CONSTANTIN PARVULESCU (1895-1992)
Este nepotul preotului Parvulescu din Olanesti Sat, fiul lui Ilie Parvulescu si al Alexandrinei. S-a nascut la 10 noiembrie 1895 in comuna Olanesti din JudetulValcea si a decedat la 11 iulie 1992 in Bucuresti, fiind inmormantat la Cimitirul Ghencea cu ajutor de la Partidul Social-Democrat, al carui presedinte de onoare a fost dupa 1990.
Face clasele primare la Olanesti, apoi la varsta de 13 ani pleaca la Bucuresti, unde este ucenic ajustor la Atelierele Centrale Comun 232d31c ale Bucuresti (1911-1915), ajustor la Atelierele Weigel Bucuresti si la Arsenalul Armatei de pe str. Uranus (1915-1916), la Atelierele C. F. R. Iasi si Tighina (1916-1917) si la Detasamentul C. F. R. Tighina (1917-1918). Pleaca in Rusia Sovietica, unde intre 1918-1919 lucreaza ca mecanic de moara in Comuna Zolotnari-Ucraina. Se inscrie voluntar in Regimentul International ,,Armata Rosie Sovietica” Poltava (1919-1921). Revine de pe front si intre 1926-1929 lucreaza ca mecanic la uzina de motoare de aviatie Moscova.
In 1926 a absolvit Universitatea Comunista din Moscova. Primeste importante functii pe linie de partid: intre 1929-1930 este prim-secretar al Comitetului Regional P. C. d. R. Basarabia-Chisinau, activand clandestin in miscarea comunista si raspunzand de activitatea sindicatelor revolutionare, avand mai multe nume conspirative: „Dan”, „Ghita”, „George Popov” si „Mihail Andreescu”. A fost membru al Secretariatului provizoriu al C. C. al P. C. d. R. intre 1930-1931; membru al Secretariatului C. C. al P. C. d. R. si secretar al Comitetului teritorial Transilvania intre 1933-1835; membru al Biroului Politic al C. C. al P. C. d. R. intre 1935-1936.
Consiliul de Razboi al Corpului II Armata l-a condamnat in contumacie la 10 ani inchisoare pentru implicarea in activitatea organizatiei clandestine a Consiliului sindicatelor Revolutionare descoperita la Bucuresti in iunie 1934. A fost arestat in ianuarie 1935 la Praga, adus in tara si condamnat prin Sentinta nr. 79 din 16 iulie 1937 a Tribunalului Militar al Corpului II Armata, sectia a II-a, la 7 ani inchisoare corectionala pentru „asociere, pentru pregatire de crime contra sigurantei statului”, si prin Sentinta definitiva nr. 2.033 din 1939 la 3 ani inchisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Intre 1936-1939 si-a executat pedeapsa, fiind detinut in inchisoarea Jilava. Dupa eliberarea din inchisoare este numit prim-secretar al Comitetului Regional P. C. d. R. Prahova si Dobrogea (1939-1941). Intre 1941-1943 este membru al Secretariatului C. C. al P. C. d. R. La 4 aprilie 1944 Stefan Foris, secretar general al P. C. d. R. numit de Interntionala III-a Comunista, a fost destituit cu forta si arestat, constituindu-se o comisie provizorie a partidului alcatuita din 3 persoane – Emil Bodnaras, Iosif Ranghetz si Constantin Parvulescu, ultimul indeplinind functia de Secretar General pana in noiembrie 1944. Este trimis in U.R.S.S. pentru organizarea din prizonieri de razboi romani a Diviziei de voluntari „Horia, Closca si Crisan” (noiembrie 1944-mai 1945). In lunile mai-octombrie 1945 este sef de sectie la C. C. al P. C. d. R. Intre 21 octombrie 1945 si 28 decembrie 1953 este presedintele Comisiei Centrale de Control a C. C. al P. C. R./P. M. R. Intre 28 decembrie 1955-25 iunie 1960 este presedintele Comisiei Centrala de Control a C. C. al P. C. R. Apoi membru (25 iunie 1960-23 noiembrie 1979) si presedinte (25 iunie 1960-12 august 1969) al Comisiei Centrale de Revizie. Intre 18 aprilie 1948-24 ianuarie 1953 e membru al Prezidiului Marii Adunari Nationale iar din 28 martie 1957 pana in 1960 este presedinte al Biroului M. A. N. Pe linie de partid a indeplinit importante functii: membru al C. C. al P. M. R. intre 21 octombrie 1945-25 iunie 1960 si membru al Biroului Politic al C. C. al P. M. R. intre 27 mai 1952-25 iunie 1960. A fost membru al Partidului Comunist din mai 1921 si unul dintre intemeietorii Partidului Comunist din Romania.
