ALTE DOCUMENTE
|
|||||||||
Baruch Spinoza
Baruch Spinoza, latinizat: Benedictus de Spinoza (24 noiembrie , Amsterdam - 21 februarie , Haga) a fost un renumit filosof evreu olandez de origine sefarda cu stramosi de provenienta portugheza (d'Espinosa). Spinoza a fost un rationalist si unul din reprezentantii panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influentata de scrierile lui Thomas Hobbes si René Descartes, însa - spre deosebire de conceptia dualista a acestuia din urma - Spinoza a avut o reprezentare monista a lumii, întreaga existenta reducându-se la ceea ce el a numit "Substanta".
Dupa absolvirea scolii, Spinoza a lucrat în întreprinderea comerciala a tatalui sau. În acest timp elaboreaza o dizertatie asupra principiilor filosofice ale lui Descartes, care va aparea mai târziu ("Renati Descartes principiorum philosophiae mori geometrico demonstrata", ) - singura opera publicata în timpul vietii sale sub semnatura lui - si prepara un tratat asupra progresului întelegerii ("Tractatus de intellectus emendatione"). În , la vârsta de 24 de ani, este exclus din comunitatea ebraica datorita vederilor sale interpretate drept eretice. Spinoza considera ca atât crestinismul, cât si iudaismul ar fi fenomene trecatoare în raport cu substanta universala eterna. Este obligat sa paraseasca Amsterdamul si se stabileste la Haga, unde îsi câstiga existenta lucrând ca slefuitor de lentile si dând lectii particulare. Aici redacteaza prima sa opera filosofica de amploare "Tractatus de Deo et Homine Ejusque Felicitate" ("Tratat cu privire la Dumnezeu, om si fericirea sa"), în care sunt deja cuprinse trasaturile de baza ale sistemului sau filosofic. Lucreaza la "Tractatus theologico-politicus" ("Tratat teologico-politic"), tiparit la Amsterdam în si publicat anonim. În se muta la Rijnsburg, în apropiere de Leiden. Din cauza ca în institutiile oficiale vederile filosofice erau îngradite de teologie, Spinoza refuza în oferta printului elector Karl Ludwig din Palatinat de a ocupa o catedra de filosofie la Universitatea din Heidelberg. De asemenea refuza o pensie oferita de regele Ludovic al XIV-lea al Frantei, care-i pretindea sa-i dedice unele din cartile sale. Din cauza aspirarii prafului de sticla la slefuirea lentilelor, se îmbolnaveste de tuberculoza pulmonara si moare prematur la 21 februarie , în vârsta de numai 45 de ani.
În "Ethica Geometrico Demonstrata" ("Etica prezentata într-o ordine geometrica", ), Spinoza considera ca universul este identic cu Dumnezeu, Substanta rezultata din sine si prin sine. Substanta, notiune preluata din filosofia scolastica, nu are o realitate materiala, ci o esenta metafizica, fiind dotata cu atribute infinite, din care inteligenta umana nu poate cuprinde decât doua: lumea obiectelor materiale si manifestarile gândirii. Pentru a explica interactiunea evidenta între obiecte si idei, Spinoza dezvolta teoria paralelismului, în sensul ca fiecare idee poseda o corespondenta fizica si - invers - fiecare obiect fizic dispune de o idee adecvata. Individualitatea lucrurilor este explicata ca forme de manifestare ale substantei, fiind în totalitatea lor natura naturata (natura creata), în timp ce Dumnezeu sau substanta este o natura naturans (natura creatoare). Din aceasta rezulta ideea indestructibilitatii lumii. Cunoasterea intuitiva a substantei constituie sursa iubirii spirituale a lui Dumnezeu (amor Dei intellectualis). Cauzalitatea iminenta este reprezentata în metafizica lui Spinoza drept natura creata prin ea însasi. Fiecare obiect sau fiecare idee depinde de existenta altor obiecte sau idei, care le determina existenta. Numai prin identificarea cu substanta sau Dumnezeu se poate obtine nemurirea.
Multi din contemporanii lui Spinoza au înteles învatatura sa asupra depersonalizarii lui Dumnezeu drept ateism, în realitate este vorba de un panteism si de reducerea monistica a întregului univers obiectiv si spiritual la o singura substanta. În istoria filosofiei, Spinoza ocupa un loc deosebit, el nu a apartinut unei anumite scoli filosofice, nici nu a creat un nou curent în filosofie, neavând discipoli. Totusi, învatatura lui a influentat nu numai gândirea unor filosofi ca Leibniz, Lessing, Fichte si Herder, dar si creatia literara a unor poeti ca Goethe, Wordsworth si Shelley.
|