Gh. Cartianu- Popescu (1907-1982)

Gheorghe Cartianu urmeaza scoala primara in comuna Dubrovat, din judetul Iasi, iar liceul la Bacau. Inca din acei ani era colaborator al revistei 'Gazeta matematica'.
In 1926, a terminat liceul, ca absolvent de onoare. In acelasi an, s-a inscris la Politehnica din Bucuresti, la Facultatea de Electrotehnica.
Paralel cu studiile politehnice, le-a urmat si pe cele de la Facultatea de Matematica, la Universitatea din Bucuresti. In 1932, a obtinut licenta de la ambele facultati. Devine doctor inginer, in 1968, cu lucrarea 'Modulatia de frecventa', iar din 1970, detine titlul de doctor docent.

Intre anii 1933 si 1937, a fost angajat ca inginer la Societatea de Radiodifuziune Romana, lucrand la Studioul Bucuresti si la Statia de emisie, Otopeni.
Cariera didactica si-a inceput-o in anul 1934, ca asistent al profesorului Ernest Abason, predand matematici speciale si geometrie descriptiva.
Din 1937, renuntand la postul de la Societatea de Radio, ramane la Catedra de Radiocomunicatii a Politehnicii din Bucuresti si se dedica, cu pasiune, cercetarii stiintifice, fundamentale si aplicative.

In anul 1940, a formulat noul criteriu de stabilitate a sistemelor electrice liniare si neliniare, cunoscute, in literatura de specialitate, sub numele 'Criteriul Cartianu-Loewe'.
In anul 1948, a fost avansat conferentiar si a predat disciplinele Linii si antene, Aparate si instalatii de radiotehnica si electricitate si a devenit, in 1952, sef de catedra.
In cursul vietii sale, Gh. Cartianu a asistat la aparitia si aplicarea celor mai importante inventii in domeniul electronicii si a adus contributii originale, la utilizarea acestora in practica curenta, prin perfectionari, inventii si teorii originale.
A construit mai multe statii de emisie, cu care a efectuat emisiuni experimentale (1933-1939) si a realizat instalatii de emisie, de conceptie proprie, cu modulatie de frecventa (1947 - 1950).
In anul 1949, a realizat prima legatura cu radiorelee din tara, intre studiourile din Bucuresti si statia de emisie Tancabesti, judetul Ilfov, dupa o conceptie originala, proprie. Din Tancabesti, efectua emisiuni si receptii de radiodifuziune, pe unde ultrascurte, cu modulatie de frecventa, demonstrand superioritatea acestora, fata de modulatia de amplitudine. Au fost primele experimentari de radiodifuziune H.F. (High Fidelity), din Romania.
A inventat o instalatie de emisie-receptie pentru legaturi bilaterale radiotelex si primul sistem, din lume, de comunicatie bilaterala, pentru galerii de mine (1970). A primit Medalia de aur, la Nürenberg, in 1960, pentru inventia 'Procedeu de transmitere a semnalelor in banda larga'.
Lista lucrarilor sale stiintifice, publicate, cuprinde 75 de titluri, aparute in reviste de specialitate, si noua tratate de mare valoare pentru specialisti.

In anul 1963, a fost ales Membru Corespondent al Academiei Romane.
Profesorul Gheorghe Cartianu este creatorul scolii romanesti de radiotehnica si radiocomunicatii.
Una din ultimele preocupari ale sale a fost transmiterea orei exacte, prin radio si prin fir, cu afisare digitala. O concretizare practica o constituie ceasurile de la Metroul din Bucuresti - atat cele care arata ora exacta, cat si cele care masoara intervalele de timp, la care se succed trenurile.