Octav livezeanu (1902 – 1975)

OCTAV LIVEZEANU (1902 – 1975)

[1]. Tot din 1934, cand organizatia judeteana a cuprins mase importante, devenind foarte activa mai ales dupa ce Invatatorul Ion Mihalache fusese ales in functia de presedinte al 858j96i P. N. T. din 21 nov. 1933 si pana in 1937, Octav Livezeanu a devenit secretar al Tineretului National-Taranesc.

[2]. Cu aceasta ocazie, Octav Livezeanu declara: ,,Cu modestele mijloace materiale ce ne stau la indemana; cu opunerea voita si marturisita a autoritatilor; cu toata ostilitatea d-lui general Vaitoianu, care gaseste destule mijloace si argumente sa acorde reducere pe calea ferata congresului carciumarilor, dar nu gaseste nici o atentie pentru un congres studentesc; cu atatea si atatea piedici in cale, am tinut congresul nostru la Craiova”. In 1935 se declarase pentru realizarea unui front popular antifascist, iar in 1937 s-a pronuntat impotriva pactului electoral cu legionarii . In 1940 se muta la Bucuresti, unde practica ziaristica, renuntand astfel la sefia organizatiei valcene. In toamna anului 1944 a intrat in Frontul Plugarilor, dupa ce se pare ca o vreme simpatizase cu gruparea politica a lui Mihai Ralea - Partidul Socialist Taranesc, care a fuzionat cu Frontul Plugarilor al Dr. Petru Groza in decembrie 1944 .

A fost tipul jurnalistului oportunist, care se devota rapid ideilor exprimate de conducatorii partidelor din care a facut parte. Ca ziarist a activat mai intai la ziarul ,,Dreptatea” al P. N. T., apoi la ,,Jurnalul” pana la suprimarea lui in 1940. In timpul razboiului a fost membru al echipei de propaganda a Guvernului Maresalului Ion Antonescu, echipa care l-a ajutat pe acesta sa organizeze propaganda antisovietica din cadrul Armatei Romane. In primavara anului 1945 a fost ales editor al organului de presa al Frontului, numit chiar ,,Frontul Plugarilor”.

Abilitatile de adaptare si reconversia lui politica, stangista, i-au adus o serie de demnitati politice in guvernele conduse de Dr. Petru Groza dintre anii 1945-1952: deputat de Ramnicu Sarat (a fost in fruntea listei electorale a Blocului Partidelor Democratice din oras) si Severin (19 nov. 1946-30 nov. 1952); presedinte al 858j96i Comisiei interimare a Casei de Pensii a Ziaristilor (9 ian. 1945); secretar general si ministru secretar de Stat la Departamentul Artelor (10 aug. 1946); ministru al Informatiilor (1 dec. 1946-29 dec. 1947 si 30 dec. 1947-14 apr. 1948); ministru al Artelor si Informatiilor (15 aprilie 1948-23 mai 1949); ambasador in Bulgaria (sept. 1948); vicepresedinte al 858j96i A. R. L. U. S. (9 oct. 1955); director al Editurii de Stat Didactica si Pedagogica (1955); vicepresedinte al 858j96i I. R. R. C. S. (Institutul Roman pentru Relatii Culturale cu Strainatatea) (1957, 1969). A decedat in 1975 .

A fost casatorit cu Elena Livezeanu, o figura marcanta a inceputului comunismului in Romania. De profesie invatatoare, apoi profesoara, in timpul razboiului s-a alaturat Uniunii Patriotilor, ajutand la distribuirea ziarului ilegal ,,Romania Libera”. Dupa 23 august 1944 a devenit membra activa a Frontului Plugarilor, ca si sotul sau. Ulterior a fost aleasa membra a Comitetului Executiv al U. F. D. R. (Uniunea Femeilor Democrate din Romania) si membra a Comitetului Central al A. R. L. U. S. (Asociatia Romana pentru strangerea Legaturilor de prietenie cu Uniunea Sovietica), membru executiv al Federatiei Profesorilor si vicepresedinta a Uniunii Femeilor Antifasciste din Romania. In nov. 1946 a fost a doua pe lista B. P. D. in Judetul Romanati, din partea Frontului Plugarilor, fiind aleasa deputat (19 nov. 1946-30 nov. 1952); a mai fost deputat de regiunea Bucuresti ( 3 febr. 1957-2 martie 1969) .