DUMITRU BADESCU (1870 - 1951)
Nascut in 1870, Dumitru Badescu a intrat in viata localitatii Olanesti in urma cumpararii mosiei Olanesti, impreuna cu cei doi frati ai sai, de la urmasii Masincai Munteanu, decedata in 1893. Fecior de mosnean instarit din Ocnele Mari, dar stabilit la Bucuresti dupa studiile stralucite f&# 737e43h 259;cute la Scoala de Mine din Liège-Belgia. S-a intors in tara cu titlul de inginer si cu dorinta de a se apuca de o afacere mare. In 1902 Dumitru Badescu ramane singur proprietar al mosiei Olanesti prin cumpararea partii fratelui sau Gheorghe si partajul facut cu fratele sau Constantin.
Cu capul plin de vise si ambitii, incepe actiunea de refacere a statiunii Olanesti, grav afectata de inundatia catastrofala din 1895, care distrusese aproape toate instalatiile de tratament balnear. In 1906 a construit Pavilionul bailor minerale, aflat si azi in stare de functionare. In 1912 il ajuta pe Dr. Ion Putureanu sa inceapa constructia unui sanatoriu modern, distrus prin implozie in 2004 de noii patroni ai cladirii, pentru a se ridica un hotel modern. Tot D. Badescu a ridicat si Vila „Kata”, demolata in primavara anului 2006, pentru a se construi un modern hotel de 4 stele – ,,BITU”.
Primar al Comunei Olanesti timp de peste 10 ani, incepe o actiune energica de modernizare a centrului administrativ al localitati, aflat in Olanesti Sat, unde a ajutat la ridicarea celei mai moderne scoli de pe linia Olanesti–Ramnicu Valcea, cu 4 sali de clasa, cancelarie, biblioteca si gradinita. A captat un izvor de apa de sub dealul Prislopului si l-a adus pana la Primarie, cale de 1 km - aceasta fiind prima retea de apa potabila a localitatii Olanesti Sat. A mentinut in permanenta santiere de lucru, care absorbeau o parte din forta de munca locala, construindu-se drumuri de zeci de km spre padurea Serbailor, Valea lui Mic, Sub Maluri, zona Lacului cu ghiocei. Datorita nerentabilitatii acestor lucrari angajate, dincolo de elementul practic si de modernizare, mosia Olanesti a fost grevata de mari datorii, D. Badescu fiind nevoit sa vanda parcele de teren in satul Livadia diferitilor investitori dispusi sa construiasca vile pentru dezvoltarea statiunii. Apoi a renuntat la aproape intreaga mosie in favoarea Societatii Marmorosch Blank, principalul sau creditor, careia nu a mai putut sa-i restituie sumele imprumutate, datorita mai ales dobanzilor mari practicate la imprumut. Si-a pastrat circa 300 ha teren, incluzand si pasunea donata satului (27 ha). Acest rest i-a fost luat de regimul comunist dupa reforma agrara din 1945. Inginerul Dumitru Badescu, ,,Conasul’’ - cum ii spuneau cu afectiune satenii-, a murit sarac si a fost ingropat in Cimitirul din Lunca (vezi ANEXELE), acolo unde isi doarme somnul de veci si Dr. Gh. Olanescu, alt fiu ilustru al localitatii.
Se poate afirma cu certitudine ca in afara de contributia baneasca insemnata la ridicarea unor institutii - scoala, biserica, primaria -, aproape toti locuitorii comunei Olanesti au fost ajutati de acest boier filantrop. Nu trebuie omisa nici actiunea energica de renastere a statiunii, ca o adevarata Pasare Phoenix, dupa dezastrul din 1895 - actiune reusita tot datorita staruintelor sale neobosite si ale prietenului sau Dr. Ion Putureanu.
Pentru a cinsti cum se cuvine memoria celor doi re-intemeietori ai statiunii Baile Olanesti, am propus autoritatilor locale sa sa eternizeze memoria lor prin ridicarea unor statui; in plus, am propus ca Liceul teoretic sa poarte numele de Dr. Gh. Olanescu (nume dat unei strazi din Sat, pe cand eram viceprimarul orasului intre septembrie 1990–februarie 1992), scoala din sat sa se numeasca ,,Dumitru Badescu” (s-a realizat) iar actuala strada ,,Parang” din statiune sa poarte numele de Dr. Ion Putureanu - asa cum s-a numit pana in 1945 (nu s-a realizat).
Referinte despre viata si activitatea sa mi-au fost oferite de Prof. Sorega Constantin (+1997), de mama sa Sorega V. Elisaveta (1909-1997), de Invatatorul Baldea Nicolae (1914-2002).
|
