|
|
EMIL CIORAN (1911-1995)
|
Filosof, eseist, moralist. Ca si Octavian Goga, a vazut lumina
zilei langa Sibiu,
in satul vestit Rasinari. Tatal era, de asemene 929j92j a,
preot. Liceul la Sibiu;
apoi Facultatea de filosofie si litere Bucuresti (1928-1932). Obtine o bursa de studii la Berlin
si, dupa aceea, e profesor de liceu la Brasov
(1936-1937).
Pleaca imediat la Paris,
ca bursier, pentru lucrarea de doctorat, dar un
deceniu cutreiera Franta, fara a da vreun proiect. In 1940 este
consilier cultural la Ambasada Romaniei. Dupa razboi, ramane in exil (1945) si
ia hotararea sa scrie in franceza, dupa ce publicase 5 carti in romaneste: Pe
culmile disperarii, Cartea amagirilor, Schimbarea la fata a
Romaniei, Lacrimi si sfinti, Amurgul gandurilor (acestea in
anii 1934-1937).
Abia dupa revolutia din 89, ii apar in traducere cartile
scrise in franceza, atat de apreciate in Occident: Revelatiile durerii, Ispita
de a exista, Istorie si utopie, Singuratate
si destin s.a.
