GEORGE COSBUC (1866-1918)

GEORGE COSBUC (1866-1918)

Intaiul mare poet pe care ni l-a dat Ardealul vede lumina soarelui, la 20 septembrie, in satul Hordou (azi George Cosbuc). Casa din piatra, cu tinda si cinci odai, fusese ridicata in 1840 de tatal sau Sebastian, preot provenit dintr-o familie care-a dat vreo 14 randuri de preoti.

Urmeaza cl. I primara la Hordou.

Continua urmatoarele clase la Tecuci.

Clasa a IV-a la Scoala Normala din Nasaud.

Este elev la Liceul romanesc din Nasaud. Locuieste la invatatorul T. Rotari, citind cu nesat cartile din biblioteca acestuia. Devine sufletul Societatii literare 222c24c scolare 'Virtus Romana Rediviva'.

Publica primele poezii in Musa someseana, almanahul societatii. In mai, isi ia bacalaureatul, iar in septembrie se inscrie la Universitatea din Cluj. Publica versuri, basme, traduceri in ziarul Tribuna din Sibiu, al lui I. Slavici.

Paraseste facultatea si devine redactor la Tribuna. Perioada excelenta pentru creatiile sale.

Publica Nunta Zamfirei, capodopera care-i aduce mare succes. Chemat de Maiorescu, trece granita Romaniei si se stabileste definitiv la Bucuresti.

Poezia La oglinda in Convorbiri literare, Elaboreaza cu mai multi profesori un bun manual scolar: Carte romaneasca de cetire.

La Tribuna, apar poezii foarte bune; la fel si in revista magazin Lumea ilustrata (Fatma, Vestitorii primaverii, Noapte de vara, Vara)

Apare volumul de debut Balade si idile, laudat de critici.

La editura lui C. Sfetea, apare revista Vatra (condusa de Slavici, Caragiale, Cosbuc).
Publica: Noi vrem pamant, Mama, Lupta vietii, Pasa Hassan, Doina.
Acum se casatoreste cu sora editorului, Elena Sfetea, care-l va naste, la Craiova, pe Alexandru, unicul fiu al poetului (alintat 'puiul mamei').

Apare volumul Fire de tort. Se tipareste, in traducerea sa, Eneida de Vergiliu.

Volumul Versuri si proza apare la Caransebes; la Craiova - Antologia sanscrita; la Bucuresti - Sacontala de Calidasa, tot in traducerile sale.

Devine membru corespondent al Academiei Romane.

Impreuna cu Vlahuta, intemeiaza revista Samanatorul, unde publica alte poezii originale si Odiseea lui Homer (traducere).

Tipareste volumul de versuri Ziarul unui pierde vara.

Apare volumul Cantece de vitejie, elogiat de N. Iorga.

Termina traducerea Divinei Comedii de Dante Alighieri (publicata dupa moarte).

'Poetul taranimii' revine in Ardeal si-l cunoaste, la Prislop, pe Liviu Rebreanu.

In august moare, in urma unui accident de automobil, unicul sau fiu, Alexandru.

Este ales membru activ al Academiei Romane.

In ziua de 9 mai, la pranz, moare subit la Bucuresti, in casa sa. 'Poetul neamului' odihneste la Bellu, sub aceeasi brazda de pamant cu fiul sau Alexandru.