NICHITA STANESCU (n. 1933, Ploiesti - m. 1983, Bucuresti)

Cel care va deveni poet reprezentativ al timpului nostru, rasfatat de public si critici, e primul nascut al Tatianei 727c27h si al lui Nicolae Stanescu (singur spune ca e nascut 'dintr-un taran roman venit la oras si dintr-o rusoaica'). Primeste numele celor doi bunici: Nichita si Hristea. Liceul la Ploiesti. Filologia la Bucuresti (1957). Debuteaza la Tribuna. Redactor la Gazeta literara, Romania libera, Luceafarul. Debut editorial: Sensul iubirii (colectia Luceafarul, 1960). Premii pentru poezie, dintre care cel mai important este Premiul Herder (1975). Viata de boem, mereu ispitit de darurile lumii inconjuratoare, l-a costat scump: se stinge la numai 50 de ani. Lasa un nume legendar si carti importante in literatura postbelica: O viziune a sentimentelor, Dreptul la timp, 11 elegii, Alfa, Oul si sfera, Necuvintele, Un pamant numit Romania.