ION NECULCE (1672-1745)
Ion Neculce si-a scris letopisetul [Letopisetul Tarii Moldovei de la Dabija
Voda pina la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat] dupa anul 1732, adica
el apartine sec. al XVIII-lea. Opera lui insa continua sirul marilor cronicari
din secolul precedent. Prin continutul ei, ca si prin forma, 12312m1224m prin conceptia de
care este patrunsa, ea nu se apropie nici de opera erudita a lui Dimitrie
Cantemir, nici de compilatiile putin reusite a[le]
cronicarilor din sec. al XVIII-lea.
Nici unul din cronicarii nostri mari si mici ai epocii n-a stiut sa-si imbrace
gindul si sentimentul intr-o haina mai aleasa a graiului stramosesc ca Ion
Neculce. Letopisetul lui este dovada cea mai
stralucita ca limba poporului nostru este in stare sa redea sentimentele
omenesti si cele mai gingase, sa ne zugraveasca pictural orice imagine si sa ne
povesteasca cu toate amanuntele intimplarile trecutului. Sinceritatea
si marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea calda
de neam si de tara-iata notele caracteristice ale scrisului lui Ion Neculce.
Este cel mai talentat prozator al vechimii, prevestitor al
marelui Ion Creanga.
Ion Neculce incepe a scrie cronica dupa anul 1732, adica,
cind el avea 60 de ani. De la anul 1738 descrierea evenimentelor din
letopiset merge paralel cu desfasurarea lor. Letopisetul lui Ion Neculce face
istoria Moldovei de la Istratie Dabija, adica de unde a lasat-o Miron Costin, si pina la anul 1744. Si Ion Neculce, prin letopisetul lui,
ca si predecesorii sai, urmareste scopuri didactice, de a da indrumari in viata
si invataminte acelor care vor citi cartea.
Letopisetul propriu-zis este precedat de O sama de cuvinte ce sintu audzite din
om in om, de oameni vechi si batrini, si in letopisetu nu sint scrise, ce s-au
scris aice dupa domnia lui Stefanita Voda, inaintea domniei lui Dabija Voda. Sunt cele 42 de mici istorioare, care au forma unor legende
fermecatoare, culese din traditiile pastrate poate si in scris. Aceste minunate povestioare au servit ca izvor de inspiratie pentru
diferiti poeti mondeni (C.Negruzzi, D.Bolintineanu, V. Alecsandri etc.).
Dar ele insele sunt adevarate comori de naratiuni poetice.
"In proza lor poetica si dulce-scrie N. Iorga-simtim sufletul trecutului mai
bine decit oriunde si, multumita acestui maestru simplu care este I. Neculce, o
poarta spre legenda se deschide in zidul sever al cronicii, o poarta prin care
vedem perindindu-se in lumina supranaturalului eroice chipuri de epopee ".
