Le Corbusier (1887-1965)

Motto Arhitectul este acela care se ocupa de lucruri omenesti. El trebuie sa fie   plastician si poet si, în acelasi timp, un tehnician experimentat

Recunoscut în lumea întreaga, Charles Eduard Janneret - Le Corbusier, pseudonim adoptat odata cu înfiintarea revistei "L'Esprit Nouveau" în 1920 - este incontestabil marele arhitect de   astazi, un promotor al functionalismului.

,,Personalitatea operei sale este dincolo de orice comentariu. Ea a lasat ur 19119c222t me pe pamânt si ramâne semnificativa sub soare.'' Ca tânar arhitect, între anii 1908-1909, a avut sansa sa lucreze în atelierele renumitului Auguste Perret, iar un an mai târziu îl gasim la Munchen si Berlin, lucrând alaturi de Peter Behrens, Miles van der Rohe si Walter Gropius. În anul urmator întreprinde o lunga calatorie în Rasarit, ca apoi sa se opreasca timp de sase luni pe Acropole, unde observa, cerceteaza, întelege si interpreteaza. Acestea au fost scolile lui de arhitectura.

Corbusier se remarca prin proiectele sale de case cu totul inedite în domeniul constructiilor si al arhitecturii, dintre care exemple notabile sunt:

Vila de la Graches

Casa lui Ozenfant

Vila Vancresson

Casa "La Roche"

Casa lui Albert Janneret

Casa Citrohan ( aceasta denumire este raportata la industria de automobile si la fabrica Citroen), este gândita a fi realizata în serie si reflecta elementele esentiale ale viitoarei sale orientari.

,,Trebuie sa creem mentalitatea de a produce în masa. Mentalitatea de a locui în case produse în masa. Mentalitatea de a concepe case produse în masa '' Le Corbusier subliniaza însa primordialitatea unor aspecte si valori morale si estetice pe care arhitectura, identificata cu arta în nenumarate rânduri, trebuie sa le îndeplineasca în mod obligatoriu. Daca este vorba despre o masina - Masina de locuit - ea trebuie înteleasa, în viziunea arhitectului, drept o ,,masina a fericirii''.

În proiectul pentru Vila Savoye de la Poissy se reflecta în totalitate principiile arhitectului, care s-au constituit în jaloane importante ale operei sale si nu numai:

lipsa zidurilor portante;

adoptarea sistemului cu puncte de sprijin distantate (piloti) pentru degajarea spatiilor;

plansee purtatoare care creeaza spatiu liber;

pereti despartitori de orice forma, corespunzatori necesitatilor functionale si plastice;

fatade aerisite cu reazemele retrase în interior;

ferestre desfasurate pe cât posibil pe tot frontul;

terasa-gradina;

casa nu este mobilata ci echipata;

culoarea, ca mijloc de amplificare a spatiilor;

înaltimea accentuata a camerei de zi.

În toate proiectele sale arhitectul pune accent pe perceperea spatiului în miscare. A tratat problemele de arhitectura în permanenta legatura cu cele ale urbanismului. ,,Arhitectura exista în cel mai mic obiect aflat în casa, pe strada, în oras si înca dincolo de acesta.''

S-a implicat în realizarea nenumaratelor studii si propuneri pentru sistematizarea multor orase, printre care:Alger, Zurich, Barcelona, Anvers, New-York.

Le Corbusier a încercat sa surprinda ,,legatura dintre prezenta umila a omului si locul sau de ruga si reculegere'', prin proiectul sau pentru Biserica de la Rochamps, în 1952. Aceasta a fost amplasata pe un sit unde, de milenii, fusesera înaltate altare care, de-a lungul timpului, au fost mereu distruse. Ideea sa a fost aceea a promovarii unui dialog între om si natura si pentru aceasta a cautat în ambianta o anumita compunere a formelor. Constructia are trei turnuri clopotnita, inspirate din casele taranesti; ferestrele sunt neregulate iar desenele si inscriptiile votice au fost realizate chiar de el. Pardoseala urmeaza înclinatia solului natural, coborând spre altar. ,,Rochamp este o sinteza între pictura, sculptura si arhitectura.'' Indiferent de numarul mare de pelerini veniti pentru slujba tinuta în aer liber, aceasta constructie nu este o ,,masina ne rugaciuni - ci o mareata piesa de sculptura ce constituie marturisirea unei sensibilitati cu totul particulara''.

Dintre lucrarile sale cele mai recente un exemplu remarcabil îl constituie manastirea La Tourette, un ansamblu muzeistic si cultural realizat la Tokio. Aceasta are la baza un studiu mai vechi pentru ,,un muzeu cu crestere nelimitata'', aceasta crestere fiind în directa relatie cu cresterea numarului de exponate.

Le Corbusier a conceput un nou instrument de dimensionare si proportionare a tuturor elementelor componente ale unui sistem - ,,Modulorul'' -realizat în relatie cu dimensiunile omului, ,,o noua estetica, bazata pe expresivitatea volumelor simple si a materialelor, pe o subtila geometrie din care desprinde si subliniaza - poezia unghiului drept - a claritatii si a echilibrului.

Le Corbusier a fost considerat de foarte multi contemporani un utopist deoarece a reusit sa vada, înaintea epocii sale, adevaruri si solutii ce pareau fanteziste în acea vreme, dar care s-au împamântenit în arhitectura si în urbanism:

separarea circulatiilor auto si pietonale;

separarea locuintelor de caile de transport;

separarea locuintelor de zonele industriale;

cartiere cu verdeata;

cladiri înalte pentru administratie;

ciclul de 24 de ore care constituie ritmul în care se înscrie viata.

Cu toate ca a construit foarte putin, raportat la potentialul sau, faptul ca a lasat o opera si o serie de discipoli care i-au calcat pe urme si nu în ultimul rând conceptiile total revolutionare în arhitectura si urbanism îl fac sa ramâna o figura marcanta în evolutia acestor domenii. Le Corbusier, prin lucrarile si conferintele sale, înflacarat de credinta nelimitata în destinul omului, desi adesea contestat, a calauzit drumul arhitecturii în deceniile urmatoare, militând pentru armonia ce trebuie sa existe între om, noile tehnologii si natura.

Pe scurt, aceasta este activitatea acestui extraordinar om si arhitect. Le Corbusier este cel pe care îl putem identifica cel mai bine cu arhitectii Renasterii, deoarece în el se regasesc: pictorul, sculptorul, arhitectul, urbanistul, scriitorul, poetul, polemistul.

El afirma într-una din scrierile sale: ,,tapiseriile, desenele, tablourile, sculpturile, cartile, casele si planurile de orase, nu sunt (în ceea ce ma priveste personal) decât una si aceeasi manifestare a unei armonii stimulatoare în sânul unei noi societati.''