Johannes Brahms
Johannes Brahms a fost un compozitor german de muzica romantica , care a trait majoritatea vietii sale la Viena , Austria . Brahms a fost considerat de catre multi "succesorul" lui Ludwig van Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisa de Hans von Bülow drept ''a zecea a lui Beethoven'' (porecla folosita si astazi).
Viata
Brahms s-a nascut în
Tânarul Brahms a interpretat câteva concerte publice, dar nu a devenit foarte cunoscut drept pianist (desi mai târziu avea sa interpreteze ambele premiere ale lucrarilor sale Piano Concerto No. 1 în 1859 si Piano Concerto No. 2 în 1881).
A început sa si compuna, însa eforturile sale n-au primit atentia cuvenita pâna în 1853, când a mers într-un tur de concerte alaturi deEduard Reményi. În acest tur, a facut cunostinta cuJoseph Joachim, Franz Liszt si mai târziu a fost introdus marelui compozitor german Robert Schumann.
Reményi s-a simtit, însa, ofensat de esecul lui Brahms în a aprecia cu toata inima Sonata în B minor a lui Liszt într-o vizita la Curtea de la Weimar, unde Liszt era muzicianul curtii, iar Brahms a adormit într-una dintre operele recent compuse ale acestuia. Multi dintre prietenii lui Brahms au afirmat ca Reményi, fiind un curtezan selfuit, se astepta ca tânarul Brahms sa se conformeze practicii obisnuite a aplauzelor politicoase acordate piesei unei celebritati, însa acesta a afisat simple complimente amabile. I-a spus lui Brahms ca prietenia lor trebuie sa se sfârseasca, desi nu era clar daca Liszt se simtise sau nu ofensat.Joachim, însa, avea sa devina unul dintre cei mai apropiati prieteni, iar Schumann, prin articole slavitoare pentru Brahms, a jucat un rol important în alertarea publicului despre compozitiile tânarului. Lui Brahms i-a fost prezentata si sotia lui Schumann, compozitoarea si pianistaClara Schumann, cu 14 ani mai în vârsta, alaturi de care a purtat o prietenie afectiva pasionala, însa întotdeauna platonica. Brahms nu s-a casatorit niciodata.
În 1862 se stabileste permanent în Viena si începe sa se concentreze total asupra compunerii. Cu lucrari precum "Recviemul german'', Brahms îsi stabileste pâna la final o reputatie puternica si devine recunoscut înca din timpul vietii sale drept unul dintre marii compozitori. Poate ca aceasta i-a oferit în sfârsit încrederea necesara pentru a termina prima sa simfonie; ea apare în 1876, dupa aproape zece ani de truda. Celelalte trei simfonii au urmat apoi într-o succesiune îndestul de rapida (1877, 1883, 1885)
Brahms calatorea adesea, atât pentru afaceri (concerte în turnee), cât si din placere. Vizita deseori Italia în timpul primaverii si de obicei se stabilea într-o asezare rurala placuta în care putea compune în timpul verii. Îi placea în mod deosebit sa petreaca timp afara, unde simtea ca putea gândi mai limpede.
În 1890, la vârsta de 57 de ani, Brahms decide sa renunte la compus. S-a dovedit mai târziu, însa, ca nu si-a putut respecta decizia si în anii premergatori mortii sale a scris un numar de capodopere recunoscute, inclusiv cele doua sonate pentru clarinet si cele Patru Melodii Serioase -''Vier ernste Gesänge'' (1896).
În timpul terminarii melodiilor din cadrul Op. 121 Brahms cade lovit de cancer (sursele sunt incerte fie a fost vorba despre carciom hepatocelular|ficat sau cancer pancreatic|pancreas). Conditia sa se înrautateste treptat si la 3 aprilie1897 moare. Este înmormântat în Zentralfriedhof (Viena).
Lucrari
Brahms a compus un numar de opere importante pentru orchestra, inclusiv patru simfonii, doua concerte pentru pian, un concert pentru vioara, un dublu concert pentru vioara si violoncel si ampla lucrare corala ''Un recviem german'' (''Ein deutsches Requiem''). Ultimul dintre acestea este notabil în a nu fi un recviem traditional, liturgic (''Missa pro defunctis''), dar o asezare de texte pe care Brahms le-a ales din Biblia lui Luther. De asemenea, Brahms a fost un compozitor prolific în forma temei si variatiei, compunând remarcabilele ''Variatii si Fuga a unei Teme dupa Handel'', ''Variatii Paganini '' si ''Variatii a unei Teme dupa Joseph Haydn'', alaturi de seturi mai putin cunoscute de alte variatii.
