Mircea Eliade, de la pasiunea din copilarie pentru carabusi si explorarea misterelor de pe strada Mintuleasa pina la angajamentul legionar si fascinatia pentru religiile orientale. Istoricul Florin Turcanu urmareste fiecare pas al unuia dintre cei mai celebri romani in noua si pasionanta biografie completa publicata la Humanitas.
Adolescentul miop fascinat de
lectura, de chimie si de ocultism, care haladuia pe strazile vechiului
Bucuresti si era corigent la patru materii, intre care romana, a reusit sa ajunga,
la cincizeci de ani de la aceste intimplari, parintele fondator al istoriei
religiilor si, in lumea academica, fara doar si poate, cel mai citit autor
roman.
Publicitate
Celebru in tinerete, "lider de generatie", asa cum, cu siguranta, si-a dorit, citat, apoi, si frecventat intelectual de orice student occidental in stiinte umaniste, profesorul Eliade nu a fost parasit de miopia adolescentina 11111e46l care i-a jucat neplacuta festa legata de angajamentul interbelic alaturi de o cauza grotesc-totalitara. Incercind sa treaca sub tacere episodul si evitind explicatiile care se impuneau, a contribuit involuntar la fascinatia propriei sale biografii, din care a sperat sa elimine stinjenitoarele continuitati. Si din acest motiv, odata ce ne-am mai indepartat de anii 90, marcati in Romania deopotriva de mitul si de scandalul Eliade, se impunea o biografie a sa, amanuntita, lucida si obiectiva. Cartea lui Florin Turcanu, "Mircea Eliade. Prizonierul istoriei", disponibila acum si in versiune romaneasca, este tocmai aceasta asteptata biografie si reda, cu talent narativ si rigurozitate, continuitatea relativa a unei povesti individuale.
Falsul din certificatul de nastere
Pentru un cititor malitios sau animat de o credinta in predestinare, viata lui Mircea Eliade incepe cu citeva elemente care i-ar putea prevesti destinul. O prima rescriere a biografiei sale este opera parintilor. Acestia au tinut mortis ca fiul lor, al carui nume nu se regasea pe lista sfintilor din calendarul ortodox, sa se fi nascut exact de Mucenici asa ca, desi Mircea venise pe lume pe 13, data nasterii a fost mutata pe 9 martie. Si numele de familie a suferit schimbari radicale, aceasta fiind opera tatalui lui Mircea, un militar pentru care a te numi, pur si simplu, Gheorghe Ieremia trada in prea mare masura originile modeste.
Sopirlele si cenzura
Cartea lui Florin Turcanu arata ca savantul de mai tirziu, dublat de un autor de proza fantastica, a avut parte de o copilarie plina de intilniri si descoperiri miraculoase, pentru care a pastrat, de atunci incolo, o nostalgie profunda, ceea ce se pare ca a si avut o oarecare influenta, determinind o recurenta a temei paradisului pierdut. Prima experienta estetica a lui Eliade s-a petrecut, conform memoriilor sale, intr-o padure unde familia il adusese la picnic. Acolo, Mircea a intilnit o "enorma si splendida sopirla albastra", de care nu-i era frica, dar pe care mai tirziu o descria ca fiind "de o stranie frumusete". Fascinatia pentru lumea naturala, pentru insecte si chimie, a continuat o vreme si a marcat si primele incercari literare ale lui Eliade, cum este cazul "Minunatei calatorii a celor cinci carabusi in tara furnicilor rosii", o povestire scrisa la 14 ani, care a avut un destin hilar. Compusa la inceputul anilor 20, a fost considerata periculoasa de cenzura comunista, intrucit continea expresii ca "presedintele a murit intr-un accident in timpul alegerilor din luna mai" sau "se apropiau de frontiera occidentala".
"Problema virilitatii"
Disciplina scolara ii repugna elevului Eliade de la liceul bucurestean "Spiru Haret". Nimic nu mai merge: profesorii nu il apreciaza la justa lui valoare, in timp ce colegii il poreclesc "doctorul", datorita faptului ca, in ciuda interdictiei tatalui, preocupat de problemele de vedere ale lui Mircea, continua sa citeasca. In special Balzac, pentru care, ca si eroul din "Cele 400 de lovituri" ale lui Truffaut, dezvolta o adevarata fascinatie. In plus, este frustrat de ideea ca e urit si urmarit, cum spune Turcanu, de "problema virilitatii", odata confruntat cu spectacolul succesului la femei al unora dintre colegi. Ceea ce nu-l impiedica sa consacre un intreg cult propriei vointe, pe care o fortifica prin exercitii bizare, ca inghititul de gindaci si viermi.
