NICHIFOR CRAINIC
Nãscut în satul Bulbucata, jud. Vlaºca, la 22 Decembrie 1889. A studiat teologia la Bucureºti ºi Viena.
Remarcat de Alexandru Vlahuþã încã dinainte de primul rãzboi mondial, Nichifor Crainic s-a impus în câmpul literaturii româneºti ca unul din fruntaºii ei cei mai de seamã. Poet, teolog, doctrinar ºi filozof, a condus revista Lamura, a întemeiat publicaþia enciclopedicã Cartea Vremii ºi a fost Directorul celei mai prestigioase reviste româneºti apãrute în perioada interbelicã la noi în þarã, Gândirea. Fãuritorul curentului gândirist axat intrinsec pe autohtonism, neo-ortodoxism ºi naþionalism disciplinat, Nich 454c27e ifor Crainic a fost unul dintre marii dascãli ai neamului nostru, mult apreciat ºi respectat de tânãra generaþie legionarã drept unul din capii ei spirituali.
În prima parte a creaþiei sale a colaborat cu poezii la diverse publicaþii tradiþionaliste: Ramuri, VII (1912); VIII (1913); IX (1914), Luceafãrul, XIII (1914); XIV (1919), Drum Drept, X (1915), Flacãra, V (1915-1916), Dacia (în care publica la 7 Iunie 1920 un studiu de mare importanþã istoricã intitulat Solemnitatea de la Sibiu), continuare a articolului omagial despre Alexandru Vlahuþã Cel care nu mai e de la 6 Decembrie 1919, urmat de altfel în suplimentul literar de la 1 Februarie 1920 al revistei România Nouã sub titlul: Câteva amintiri despre Alexandru Vlahuþã. Publicã poezii în revistele: Transilvania (1920), Flacãra (1921-1922), Cuget Românesc I (1922), Gândirea I (1921-1922) ºi în continuare, dupã strãmutarea acesteia de la Cluj la Bucureºti, când preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu. Tot aici, începe sã publice articolele programatice care vor defini în viitor orientarea de cãpãtâi a revistei: Iisus în þara mea, II (serie nouã, 1922-1923); Politicã ºi Ortodoxie, III (1923-1924); Parsifal, Cuibul cu barzã, Ecouri ale unei polemici, Pacea balcanicã ºi protectoratul ortodox, IV (1924-1925); Filarmonica, La un concert ºi toate celelalte apãrute în continuare.
Fost profesor de misticã la Facultatea de Teologie din Chiºinãu ºi la Seminarul Teologic din Bucureºti; laureat al premiului naþional de poezie în anul 1930; fost Secretar General la Ministerul Cultelor în timpul guvernãrii legionare. Directorul ziarului Calendarul apãrut la Bucureºti în 25 Ianuarie 1932 (suspendat la 24 Martie 1932 din ordinul guvernului de la conducerea þãrii, reapare la 9 Iunie acelaºi an, continuându-ºi activitatea pânã la finele anului 1933, 29-30 Decembrie, când este din nou suspendat pentru poziþia sa manifestã legionarã, iar Nichifor Crainic împreunã cu mulþi conducãtori legionari sunt arestaþi ºi internaþi la închisoarea Jilava).
A colaborat la diverse ziare ºi reviste literare: Revista criticã, Ramuri, România Nouã, Sfarmã-Piatrã, Buna Vestire, Cuvântul, Spicul ºi multe altele.
În 1940 este ales membru al Academiei Române, ocupând fotoliul rãmas liber dupã moartea lui Octavian Goga. În anul 1941 este ministru în guvernul Antonescu, dar iese din guvern când fiica sa, Nina Crainic este arestatã pentru activitate legionarã.
Dupã invazia comunistã, prof. Nichifor Crainic a fost arestat în 1947, în casa preotului român ortodox Gheorghe Samarghiþan din jud. Sibiu unde se ascunsese din faþa prigoanei comuniste ºi dupã lungi ºi istovitoare chinuri la care este supus de torþionarii securitãþii comuniste, este condamnat ºi întemniþat la închisoarea Aiud în care era concentrat grosul vârfurilor legionare, fiind supus unui regim de inaniþie ºi teroare zilnicã. Forþat sã împãrtãºeascã ideile de reeducare ale criminalului regim de la închisoarea Aiud, Nichifor Crainic este constrâns sã colaboreze încã din închisoare la ziarul de propaganda mincinoasã Glasul patriei (care urmarea sã inducã în eroare pe refugiaþii ºi exilaþii români din Apus despre realitãþile noului sistem comunist, încercând sã-i atragã în þarã) ºi unde multe din articolele semnate sub numele de Nichifor Crainic, nici mãcar nu i-au aparþinut, ele fiind întocmite de scribii partidului la adãpostul marelui sãu nume.
