C Giurescu
S-a nascust la 8/20 august 1875, la Chiojd, judetul Buzau. scoala primara a urmat-o în satul natal, iar liceul la Ploiesti, la vestitul Liceu Petru si Pavel ", cu o bursa pentru rezultatele foarte bune la învatatura, obtinând diploma de bacalaureat în octombrie 1894.
Licentiat în istorie titlul oficial era, de fapt, licentiat în litere si filosofie , a fost numit în toamna lui 1898 ca profesor suplinitor la catedra de istorie vacanta de la Liceul Unirea" din Focsani. Cu prilejul aniversarii zilei de 24 ianuarie a tinut o conferinta, pe care a publicat-o, în acela&# 646h73g 351;i timp aparându-i si un studiu despre cronologia Moldovei, care nu era altceva decât o lucrare elaborata în cadrul seminarului profesorului său Dimitrie Onciul. În anul 1901 a reusit, primul, la examenul de capacitate pentru învatamântul secundar, examen deosebit de greu pe vremea aceea, care se organiza din patru în patru ani. Dupa ce a luat examenul, a cerut transferul la Liceul din Buzau, unde a functionat în anul scolar 1902-1903, fiind si director al scolii. Ca director, a organizat un ciclu de conferinte publice cu caracter cultural. Succesul a întrecut asteptarile: lumea din provincie era doritoare sa se instruiasca, sa afle lucruri noi, iar conferentiarii, mai toti tineri profesori, pregateau cu seriozitate si cu râvna subiectele.
Spre finele anului, Casa Scoalelor a scos la concurs o bursă de studii în strainatate la specialitatea istorie: era bursa instituită de un iubitor de carte, Iosif Niculescu, care îsi donase averea în acest scop. Obtinând bursa, în septembrie 1903 a plecat, împreuna cu sotia si fiul sau în vârsta de 4 ani, viitorul istoric, academicianul Constantin C. Giurescu, la Viena.
În timpul celor 3 ani petrecuti la Viena, a frecventat cursurile si seminariile învatatului K. Jerecek, cel mai bun specialist al timpului în istoria sud-estului european, iar în paralel a efectuat temeinice investigatii în arhivele vieneze, depistând multe acte inedite privind istoria trecutului nostru. Un însemnat numar de documente privitoare la Constantin Brâncoveanu si la istoria Olteniei în timpul ocupatiei austriece (1718-1739) au fost publicate mai târziu: cele despre voievodul martir, împreuna cu colegul său de studii Neculai Dobrescu, iar materialul referitor la Oltenia sub ocupatie austriaca, în 1913 un volum, iar alte doua au aparut postum, sub îngrijirea fiului sau Constantin C. Giurescu, în 1944.
Întors de la Viena în toamna anului 1906, a fost numit profesor de istorie la Gimnaziul Dimitrie Cantemir ", care, pe atunci nu avea local propriu, functionând cu chirie într-o casă particulară improprie, pe strada Primaverii nr. 12.
În anul 1909 a fost ales membru
corespondent al Academiei Române; publicase între timp o serie de studii precum
Capitulatiile Moldovei cu Poarta
otomană, Contributiuni la studiul
cronicelor moldovene, Noi contributiuni la studiul cronicelor moldovene, Documente si registre privitoare la
Constantin Brâncoveanu etc.
La intrarea tării în razboi, ca sublocotenent, a fost mobilizat pe loc.
Dupa ocuparea Capitalei de catre inamic, se pregatea sa plece în
Moldova, dar a primit ordin scris din partea conducerii Ministerului Afacerilor
Straine să rămână în Bucuresti, fiind însarcinat cu
pastrarea partii de arhiva care nu putuse fi evacuata, precum si
a tuturor bunurilor imobile si mobile ale ministerului.
Apreciindu-i-se meritele în
activitatea depusă, la 1 octombrie 1918 a fost înaintat director al arhivelor,
urmând a primi retributia acestui post din retributia postului său
actual de sef de serviciu si sporul din fondul prevazut la art. 1 al
bugetului", cum arăta Decretul regal dat la Iasi în ziua de 3
octombrie 1918.
Iorga
Personalitate monumentală a culturii românesti, barbat înzestrat de Dumnezeu cu o memorie fenomenala, cel mai mare poligraf al neamului românesc (circa 1250 de volume publicate si 25.000 de articole), Iorga s-a nascut, precum multe minti luminate, în nord de tară, la Botosani. În urbea natală, urmeaza scoala primară si gimnaziul, uimindu-si profesorii. Termina Liceul National din Iasi (1888); reuseste într-un singur an sa absolve Universitatea din Iasi ("magna cum laudae", 1889). În anul în care se stingeau Eminescu si Creanga, era deja considerat un fenomen. Face studii stralucite la Paris, Berlin si Leipzig, obtinând doctoratul (1893) si devenind la 23 de ani membru corespondent al Academiei (academician va deveni în 1911). Tânarul savant câstiga, în 1894, prin concurs, catedra de istorie, la Universitatea din Bucuresti. A cutreierat marile metropole europene, scotocind în arhive documente cu privire la istoria românilor. Cunoaste aproape toate limbile moderne (în multe din ele si scris). În 1903, a luat conducerea revistei Samanatorul. În 1906, înfiinteaza ziarul sau Neamul românesc, unde a scris zi de zi, pâna la asasinarea sa miseleasca, dovedind o imensa dragoste fată de tot ce este românesc. A fost un excelent orator, cu glasul tenoral, usor graseiat. A locuit si a scris multi ani, în casa sa de la Valenii de Munte, cumparata în 1907 si unde era tipografia sa "Neamul românesc". Din 1922, cursurile de vara de la Valenii de Munte au luat denumirea "Universitatea populară N. Iorga". Aici e astazi muzeu memorial, cu obiecte si mobile ce au apartinut savantului.
La 27 noiembrie 1940, ora 5 dupa amiaza, este ridicat fortat de la masa de lucru (de la vila sa din Sinaia) si asasinat bestial de catre legionari, la Strejnic, lânga Ploiesti. La 69 de ani, inima si capul savantului erau ciuruite de gloante.
Istoric de mare clasa europeana, cu o opera monumentala în acest domeniu, om politic energic (a înfiintat partidul national-democrat, a fost prim ministru si un apropiat al Casei regale), Iorga a fost prolific si în istoria si critica literara.
Ca poet liric, a scris poezii, cântând iubirea, natura, istoria. Cea mai reusita este drama istorica Doamna lui Ieremia, despre destinul tragic al Elisabetei Movilă. Ca memorialist, a lasat masivele volume: Oameni care au fost si O viata de om, asa cum a fost.
|