Nae Ionescu si legile rasiste
Desi la liceu fusese coleg cu fratii Acterian, Noica sau Mihail Polihroniade, obsesia "generatiei" si primele semne ale unei orientari politice au aparut mai tirziu. Capitala a fost, bineinteles, intilnirea cu Nae Ionescu, profesorul religios si disident in raport cu mainstream-ul respectabil de inspiratie maioresciana de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti: P. P. Negulescu, Radulescu-Motru, Tudor Vianu, Dimitrie Gusti. Influenta si carisma figurii faustice a viitorului ideolog legionar au cristalizat, desigur, elemente deja prezente atit in "spiritul timpului", cit si in propria evolutie intelectuala a lui Eliade. Ambianta invita, intr-adevar, la antisemitism un lucru mai putin cunoscut este ca, inca din 1922, studentii de la Bucuresti, aflati in greva, au respins organizarea unor subscriptii publice pentru propria lor ajutorare financiara, conditionind-o de adoptarea unor legi de tip "numerus clausus", care sa limiteze accesul evreilor in universitati.
Generatia 1928
Anul 1928 aduce schimbari importante in viata lui Eliade. Este momentul de inceput al carierei sale publicistice, pe care nu a abandonat-o decit odata cu plecarea sa din Romania, in 1940. Omul de presa Pamfil Seicaru ii remarcase anumite recenzii incisive aparute in gazete universitare si il invita sa scrie la "Cuvintul", un ziar la care colabora si Nae Ionescu si care practica un limbaj violent in ton cu epoca. In acelasi an se cristalizeaza in spatiul public ideea ca a aparut o noua generatie de tineri intelectuali romani, grupati mai tirziu in jurul asociatiei culturale "Criterion" si al caror lider este chiar Eliade, autorul manifestului "Itinerariu spiritual". In sfirsit, tot in 1928, interesul sau pentru religie, potentat de apetitul pentru mistica al originalului profesor de logica Nae Ionescu, il determina sa plece in prima "calatorie initiatica" in India, incheiata cu o teza de doctorat despre yoga.
Opera si angajamentul
Incepind din acest punct, Florin Turcanu urmareste cu minutiozitate evolutia lui Eliade atit in plan politic, culminind cu inscrierea in Garda de Fier, la inceputul lui 1937, cit si in plan intelectual si literar. Relatia complexa de interdependenta dintre aceste dimensiuni, in principiu autonome, ale vietii lui Eliade este intens problematizata in carte si formeaza, de fapt, miezul acesteia. In joc este, evident, spinoasa intrebare daca si in ce masura opera profesorului si a scriitorului sint marcate de spectrul angajamentului ideologic al legionarului. Echilibrul, obiectivitatea si perspicacitatea istoricului il feresc pe Turcanu de cele doua raspunsuri simpliste si diametral opuse la aceasta intrebare "opera lui Eliade este radical si integral viciata de fascismul sau niciodata retractat si, dimpotriva, "cartile intelectualului nu au nimic in comun cu pozitiile sale politice, de care pot fi pe deplin separate". Mai degraba decit o transare brutala a dilemei, elegantul biograf alege o atentie la detaliu, la ambiguitatile morale care s-au dovedit fecunde in plan intelectual si la idealurile spirituale care au ingaduit eclipsa morala.
Eterna reintoarcere in trecut
In 1976 apare, la Paris, primul volum din "Istoria credintelor si
a ideilor religioase", recenzat elogios in "Le Monde" de
ilustrul savant Georges Dum zil,
sub titlul "O legenda a secolelor". "Cu greu ar mai ajunge viata
unui om pentru a scrie fie si numai istoria unei singure religii",
noteaza, la rindul sau, filosoful Paul Ricoeur. La patru ani de la izbucnirea,
in America, a primelor scandaluri legate de pata antisemita din biografia sa,
Eliade savura succesul unei opere care avea sa puna bazele unei discipline,
bucurindu-se, in acelasi timp, de atacurile la care noii filosofi francezi
incepusera sa supuna marxismul. In 1977, semneaza, impreuna cu alti
intelectuali, o telegrama de protest adresata lui Ceausescu. Ultimii sai ani
sint marcati de o deteriorare a sanatatii, la care se pare ca a contribuit si
intensificarea acuzatiilor 
de fascism. Eliade se stinge in
seara de 14 aprilie 1986, la patru luni dupa ce un incendiu ii cuprinsese
biroul si fusese interpretat de batrinul profesor pasionat de eterna
reintoarcere ca un eveniment rau-prevestitor.
Ambitiosul biograf si cartea sa
Nascut in 1967, Florin Turcanu a studiat istoria la Universitatea din Bucuresti si la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales, din Paris. "Mircea Eliade. Le prisonnier de l histoire" a fost prezentata initial ca teza de doctorat si reprezinta, in acelasi timp, primul volum de autor al lui Turcanu. Scrisa in frantuzeste, cartea a aparut la Paris, in 2003, a fost publicata de Editions La D couverte si a intrat deja in circuitul academic international ca una dintre cele mai cuprinzatoare biografii ale lui Eliade. Traducerea romaneasca este insotita de o prefata elogioasa semnata de Zoe Petre, care i-a fost si profesoara lui Turcanu la Bucuresti. In prezent, tinarul istoric este conferentiar la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti.
|
