BRATIANU, GHEORGHE I. (1898-1953)

BRĂTIANU, GHEORGHE I.

A fost unul dintre cei mai mari istorici pe care i-a avut tara noastra, cel mai stralucit din generatiile care au activat în perioada interbelica, ilustrînd una dintrte etapele cele mai rodnice din întreaga evolutie a istoriografiei românesti. A con­tribuit la ridicarea istoriografiei noastre la un nivel superior, modern, comparabil cu al altor scoli-istoriografice europene. S-a nascut la 21, L/3. II. 1898 în comuna Ruginoasa din judetul Iasi, ca fiu al lui lori I.C.Bratianu (Ionel) si al M 23523u2018x 9;riei Moruzi. A urmat cursurile Liceului National din Iasi, apoi Facultatea de drept a Universitatii Al I Cuza si Facultatea de litere de la Paris. A obtinut titlul de doctor în filozofie la Universitatea din Cernauti (1923) si în litere la Paris (1929). Timp de 17 ani (1923-1940) a fost profesor la Facultatea de litere (istorie) din Iasi, apoi, din 1940 pînâ în 1947, la cea din Bucuresti, succedând Iui N.Iorga la Catedra de istorie universala. Cu însusiri deosebite de dascal, Gh.I.Bratianu a creat o scoala istoriografica la care s-au format multi dintre istoricii nostri de frunte, între 1940-1941 a îndeplinit functia de decan al Facultatii de litere, si filozofie din Bucuresti, în perioada ieseana, între anii 1935-1940, a fost directorul Institutului de istorie generala al Universitatii Alexandru loan Cuza, iar la Bucuresti, directorul Institutului de istorie universala Nicolae lorga 0941-1947). Gheorghe I Bratianu ocupa un loc de frunte în istoriografia româneasca. Putini dintre istoricii nostri l-au egalat în ce priveste varietatea preocuparilor si amploarea operei publicate. O bibli­ografie selectiva, a lucrarilor sale, consemneaza 38 de carti si brosuri, precum si 99 de articole în publicatii stiintifice, tratînd probleme de istorie medievala, cit si de istorie moderna, contemporana si de politica curenta. Opera lui Gheorghe LBratianu se înscrie, pe de o parte, pe linia traditionala a istoriografiei românesti, iar pe de alta parte se încadreaza în efortul general de reînnoire a stiintei-istorice, caracteristic perioadei interbelice. Cercetarile sale de istorie nationala s-au concentrat asupra unor probleme majore: formarea si continffftatea poporului român pe teritoriul pe care îl locuieste,(formarea statelor medievale românesti, or­ganizarea sociala si politica a vietii românesti în evul mediu, în lucrarea O enigma si un miracol istoric: poporul român (1940), pledeaza pe con­tinuitatea poporului român pe aceste meleaguri. O expunere de ansamblu a istoriei nationale a realizat prin volumul Originile si formarea unitatii românesti (1942). în Traditia istorica despre întemeierea statelor româ­nesti (1945), Gheorghe LBratianu aduce importante contributii privind baza economica a formarii statelor feudale si analizeaza valoarea traditiei orale pentru studiile istoriei. Integrarea istoriei nationale în contextul universal a fost preocuparea majora a lui Gheorghe LBratianu din ultimii ani ai activitatii sale. în perioada 1945-1947 a publicat o serie de studii materiale ce au format volumul Sfatul domnesc si adunarea starilor în principatele române (1947). Gheorghe LBratianu a fost un deschizator de drumuri în domenii ale istoriei universale, cum ar fi istoria economica si sociala a Bizantului sau istoria comertului italian în Marea Neagra. Primele sale cercetari importante privesc comertul oraselor italiene medievale în zona Marii Negre (monografia Recherches sur le commerce genois dans la Mer Noire au XIII siecle, 1929). A fost si unul dintre distinsii bizantinisti ai vremii sale. în acest domeniu s-a interesat îndeosebi de structurile social-economice si de institutii. Se remarca luc­rarile: Privileges et franchises municipales dans l'Empire byzantin (1936) si în special Etudes byzantines d'histoire economique et sociale (1938). Opera sa stiintifica îsi pastreaza si astazi viabilitatea datorita unei perspec­tive de o larga deschidere catre toate orizonturile istoriei. Valoarea ac­tivitatii sale multilaterale a fost apreciata prin alegerea ca membru al Academiei Române si al altor societati stiintifice straine: membru al Societa Ligure di Storia Patria (Genova), membru al Institutului Kon-dakov (Praga), membru al Societatii Regale de stiinte si Litere din Boemia, membru în Comitetul international al studiilor istorice, membru în Comitetul National al Istoricilor Români. Gheorghe I.Bratianu si-a consacrat o buna parte a energiei activitatii politice (aflîndu-se, din 1930, în fruntea unei disidente liberale). Om de o aleasa integritate morala, el n-a urmarit prin activitatea politica sa parvina în viata sociala, in ierarhia stiintifica, în cariera universitara. Ideologia lui, caracterizata printr-o larga deschidere umanista, a fost lipsita de orice afinitate cu aceea a curen­telor sovine, rasiste sau mistice. Totusi, în seara de 7/8 mai 1950 a fost arestat si retinut 3 ani fara a fi judecat sau condamnat, înceteaza din viata în închisoarea de la Sighetul Marmatiei, în noaptea de 24 aprilie 1953.