece in Muntenia, impreuna cu Baritiu, unde e luat prizonier de armata tarista si dus pana in nordul Moldovei. La intoarcere se stabileste ca functionar la Sibiu : "concepist guvernial" si translator de limba romana la Buletinul oficial al guvernului. Aici colaboreaza la ziarul local Telegraful roman, cu poezii si cu un ciclu de articole, nesemnate (Artile sau maiestriile cele frumoase, Romanul si poezia lui, Romanul in privinta muzicei, Romanul in privinta picturei, Maiestria tiparului), care urmareau initierea publicului cititor in diferite ramuri ale artei. Munca de contopist poetul o suporta greu. Cativa ani el inchina ode magulitoare imparatului austro - ungar si guvernatorului Transilvaniei. Treptat se insingureaza. Randurile scrise la 1855 fostului sau profesor Simion Barnutiu, care-i propunea sa vina la Iasi, unde-i facuse rost de o catedra, sunt ale unui deceptionat. "Domnul meu - spunea el - chemarea mea ar fi sa ma cuprind cu Pegasul, aspirind la Olimp, si ca sa o pot face aceasta bine, aveam trebuinta de cateva peregrinajuri pe la pamantul cel clasic, iar nu sa vand participii, sau, mai rau, sa traduc guvernului meu hartii ciocoiesti, pe care consortii mei nu le vor, sau nu le pot descifra."

Poetul continua sa scrie poezii patriotice, cu caracter social protestatar. In ultimii ani ai vietii traduce Noptile lui Young, precum si o buna parte a Analelor lui Tacit. Cu ani in urma scrisese si o gramatica romaneasca in limba germana. Manuscrisele acestor lucrari nepublicate nu s-au pastrat. La 1861 e pensionat, dar pensia data de guvernul cezaro-craiesc al Transilvaniei nu-i ajunge sa-si intretina familia. La 1862 isi tipareste in volum poeziile. Volumul cuprindea cea mai mare parte a poeziilor originale publicate de autor in presa, precum si o parte din traduceri. Vanzarea cartii i-ar fi adus, pe langa o reconfortare morala, o oarecare inviorare in bugetul familiei. Dar cartile se vand greu. Iacob Muresanu face apeluri insistente catre publicul roman, in Gazeta Transilvaniei, de a-l ajuta pe poetul aflat in mizerie si bolnav, cumparindu-i poeziile. Societatea "Astra" acorda lui Muresanu un premiu de 50 de galbeni.

Peste un an, in noaptea de 11 spre 12 octombrie, poetul se stinge la Brasov, in saracie, "in urma unui morb nervos indelungat", cum se mentiona in anuntul mortuar publicat in Gazeta Transilvaniei, lasand in urma un baiat, pe nume Gheorghe, elev in clasa a VII-a la gimnaziu, o fetita de 11 luni, Eleonora, si pe sotia sa Suzana. Inmormantarea i-a fost cu pompa : a luat parte un numeros public, profesorii si tineretul scolar din oras, care insoteau sicriul cu torte si decoruri.

[modifica] 1825

    * Este primit la scoala normala saseasca din Bistrita, apoi la liceul piaristilor din acelasi oras.

[modifica] 1832

    * Merge la Blaj, unde studiaza doi ani filozofia, apoi teologia, avându-i profesori pe Timotei Cipariu si George Baritiu, coleg mai vârstnic si care îi va deveni prieten apropriat. Echipele teatrale organizate de George Baritiu si productiile literarea ale lui Timotei Cipariu îl înrâuresc pe tânarul student, stimulându-l pe calea lecturii si a scrisului.

[modifica] 1838

    * Merge la Brasov ca institutor la scoala Româna de aici, chemat de George Baritiu care era directorul scolii. Trece apoi profesor la gimnaziu, unde preda si varul sau, publicistul Iacob Muresanu.

[modifica] 1839

    * Începe sa colaboreze la revistele lui George Baritiu: Foaie pentru minte, Inima si literatura si Gazeta de Transilvania cu poezii si articole. Debutul îl face cu poezia Fetita si pasarica. Semneaza uneori cu pseudonime: Sereteanu; Urziceanu, dar mai ales Emiratul din Carpati. Publica si traduceri, prelucrari si adoptari dupa autorii întâlniti în revistele straine.

[modifica] iulie 1843

    * În Foaie pentru minte, inima si literatura publica poezia Glasului unui român.

[modifica] iunie 1844

    * În aceeasi revista publica articolul Câteva reflexii asupra poeziei noastre, urmat (în noiembrie) de Duplica (Asupra poeziei), unele dintre primele contributii de teorie literara.

[modifica] 1845

    * În aceeasi revista publica poeziile O privire peste lume si Un suspin, precum si articolul Proprietate (avere, mosie). La Brasov, Andrei Muresanu are prilejul de a cunoaste pe cei mai importanti poeti din Muntenia si Moldova: Ion Heliade Radulescu; Grigore Alexandrescu; Dimitrie Bolintineanu; Cezar Bolliac; Vasile Alecsandri, care veneau vara la bai la Vâlcele, lânga Brasov.

[modifica] 1847

    * În aceeasi revista publica poezia La muza mea.

[modifica] 1848

    * Andrei Muresanu este printre fruntasii revolutiei române din Transilvania.

    * iulie 1848 - În toiul revolutiei, scrie si publica în Foaie pentru minte, Inima si literatura, imnul care îl va face celebru: Un Rasunet (cunoscut sub numele Desteapta-te, române), care devine marsul revolutionarilor români din Transilvania, iar dupa 1989 - imnul de stat al României.

[modifica] 1849

    * Dupa înfrângerea revolutiei, din Transilvania, Andrei Muresanu trece Carpatii în Muntenia, împreuna cu George Baritiu; sunt luati prizonieri de armata tarista(rusa)si dusi în nordul Moldovei. Eliberat, Andrei Muresanu se stabileste la Sibiu ca functionar: Concepist Guvernial si translator de limba româna la Buletinul Oficial al guvernului. La Sibiu colaboreaza cu poezii si articole la ziarul local Telegraful Român.

[modifica] 1850

    * Publica în Foaie pentru minte, inima si lieratura, poeziile Un devotament familiei Hurmuzachi si Vers funeral, tiparit în volumul din 1862 sub titlul Catra martiri români din 1848-49.

[modifica] 1853

    * În Telegraful român, publica articolele: Artile sau maiestriile cele frumoase, Românul si poezia lui, Românul în privinta muzicei, Românul în privinta picturei (zugravirei).

[modifica] 1854

    * În Foaie pentru minte, inima si literatura, publica poeziile: Trei monumente la Buzau, Focssani si Iasi; Locul fericirii; Anul Nou 1855; Moldova la anul 1855; Fanariotul si darea; Cugetari I: Mintea; Cugetari II: Lumina si adevarul; Cuvântul unui peregrin - toate semnate Eremitul din Carpati. În Telegraful român, publica articolul Maiestria tipariului.

[modifica] 1862

    * La Brasov îi apare unicul sau volum de versuri: Din poeziele lui Andreiu Murasanu, premiat de ASTRA (Asociatia Românilor din Transilvania) cu 50 de galbeni.

[modifica] 1973

    * La Sibiu este înaltat bustul din bronz al lui Andrei Muresanu, realizat de sculptorul sibian Gyenge Imre