Gheorghe Tattarescu (1820-1894)

Pictor roman. A studiat cu pitarul Nicolaie Teodorescu, zugrav de biserici, unchiul sau al carui elev a continuat apoi sa fie la Scoala de zugravi de la Buzau. S-a format la Roma, sub indrumarea profesorilor de la Academia San Luca, in spiritul academismului italian si executand copii dupa Rafael, Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni, si altii. Tattarescu a participat la revolutia de la 1848. A pictat portretele revolutionarilor Gh. Magheru, Stefan Golescu s.a., aflati in exil, iar in 1851 portretul lui Nicolaie Balcescu (in trei replici aproape identice). Compozitiile alegorice cu subiect revolutionar (Renasterea Romaniei, 1849) sau cu subiect patriotic (Unirea Principatelor, 1857) sunt inspirate din ideea eliberarii nationale. In 1860, insarcinat sa intocmeasca un 'Album national' al privelistilor si monumentelor istorice din taram are prilejul sa se afirme si ca peisagist, cu discrete accente romantice. Solidar cu miiscarile taranesti, executa in scop propagandistic tabloul Taranul de la Dunare (1875). A pictat numeroase biserici in spirit neoclasic. In 1864 a infiintat, impreuna cu Th. Aman, Scoala de arte frumoase de la Bucuresti, desfasurand o bogata activitate ca profesor de pictura, fiind si directorul ei in anii 1891-1892. Este autorul unor 'Percepte si studii folositoare asupra proportiunilor corpului uman si desemn dupa cei mai celebri pictori' (1865). O mare parte din lucrarile sale se pastreaza in 'Casa memoriala Gh. Tattarescu', infiintata in 1951 in fost locuinta a pictorului din Bucuresti.