Eliberat din închisoare în anul 1964, slãbit, cu sãnãtatea zdruncinatã ºi permanent sub ochiul "vigilent" al autoritãþilor securitãþii care îl constrâng la colaborare, Nichifor Crainic se stinge din viaþã în anul 1972, fiind condus la locul de veci de un mãnunchi de prieteni care au þinut, cu toatã represiunea care îi aºtepta din partea autoritãþilor comuniste, sã cinsteascã aºa cum se cuvine plecarea din viaþã a acestui mare cãrturar ºi conducãtor spiritual.
OPERA:
ªesuri natale (versuri). Craiova, 1916.
Zâmbete în lacrimi (versuri). Biblioteca Scriitorilor Români, Nr. 22, Bucureºti, 1916.
Belgia însângeratã de Verhaeven (traducere). Bucureºti, 1916.
Icoanele vremii (articole de atitudine). Bucureºti, 1919.
Darurile pãmântului (poezii). Editura Cartea Româneascã, Bucureºti, 1920.
Priveliºti fugare (poezii). Bucureºti, 1921.
Rabindranat Tagore - Sadhana, Calea desãvârºirii (traducere). Bucureºti, 1922.
Rainer Maria Rilke (traducere). Bucureºti, 1922.
Povestiri despre bunul Dumnezeu. Bucureºti, 1927.
Þara de peste veac (poezii). Bucureºti, 1931.
Puncte cardinale în haos. Editura Cugetarea, Bucureºti, 1931.
Mãrturisire de credinþã. Bucureºti, 1934.
Eseuri:
Rasã ºi religiune; Sensul teologic al frumosului; Sensul tradiþiei; Estetica lui Nicolae Iorga.
Ortodoxie ºi Etnocraþie. Editura Cugetarea, Bucureºti, 1937.
Prefaþã la Pr. Dostoiewski ºi tineretul de Dobra D. ªtefan. Tipografia Fântâna Dorurilor, Bucureºti, 1938.
Nostalgia paradisului. Bucureºti, 1940.
Stat etnocratic. Bucureºti, 194(?)
Iisus. Colecþia Lucrãtorului Creºtin. Editura Frãþia Ortodoxã, Wiesbaden, 1956.
Îndreptar Ortodox. Colecþia Lucrãtorului Creºtin. Editura Frãþia Ortodoxã, Wiesbaden, 1957.
În: Poezii din închisori, pag. 181-227. Editura Cuvântul Românesc, 1982, Canada.
Zile albe, zile negre (memorii). Editura Gândirea, Bucureºti, 1991. (O micã parantezã: existã numeroase dubii privitoare la autenticitatea multor afirmaþii pe care, se pare, le face Nichifor Crainic în acest volum apãrut post-mortem. Cum este de notorietate cunoscut faptul cã cei care aveau îndeletnicirea sã-l urmãreascã îndeaproape pe Nichifor Crainic au avut acces la manuscrisul memoriilor sale (cu promisiunea cã va fi publicat), se pare cã influenþarea, cenzurarea ºi sugestionarea au avut un rol primordial în orientarea acestor memorii).
Notã: Recuperarea operelor lui Nichifor Crainic dupã momentul 1989, s-a fãcut de multe ori în mod trunchiat. Ca ºi în cazul lui Nae Ionescu, retipãrirea volumelor s-a fãcut dupã reeditãrile (cenzurate) din anii 1938-40 sau 1941-44, dupã ce în prealabil toate pasajele tangente legionarismului au fost eliminate din aceste lucrãri. Cunoaºterea adevãratã a operei marelui cãrturar impune retipãrirea volumelor în concordanþã cu prima lor ediþie, fãrã adausurile sau eliminãrile de pasaje ulterioare determinate de cenzurã.
|
