EMIL GARLEANU (1878—1914)

EMIL GARLEANU VIATA SI ACTIVITATEA: Prozator, s-a nascut pe 5 ianuarie 1878, la Iasi, ca fiu al locotenent-colonelului Emanoi 16216m121q l Garleanu si al prim= ei sale sotii, grecoaica Pulheria Antipa. Tatal facea parte dintr-o familie de razesi din Garleni, judetul Ba= cau. Dupa despartirea parintilor, Emil este ingrijit = de matusile Anastasiade. Urmeaza scoala primara si gimnazi= ul in Iasi. Termi= na tot aici (in 1900) Scoala de infanterie si cavalerie cu gradul de subcocotenent= si este repartizat in Regimentul 13 Stefan cel Mare.

Debuteaza in acelasi an in „Arhiva" cu versu= ri, epigrame si articole, semnand cu pseudonimul Emilgar. Deoarece tanarul afirma ca „inainte de orice voi sa fiu literat ori crap", comandantul unitatii militare il muta pe sublocotenent la Barlad. Aici, in 1904, scoate revista, „Fat-Frumos", colab= oreaza la „Semanatorul", in 1906 se casatoreste cu Marlena (Maria Elena= ), stabilindu-se apoi la Bucuresti ca redactor la „Neamul Romanesc", condus de N. Iorga. Demisioneaza din armata si v= a trai numai din scris. Intemeiaza Societatea Scriitorilor Romani, al carei presedinte este ales. O vreme a fost directorul Teatrului din Craiova . Se stinge din viata la Campulung-Muscel, in 2 iulie 191= 4.

OPERA: Batranii; Schite din viata boierilor moldoveni, 1905; Cea dintai dur= ere; Odata!, 1907; intr-o noapte de mai; Schite din razboi, 1877, 1908; Nucul lui Odobac; Din lumea celor care nu cuvanta; Vedenii, 1910; Amintiri si schite, 1910. Traduceri din: A. Daudet, Guy de Maupassant, O. Mirabeau etc.

REPERE ASUPRA OPEREI: Opera lui Emil Garleanu cuprinde in esenta dou= a mari arii sociale — pe de o parte lumea satului,= a taranilor obiditi, pe de alta, lumea marunta, necajita a orasului: function= ari modesti, actori nevoiti sa duca o viata in continua peregrinare, publicisti; literati, mici burghezi, surprinsi intr-un loc caracteristic: la cafenea, in fata unei cesti, discutand. Scenele ce aduc in p= rim plan razboiul nu staruie asupra aspectelor de razboi propriu-zis, cat mai a= les asupra modului in care aceste evenimente se rasfrang in constiinta oamenilo= r.

„Proza lui Emil Garleanu e un ecou sintetic din N. Gane, M. Sadoveanu, Bratescu-Voinesti si I. Bassarabescu", afirma G. Calinescu. Viata sufleteasca este vazuta in „viata boierilor moldoveni". „Boierii" sunt ba= trani, scapatati si retrasi in patriarhalitate, cu miscari lenese, orientale. Unul „in cerdac" tragand din „ciubuc" sta „in jilt" si- bea „tacticos" cafea, altul, Iordache Iovu, aeris= este primavara si toamna „redingote verzii, jiletci spalacite"; Coana Anica cand curatail ster= ge, pentru lustru, cu o petica curata, si, al treilea, sufla asupra lui pe mai multe parti, ca nici banuiala de colb sa nu ramaie: s.a.m.d.

Desi, dupa aprecierea aceluia= si G. Calinescu , in LUMEA CELOR CARE NU CUVANTA „scriitorul ne da un numar de monografii de vietati: gaza, gandacelul, carabusul, furnica, musculita, paianjenul, greierul, scatiul, gaita, buna, vulturul, cucosul, moianul, calul etc." in care „pictura si metaforele lipsesc apro= ape cu desavarsire, si monografiile devin monotone prin fabule si duiosii", aici este concentrata ipsa multa observatie.

Dramele necuvantatoarelor prilejuiesc autorului o fina analiza si, prin generalizare se ridica uneori la valoare de si= mbol. Povestirile sunt strabatute de o unda de lirism delicat, cu evidenta tenta moralizatoare. Lupta, infrangerea, victoria sau moartea unei necuvantatoare nu sunt privite ca fapte izolate, = ele fac elogiul ratiunii, prudentei, al jertfei de sine pentru salvarea aproape= lui. Dar, de cele mai multe ori, reflectiile pline de amarac= iune lasa loc unei viziuni optimiste.

APRECIERI CRITICE

G. Calinescu: „Garleanu e departe de a avea mijloacele poetice ale Iui Sadoveanu, pe care totusi 1-a umbrit fara dreptate, o vreme. Limba e corecta si stearsa, descriptia aproape banala. Noptile sunt „fermecatoare", florile „stralucesc ca fulgii de omat"= ;, sopotul e „dulce", razele sunt „blande", si fata unei fete e „plina de voiosia celor 17 ani de copilarie/Totusi prin compozitie, prin vibratia sentimentala, prin idilicul acelei vieti naive, povestirile sunt nu rareori incantatoare." ,
E. Lovinescu: „Schitele Din,lumea celor care nu cuvanta sunt rezultatul numai al inspiratiei si indemanarii sale artistice: „scoala noua" n-a avut nici o influenta directa in compunerea lor — incercarea de a-l substitui pe Garleanu d-lui Sadoveanu ca „vioara prima" a samanatorismului mi putea , sa reuseasca, intru= cat tanarul ofiter barladean nu era, in realitate, decat o modesta vioara secunda."

Perpessicius: „in vremea aceasta scrie Garleanu o serie de mici poeme= in proza. Din lumea celor care nu cuvanta in care simtul de observatie al unui naturist se aliaza cu frumoase insusiri poetice. Sunt tablouri de natura inferioara, o gaza, un animal, o planta, pornite dintr-un sentiment de adanca compasiune pentru viata neintrebata si dedicate copilei lui, „cea mai iubita dintre gaze."