De asemenea, Brahms a compus si o mare cantitate de lucrari pentru trupe mici. Multele lucrari de muzica de camera formeaza o parte din miezul acestui repertoriu, aidoma muzicii sale pentru pian solo. Brahms este considerat drept fiind printre cei mai mari compozitori de lieduri, apartinându-i un numar de aproape 200. A compus si un set de preludii corale pentru orga cu putin timp înainte de moartea sa, care au devenit astazi o parte importanta din repertoriul standard al orgii.
Brahms nu a compus niciodata opera, nici nu s-a folosit vreodata de forma de poem ton caracteristica secolului al XIX-lea. Brahms era un adept înversunat al muzicii absolute - muzica ce nu se bazeaza pe o scena concreta sau narativa precum în cazul unui poem ton.
Personalitatea lui Brahms
Precum Beethoven, Brahms era un iubitor al naturii si mergea adesea la plimbare prin padurile din jurul Vienei. Adesea aducea dulciuri pentru a le oferi copiilor. Adultilor Brahms le parea deseori brusc si sarcastic, iar uneori aliena alte persoane în afara celor cu care se simtea comod. Elevul sau, Gustav Jenner a scris, "Brahms a câstigat, pe buna dreptate, reputatia de a fi un moracanos, desi putini ar putea fi la fel de adorabili precum el ".Avea si obiceiuri previzibile care erau redate de catre presa vieneza, precum vizita sa zilnica la taverna ''Ariciul Rosu'', favorita sa în Viena, iar presa remarca îndeosebi stilul sau de a merge cu mâinile strânse la spate, pe care îl imortaliza în caricaturi reprezentând si un arici rosu mergând alaturi de el. Cei care i-au ramas prieteni i-au fost foarte loiali, iar în reciproc, el oferea loialitate si generozitate egala. A fost prieten de-o viata cu Johann Strauss al II-lea desi se diferentiau foarte tare în compozitie. Brahms chiar s-a zbatut pentru a ajunge la Theater an der Wien pentru premiera operetei lui Strauss, Die Göttin der Vernunft, în 1897 înainte de moartea sa. Poate cel mai mare tribut pe care Brahms i l-a patut plati lui Strauss a fost remarca sa ca ar fi renuntat la orice ce daca i-ar fi fost dat sa compuna valsul ''Dunarea Albastra''. O anecdota datând din vremea când Brahms a facut cunostinta cu Strauss este ca fara rusine, ultimul dintre ei a notat cuvintele 'vai, no de Brahms!' pe autograful faimosului vals.
Începând cu anii 1860, când lucrarile sale se vindeau la scara larga, Brahms era chiar reusit financiar. Prefera un stil de viata modest, însa, traind într-un simplu apartament de trei camere, având o servitoare. Dadea de pomana majoritatea banilor rudelor sale si sprijinea în anonimat un numar de tineri muzicieni.Brahms era un perfectionist extrem. De exemplu, este discutabil faptul ca simfonia pe care noi o numim Prima este prima simfonie a sa, din moment ce Brahms adesea distrugea lucrari complete care nu se ridicau la standardele sale de calitate.
Un alt factor care a contribuit la perfectionismul lui Brahms a fost acela ca Schumann anuntase cu mult înainte ca Brahms avea sa devina urmatorul mare compozitor dupa Beethoven, o prevestire de care Brahms era determinat sa se împlineasca. Aceasta abia adauga încrederea de sine a compozitorului si este posibil sa fi amânat crearea Primei Simfonii.
Însa, Clara Schumann a notat de înainte ca Prima Simfonie a lui Brahms era un produs care nu reflecta natura reala a compozitorului, considerând exuberanta miscarea finala drept "prea brilianta", ea fiind inspirata de întuneric si de miscarea furtunoasa cu care se deschidea simfonia. Ea a refuzat, însa, în a accepta senina Simfonie Secunda si a fost un fan pe viata a acelei celebre lucrari în D major, una dintre rarele combinatii compozitionale foloste de Brahms.
Cât despre locul compozitorului în istoria muzicala, care îl îngrijora atât de tare, s-ar simti satisfacut fara dubii stiind ca posteritatea l-a plasat între cei trei mari "B" ai compozitorilor germani ; Bach, Beethoven si Brahms.
|
