|
|
CONSTANTIN NOICA (1909-1987) |
Filosof, eseist, erudit poliglot. Nascut
la Vitanesti-Teleorman. Cursuri liceale la Bucuresti,
cand debuteaza in revista Vlastarul (1927). Urmeaza,
intre 1928-1931, Facultatea bucuresteana de Litere si Filosofie, cu o teza de
licenta despre filosoful Kant. Studii de specializare
in Franta (1938-1939) si doctoratul in 1940, la Bucuresti. Referent
pentru folosofie la Institutul Romano-German din
Dupa razboi, nu a plecat in exil, ci a suferit cumplit prigoana regimului comunist. A avut aproape 10 ani de domiciliu fortat la Campulung-Muscel (1949-1958). Este condamnat la 25 de ani de inchisoare, din care executa 6 ani, fiind intre decembrie 1958 si august 1964 detinut politic. Este eliberat din puscarie in 1964 si, dupa pensionare, in 1975, se stabileste in apropiere de Sibiu, in statiunea montana Paltinis, unde sta 12 ani si moare la 4 decembrie 1987. Acolo este si inmormantat.
Lucrari importante: Mathesis sau bucuriile simple, Pagini despre sufletul romanesc, Rostirea filosofica romaneasca, Eminescu sau ganduri despre omul deplin al culturii romanesti, Sentimentul romanesc al fiintei, Devenirea intru fiinta s.a.
|
