EUGEN IONESCU (n. 1909, Slatina - m. 1994, Paris)

Dramaturg, poet, critic literar, publicist. Viitorul intemeietor al teatrului absurdului se naste pe malul Oltului. Tatal era avocatul Eugen Iones 717g65h cu, licentiat in Drept la Paris; mama - Therese Zicard, de origine franceza. La 4 ani, mama il ia la Paris, unde invata primele clase primare la Scoala comunala din str. Dupleix. Divortand parintii, in 1924 revine cu tatal in Romania si e elev la Colegiul Sf. Sava-Bucuresti. Bacalaureatul la Liceul Central - Craiova (1928). Debut la 18 ani in Revista liverara a Liceului Sf. Sava cu poezia Copilul si clopotele.

In 1929 se inscrie la Litere-Bucuresti. Ii apare placheta de versuri Elegii pentru fiinte mici (1931). Isi ia licenta in filologie. Apare volumul de eseuri Nu (1934), starnind un scandal in lumea literara. Paraseste din nou tara (1938), cu o bursa pentru doctorat la Paris, din partea guvernului francez.

Abia in 1950 afla o noua identitate literara. Scrie Cantareata cheala, apoi piesele curg una dupa alta, scriitorul mergand pe drumul afirmarii depline. Urmeaza Lectia si Scaunele (1951). Editura Gallimard ii publica vol. Teatru. E considerat fondator al teatrului de avangarda din anii 1950. A mai scris piesele: Ucigas fara simbrie, Rinocerii, Pietonii vazduhului, Regele moare, Setea si foamea, Ce nemaipomenita harababura s.a.