|
|
EUGEN IONESCU
(n. 1909, Slatina - m. 1994, Paris)
|
În 1929 se înscrie
la Litere-Bucuresti. Îi apare placheta
de versuri Elegii pentru fiinte mici
(1931). Îsi ia licenta în filologie. Apare
volumul de eseuri Nu (1934), stârnind un scandal în lumea
literara. Paraseste din nou tara
(1938), cu o bursa pentru doctorat
la Paris, din partea guvernului francez.
Abia în 1950 afla o noua identitate
literara. Scrie Cântareata cheala, apoi piesele
curg una dupa alta,
scriitorul mergând pe drumul afirmarii
depline. Urmeaza Lectia si Scaunele (1951). Editura Gallimard
îi publica vol. Teatru. E considerat
fondator al teatrului de avangarda din anii 1950. A
mai scris piesele: Ucigas fara simbrie, Rinocerii,
Pietonii vazduhului, Regele moare, Setea
si foamea,
Ce nemaipomenita harababura s.a.
