|
Ion ANDREESCU (Bucuresti, 1850 - Bucuresti, 1882) |
|
Pictor roman. Din 1869 urmeaza Scoala de arte frumoase condusa de
Aman, devenind, in 1872, profesor la catedra de desen liniar si caligrafie a
Seminarului episcopal in
Profesor de desen intr-un oras provincial, linistit pana dincolo de banalitate,
Andreescu se dedica picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa
anterioara nu parea s-o anunte. Pictura apare la tanarul
solitar, inclinat spre meditatie, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de
exprimare, consumata superior si fara veleitatile publicitatii. Caracterul de introspectie, tensiunea de autoexprimare vor fi
atributele intregii sale arte, remarcabil de unitare, dealtfel, ca seniment,
atitudine si calitate. Contactul cu arta romaneasca a timpului nu i-a
lipsit, dar importanta unei confruntari cu problematica limbajului, tot mai
ferm aduse in prim-lan de arta europeana a epocii, nu
trebuie neglijata. Desi de la inceput lucrarile pictorului roman au decizia si
consistenta operei autentice, il gasim, in ultimii ani ai sederii in Franta,
clarificat, stapina pe mijloace, construind spatiile cu subtilitatea cromatica
pe care o da doar desavirsita dezinvoltura tehnica. Interesat in egala masura
de diferite genuri ale picturii, Andreescu creeaza peisaje (Margine de
padure; Pomi infloriti; Stanci si mesteceni; Camp; Padure
de fagi; Mesteceni la marginea baltii; Dupa ploaie; Casa
de ciurari; Iarna la Barbizon; Stancile de la Apremont),
portrete (Taranca cu broboada verde; Taranca cu traista; Broboada
rosie; Autoportret), naturi statice (Rate; Coacaze; Felii
de pepene).
Padurea de fagi
In Stejarul una din capodoperele sale, regasim intrega emotie, patosul retinut,
temperat de melancolie al artistului. Compozitia, bazata pe contrapunctul
dintre masele solide ale vegetatiei si cerul adanc, este
dominata de verticala impunatoare a copacului. Miscarea pe care diferentele de
cald si rece ale tonurilor o imprima materiei, demonstreaza o rafinata stiinta
a constructiei plastice. Fara ambitia de a nega ierarhii valorice si
cronologice, putem afirma ca e primul pictor roman cu adevarat modern, fiind in
acelasi timp unul dintre punctele de referinta atunci cand vorbim despre
traditia artei noastre.
Stejarul
'Printre pictorii romani, cu siguranta nu exista personalitate mai
atragatoare ca a lui Andreescu si destin mai plin de intelesuri ca al sau. El,
de fapt, a orientat definitiv arta romaneasca'.
Cuvintele acestea, apartinand lui Jacques Lassaigne, unul dintre criticii de
arta francezi care s-a ocupat cu pasiune si interes de arta romaneasca, ni se
par a fi revelatoare pentru locul detinut de Andreescu in dezvoltarea artei
romanesti moderne si, in egala masura, pentru modul cum a patruns marele pictor
in circuitul valorilor europene.
|
