Corneliu BABA (Craiova, 1906 - Bucuresti, 1997)

Pictor roman. Urmeaza Facultatea de litere si filozofie (1926-1930) si, in paralel, Academia de arte frumoase din Bucuresti; la Academia de arte frumoase din Iasi (1934-1938), studiaza cu N.N Tonitza. Expune la principalele manifestari din tara ca si la expozitii internationale, intre care Bienala de la Venetia (1954, 1956), expozitia 'Arta non- abstracta' din Tokio (1964), Berlin (1964), New York (1970), Bucuresti (1978); Moscova, Viena Leningrad (1979). Distinctii: Premoul de Stat (1953, 1954), Medalia de aur la Expozitia internationala de la Varsovia (1955), Medalia de aur la Expozitia internationala de ilustratie de carte - Leipzig (1960), Premoul pentru portret la Trienala internationala de arta angajata - Sofia (1973); maestru emerit al artei (1958), membru de onoare al Academiei de arta a U.R.S.S. (1968), artist al poporului din Romania (1962), membru corespondent al Academiei Romane (1963), membru corespondent al Academiei de arta din Berlin (1964); membru al Academiei Tommaso Campanella din Roma (1970) etc. Profesor universitar la Iasi (din 1946) si la Bucuresti (din 1958). Inceputul creatiei lui Baba se defineste in raport cu doua tendinte polarizante ce domina, in epoca, teritoriul exprerientei artistice. Pe distanta unui deceniu (1940-1950), intr-un moment cand isi cauta un drum propriu, artistul era contruntat cu fenomenul dispersiei si disparitiei imaginii si, in aceeasi masura, cu procesul de inghetare a limbajului in formele neoacademiste, conventionale. Baba depaseste contradictia simplificatoare a acestui climat, evitand sa accepte una dintre atitudinile propuse pentru o cale in care prezenta ralitatii si preocuparile de inovare a mijloacelor de expresie se imbina firesc. Solutia sa se bazeaza pe apelul la valorile marii traditii a picturii, la care ne-am obisnuit sa numim un spatiu al clasicitatii. Intr-o serie de tablouri - Intoarcerea de la sapa, 1943; Tarani, 1953 Odihna pe camp, 1954; Oameni odihnindu-se - pictorul redescopera chipul si universul taranului ca pe un simbol al permanentei. Subtil polemic, Baba reuseste sa inlature prejudecata idilismului ca si cea a anacronismului satului, aducand in lumina o umanitate simpla si inepuizabila in resurse spirituale. Nu exista nimic anecdotic in scenele cu tarani: gesturile si atitudinile acestor oameni apartin mai curand ritualului diurn, mereu reluat, al existentei intr-un microcosmos cu legi clare si intangibile. Surpriza produsa, in primii ani ai deceniului al saselea, de tablourile lui Baba era accea a adevarului, a firescului ivit in masa informa a reprezentarilor retorice, ostentative prin exclamatiile lor. Regasindu-se in acelasi plan al umanului cu taranii, cu atatia oameni celebri sau anonimi, cu seria autoportretelor, portretele de otelari sunt imagini in care forta rezidenta in fiintele umane se impune de la sine, prin isasi realitatea sa, neavand nevoie de agitatia de suprafata a gesturilor. Inclinatia spre valorile durabile, semnificative prin punctul de vedere al evaluarii in perspectiva istorica, se manifesta, odata cu optiunile tematice, in aspectele stilului. Baba cultiva o compozitie solida, amintind de rigorile renascence si post-renascentiste. Materialul figurativ este ordonat in structuri geometrice stabile. Centrate sau dispuse piramidal liniile de forta ale personajelor se inchid armonios. Diagonalele sunt astfel folosite incat sa nu provoace prin tensiunile lor ascendente si descendente o dezechilibrare a intregului. Cu aceasta premisa a stabilitatii - a plinitatii ce ni se livreaza in chip secret din sarpanta tabloului - pictorul isi poate anexa o serie de procedee care au darul de a anima imaginea. El foloseste un sistem dinamic de ecleraje, puctand, ca in regia picturii baroce, elementele cele mai de seama ale unei figuri sau ale unui trup (seria 'Arlechin', ciclul 'Regele nebun' etc.). Colorate cu o pasta bogata, incarcata de senzatii, tablourile pastreaza zone de intuneric aflate intr-un dialog neincetat cu zonele luminate. Asa sunt realizate portretele unor oameni de cultura ca Mihail Sadoveanu, K.H. Zambaccian, Lucia Sturdza-Bulandra, George Enescu, Tudor Arghezi s.a., ca si peisajele venetiene sau cele din Spania - arii de cultura ce-l fascineaza pe artist.