Cu prilejul celui de-al XII-lea Congres al P. C. R. (19-23 noiembrie 1979), Constantin Parvulescu – unul dintre veteranii partidului si fost membru al Biroului Politic,- ii aduce lui Nicolae Ceausescu gravele acuzatii de a fi uzurpat puterea politica, de a fi transformat partidul intr-un instrument al propriei glorificari si de a fi impus o dictatura de familie.
Incurajati de politica de „glasnost” a lui Mihail Gorbaciov, cativa romani si-au asumat riscul de a-l critica public pe Nicolae Ceausescu. In martie 1989, 6 veterani ai partidului, printre care si Constantin Parvulescu, i-au adresat lui Ceausescu o scrisoare deschisa facuta publica de catre B. B. C. la 10 martie, denuntand excesele conducatorului Romaniei, politica economica excentrica si deteriorarea generala a imaginii tarii in strainatate. Ceausescu a reactionat violent la aceasta scrisoare; din ordinul sau direct, autorii ei au fost pedepsiti cu domiciliu fortat. Refuzul lor de a retracta cele scrise a fost un semn al iminentei sfarsitului puterii lui Nicolae Ceausescu.
Cu toate functiile inalte detinute pe linie de partid si de stat, Constantin Parvulescu nu a urmat exemplul altor colegi, care au cautat sa ajute cu ceva localitatea natala. Singura lui „contributie” la dezvoltatarea orasului Baile Olanesti a fost indemnul adresat consatenilor sai de a se inscrie in G. A. C. infiintata in Olanesti Sat.
Pentru functiile detinute de-a lungul vietii in organisme de partid si de stat, fiind unul dintre cei care a facut Istorie si a hotarat destinul a mii de romani, am considerat necesar ca trebuie trecut printre personalitatile orasului, cu toate ca viata sa a avut si umbre, nu doar lumini.
Referinte bio-bibliografice: amanunte privind viata si activitatea sa mi-au fost oferite, dupa anul 1990, de unele rude din Olanesti ale lui C. Parvulescu: Tiseanu N. Gheorghe (1914-2002), nepot; Constantinescu Iulian, nepot. Alte date au fost culese din lucrarile: Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989. Dictionar, Editura Encicopedica, Bucuresti, 2004, p. 461, 462; Buzatu Gheorghe, Romanii in arhivele Kremlinului, Editura Univers Encicopedic, Bucuresti, 1996, p. 143, 144, 151, 158, 164; Catanus Dan, Chiper Ioan, Cazul Stefan Foris, Editura Vremea, Bucuresti, 1999, passim; Deletant Dennis, Romania sub regimul communist, Fundatia Academia Civica, Bucuresti, 1997, p. 22, 31, 98, 171; Deletant Dennis, Teroarea comunista in Romania, Editura Polirom, Iasi, 2001, passim; Tismaneanu Vladimir, Arheologia terorii, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura ALLFA, Bucuresti, 1996, passim; Tismaneanu Vladimir, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura UNIVERS, Bucuresti, 1995, passim; Stanescu Marin C., Moscova, Cominternul, Filiera Comunista Balcanica si Romania (1919-1943), Editura SILEX, Bucuresti, 1994, passim; Crisan Gheorghe, Piramida puterii, vol. I, Editura a II-a, revazuta si adaugita, Editura PRO HISTORIA, Bucuresti, 2004, p. 276; Stelian Tanase, Clientii lu’ Tanti Varvara. Istorii clandestine, Editura HUMANITAS, Bucuresti, 2005; Editia a II-a, 2009; Stelian Neagoe, Oameni politici romani. Enciclopedie, Editura MACHIAVELLI, Bucuresti, 2007, p. 553-556; Sorin Oane, Ion Al. Popescu, Constantin Parvulescu-cel mai important comunist valcean, in ,,Studii Valcene”. Forumul cultural al Ramnicului. Serie noua, Nr. III (X), Editura CONPHYS, Ramnicu Valcea, 2006, p. 367-372.
|
