John Stuart Mill – ultimul dintre liberalii clasici
John Stuart Mill (20 mai 1806 – 8 mai 1873), filosof si economist britanic. Tatal sau, filosoful utlitarist James Mill, si-a supus fiul unui experiment pedagogic extrem de ambitios, astfel ca micutul John Stuart vorbea greaca la varsta de trei ani, latina la opt si invata logica la doisprezece, iar economia politica la treisprezece.. In 1843, publica prima sa carte importanta, Un sistem de logica, urmata in 1848 de Principiile economiei politice. In 1851, Mill se casatoreste cu Harriet Taylor, cu 141f59b care are o relatie sobra si intelectualizata, sotia sa fiind primul recenzent al oricarei lucrari elaborate de Mill in perioada casniciei. In 1859, publica Despre libertate si Consideratii asupra reformei parlamentare, iar in 1861 Utilitarismul, in care-si formuleaza in termeni neechivoci distantarea fata de versiunea teoriei morale utilitariste propuse de Bentham. In 1865, este ales membru al Parlamentului, pozitie pe care o va pierde peste doar trei ani. Publica in 1869, in fine, Supunerea femeilor, care fusese scrisa inca din 1861.
Multe dintre argumentele formulate de Mill au devenit locuri comune in orice istorie intelectuala a liberalismului. Pledoaria sa din Despre libertate in favoarea libertatii de exprimare ramane un exemplu de claritate conceptuala si forta argumentativa. De asemenea, avertismentul lui Mill ca democratia, conceputa ca presupunand o forma de suveranitate nelimitata a majoritatii, se poate transforma intr-o 'tiranie a majoritatilor' (cel putin la fel de arbitrara si repugnanta ca si tirania exercitata de un singur om), ar trebui sa dea in continuare destule motive de reflectie teoreticienilor secolului XXI.
Lucrarea „Despre libertate” este unul dintre textele de referinta ale doctrinei liberale, reprezentand, in fond, un tratat despre libertate. Cartea exploreaza natura si limitele puterii care poate fi exercitata in mod legitim de catre societate asupra individului. Mill dezvolta un principiu fundamental conform caruia fiecare are dreptul de a actiona precum doreste, in conditiile in care faptele sale nu ii afecteaza pe ceilalti. Daca respectivul act se rasfrange exclusiv asupra celui care il comite, societatea nu are nici un drept de a interveni, chiar daca persoana isi face rau. Sunt exclusi din sfera acestei teorii cei care nu sunt totalmente capabili de a discerne (spre exemplu, copiii sau cei ce nu se afla in deplinatatea facultatilor mintale). Se poate remarca faptul ca filosoful britanic nu considera ofensa o fapta negativa intrucat este de parere ca o actiune nu poate fi restrictionata pentru ca incalca o conventie morala a unei societati.
Mill apara cu o convingere puternica libertatea de exprimare. Aceasta este o conditie necesara pentru progresul intelectual si social. Nu putem fi niciodata siguri, afirma el, ca o idee nespusa nu contine elemente utile. De asemenea, va fi sustinut faptul ca a asculta pareri false este ceva productiv din doua motive. In primul rand, pentru ca indivizii sunt mai dispusi sa renunte la opiniile eronate atunci cand se afla intr-o dezbatere si, in al doilea rand, pentru ca teoriile corecte for fi continuu sustinute si reafirmate, nefiind doar propozitii unanim acceptate ca fiind adevarate. Fiecare trebuie sa inteleaga de ce adera la un anumit set de idei.
Constrangerea asupra unei persoane nu poate aparea din dorinta de a-i impune conceptii ale altora cu privire la modul de viata ori la conduita. Singura maniera prin care se poate incerca schimbarea unui individ este discutia de orice fel (fie ea mustrare, rugaminte sau implorare), intrucat „asupra lui insusi, (…) individul este suveran”. In concluzie, Mill afirma ca societatea are mai multe de castigat daca respecta libertatea individuala. Atata timp cat faptele unei persoane nu au consecinte negative asupra alteia, aceasta trebuie lasata sa traiasca dupa propriile reguli si nu dupa norme impuse din exterior.
In privinta justificabilitatii interventiei statului, John Stuart Mill accepta teza dominanta printre membrii Scolii Clasice de economie (al carei ultim mare reprezentant istoric a fost), si anume ca laissez-faire-ul trebuie sa reprezinte regula principiala, iar interventiile statului exceptia (cu alte cuvinte, ca povara argumentarii trebuie sa cada intotdeauna pe umerii celor care sustin cutare sau cutare forma de interventie).
Profund atasat de ideea de libertate, dar in acelasi timp preocupat de ameliorarea repartitiei veniturilor, Mill propune o politica generala de laissey-faire, dublata de o politica fiscala indreptata spre redistribuirea mai echitabila a veniturilor.
Totusi, etichetarea lui Mill ca autor liberal prin excelenta trebuie insotita de cateva precizari. Ea este oarecum exagerata daca se refera la totalitatea pozitiilor intalnite in opera sa. Simpatia cu care a privit eforturile socialismului utopic sau teza sa ca nu se poate vorbi despre o superioritate morala intrinseca a proprietatii private fata de cea colectiva sunt departe de a reprezenta 'marci specifice' ale liberalismului. Pe de alta parte, daca privim aceasta eticheta ca un mod de a caracteriza o atitudine intelectuala, lucrurile se schimba. Atasamentul ferm fata de principiul individualismului metodologic si increderea in virtutile discutiei critice ne dau intreaga masura a unui spirit profund liberal.
In domeniul politicii fiscale, Mill se pronunta pentru egalitatea sacrificiilor implicate de plata taxelor, recomandand taxe progresive asupra veniturilor. In acest domeniu, Mill va pune bazele 'teoriei sacrificiului', conform careia statul preleva o parte din veniturile contribuabilului, determinandu-l la un sacrificiu pentru acoperirea cheltuielilor publice. Mill va arata ca surplusurile bugetare trebuie folosite pentru rascumpararea taxelor si nu pentru plata datoriei publice.
Se spune adesea, si se pare ca pe buna dreptate, ca Mill este ultimul mare liberal clasic si primul liberal modern. La el se pot gasi preocupari si pentru distribuirea echitabila a veniturilor, drepturile femeilor sau pentru rolul comunitatii in viata sociala. Exista insa si cealalta fateta, teoretizarea libertatii individuale. Aceasta este latura atat de bine ilustrata in eseul Despre libertate, aparut in 1859. Aici teza centrala consta, in fond, in aceea ca individul este suveran asupra lui insusi, asupra propriului trup si spirit. Mill denunta orice tiranie asupra individului, fie ea si tirania majoritatii. John Stuart Mill a fost o personalitate multilaterala: a scris tratate de economie si de logica, a dezvoltat filozofia utilitarista si filonul traditiei empirice engleze.
|
