"S-a impus în istoria culturii muzicale ca o personalitate componistica uriasa, un talent universal, un adevarat patriarh al muzicii Barocului, numele sau stând alaturi de cel al lui Johann Sebastian Bach... muzica lui Haendel este dominata de logica constructiilor arhitecturale care impune expresia clara si transparenta sonoritatilor."[1]
Bach si Haendel gândeau în contrapunct la fel de 24424l117y firesc si de inevitabil cum respirau. Haendel a folosit un gen de contrapunct mai liber, mai departe de litera cartii si l-a folosit numai ca instrument pentru obtinerea anumitor efecte.
Melodia (vocala sau instrumentala), armonia, polifonia si dinamica lui Haendel sunt cele specifice Barocului. Melodia este spontana, echilibrata si bogata în accente si frumuseti expresive extraordinare. Principiile armoniei sunt tonal - functionale, iar maiestria polifonica o demonstreaza în fugi, passacaglii, ciaccone si variatiuni contrapunctice.
Händel este creatorul oratoriului grandios, în care întrebuintând toate cuceririle înfaptuite în domeniul muzical pâna la el, reuseste sa se descatuseze de schemele operei italiene si sa dea libertate totala impulsului sau creator.
Opera lui Handel poarta marca personalitatii sale, el compunând în toate genurile epocii: piese concertante, arii 'da capo' italiene, uverturi si dansuri franceze, fugi germane, contrapunct anglican, toate, în maniera proprie. Metodele sale de compozitie, sunt influentate de arta improvizatiei.
Pe lânga motete, cantate, opera lirica si opera seria, oratoriile ocupa un loc însemnat în creatia sa.
Ca structura, oratoriul, (la fel ca opera), se compune dintr-o introducere orchestrala, uvertura sau simfonie, recitative, arii, ansambluri vocale (duete, tertete, cvartete) si coruri, acompaniate la cembalo sau de catre orchestra. Predomina în alcatuirea sa, recitativul si aria, aria urmand de regula recitativul. G.F.Handel adopta in oratoriile sale structura tripartita, numindu-si sectiunile, acte ( Judas Macabeul,Samson) si parti( Messias ).
Haendel a compus trei oratorii, toate fiind compuse pe texte sacre: Israel în Egipt, Messias si Oratoriul Ocazional.
Aria "Rejoice"
Aria "Rejoice" face parte din oratoriul Messia. Oratoriul, scris în 1741 pentru guvernatorul Irlandei, fiind cel mai celebru din creatia lui Handel si este scris în trei parti, pe un libret extras din Biblie si aranjat de Charles Jennens.
Cele trei parti trateaza :
1. Profetiile legate de venirea lui Iisus, Buna Vestire si Nasterea.
2.Patimile, Învierea, Propavaduirea si o viziune extatica a împaratiei Cerurilor.
3. Nemurirea sufletului. Mântuirea adusa de Iisus.
Aria evoca bucuria apropierii Domnului anuntând domnia pacii. Este o arie de sopran, scrisa în forma tripartita.
Debutul orchestral aduce tema ariei în tonalitatea Si bemol major. Motivul principal este construit pe trepte, cu ajutorul extensiei intervalice. Este o tema echilibrata, sustinuta de mersul riguros al basului.
Vocea se afla în dialog permanent cu orchestra(pianul), melismele si vocalizele acesteia fiind preluate sau continuate de pian.Vocalizele sunt deseori prezente pe fraze lungi, fiind sustinute armonic de catre pian si pastrându-se astfel echilibrul si unitatea ariei.
În masura 36 este readusa tema, în tonalitatea dominantei Fa major. Aceasta interventie pregateste sectiunea mediana a ariei. Ea debuteaza în tonalitatea sol minor, aducând o schimbare de caracter catre registrul liric. Aici este anuntata Pacea pe care Domnul o va aduce. Sectiunea realizeaza modulatii la Fa major, pe o pedala a dominantei- do-, trecând apoi la La major, apoi sol minor si re minor în care se aseaza printr-o cadenta clara. Toate aceste tonalitati reprezinta cu maiestrie, bucuria si caldura cu cu care este vestita Pacea.
A treia sectiune readuce tonalitatea si bemol major, cu motivul principal expus mai întâi la pian, apoi la voce.
Dialogul între voce si pian este sustinut mai mult decât în primele sectiuni. Preluarile motivelor prezentate la voce, de catre orchestra -pianul- trebuie sa pastreze caracterul vocal al enuntului initial, aceste preluari valorificând caracterul ariei: plina de echilibru, bucurie si frenezie într-u venirea Domnului.
Interventiile orchestrei, în cazul acesta ale pianului, sunt foarte importante datorita bogatiei culorilor timbrale care trebuie cautate si redate cât mai viu. Pianul devine orchestra, într-un echilibru permanent, folosind toate resursele timbrale prin tuseul si imaginatia pianistului.
|
