Ioan Cantacuzino (1863-1934)

Savant roman, medic si bacteriolog. A fost profesor la Facultatea de medicina din Bucuresti, membru al Academiei Romane, intemeietor 959b15j al institutului care-i poarta numele si fondator al scolii romane moderne de microbiologie si medicina experimentala.

El a propagat o conceptie materialista asupra fenomenelor vietii, a combatut finalismul si a aparat consecvent determinismul biologic, manifestandu-se ca un darvinist convins. Elev al lui I. I. Mecinikov, Cantacuzino a continuat in unele dintre cercetarile sale, studiul problemelor preferate ale acestuia (problema fagocitozei, a imunitatii la nevertebrate si, in general, a mecanismului de aparare a organismului impotriva agentilor patogeni. A adus contributii importante la studiul holerei, tifosului exantematic, tuberculozei etc. A creat notiunea de imunitate prin contact. In campania din 1913 a initiat masurile de combatere a epidemiei de holera, iar in primul razboi mondial, in calitate de conducator al serviciilor sanitare militare si civile, a luat masurile de combatere a marii epidemii de tifos exantematic.

A intemeiat 'Revista stiintelor medicale' si 'Archives roumaines de pathologie expérimentale'. A colaborat si la revista 'Viata romaneasca'.