PABLO RUIZ Y PICASSO
Pictor
si sculptor spaniol, Picasso este considerat a fi cel mai mare artist al secolului XX. El este un inovator
al unor noi forme, noi stiluri si tehnici, realizand mai mult de 20.000
opere de arta.
Inceputul vietii: Nascut in Malaga pe 25
octombrie 1881, Picasso era fiul lui Jose Ruiz Blasco (1840-1913), un profesor
de arte, si al Mariei Picasso y Lopez (1855-1939); din 1901 el a inceput
sa-si semneze picturile cu numele de fata al mamei sale.
Spiritul de geniu al lui Picasso s-a manifestat inca din tinerete:
astfel,&nbs 515i89f p; la varsta de 10 ani el a inceput sa picteze, iar la 15 ani a
trecut cu brio examenele de admitere de la Scoala de Arte Frumoase din
Barcelona. Tabloul sau pe panza „Stiinta si
saracie”(1897, Museo Picasso, Barcelona), descriind un doctor, un
calugar, si un copil la capataiul unei femei bolnave,
a fost premiat cu o medalie de aur.
Perioada albastra: Intre 1900 si 1902, Picasso face trei
calatorii la Paris, stabilindu-se in final acolo in 1904. El
considera fascinanta viata de strada boemiana a
orasului, iar imaginile sale cu oameni in holuri de dans si cafenele
arata cum a asimilat Picasso post-impresionismul pictorului francez Paul
Gaugin si simbolismul pictorilor cunoscuti sub numele de Nabis.
Temele pictorilor francezi Edgar Degas si Henri de Toulouse-Lautrec,
precum si stilul celui de-al doilea, au exercitat cea mai puternica
influenta. „Camera al-bastra” a lui Picasso (1901, Colectia
Philips, Washington D.C.) reflecta munca celor doi pictori amintiti
si, in acelasi timp, arata evolutia sa catre „Perioada
Albastra”, numita asa din cauza predominantei numeroaselor
tonuri de albastru din operele sale din acea perioada. Exprimand mizeria
umana, picturile portretizeaza figuri de orbi, de cersetori,
alcoolici, prostituate, trupurile lor putin cam alungite amintind de
operele artistului spaniol El Greco. Opere ale acestei perioade: „Viata”
(„La Vie”,1903), „Chitarist Batran” („Old Guitarist”,1903).
Perioada Roza (Trandafirie): La scurt timp dupa stabilirea
sa la Paris intr-o cladire meschina numita
„Bateau-Lavoir”(„Barca-spalatorie”, al carei nume este
foarte sugestiv), Picasso l-a intalnit pe Fernande Olivier (1884-1966), primul
din multii sai tovarasi ce aveau sa-i influenteze
tema, stilul si dispozitia (starea sufleteasca) a operei sale.
Cu aceasta relatie fericita, Picasso si-a schimbat paleta
de culori in roz trandafiriu si rosu, culori mai calde (pasionate);
anii 1904 si 1905 sunt numiti astfel Perioada Roza
(Trandafirie). Multe dintre subiectele sale sunt extrase de la
circ, pe care il vizita de mai multe ori pe saptamana; o astfel
de pictura este „Familia lui Saltimbanques” (1905, Galeria
Nationala, Washington D.C.). In figura arlechinului (vezi tabloul de
pe prima pagina), Picasso si-a reprezentat alter ego-ul, o
practica pe care a repetat-o si in ultimele sale opere. Inca de
la stabilirea sa la Paris a legat relatii de prietenie cu diversi
artisti si scriitori europeni cum ar fi Braque, Matisse, Cocteau, Sartre,
Camus, cu poetul Max Jacob, cu scriitorul Guillaume Appolinaire, cu negustorii
de opere de arta Ambroise Vollard (1865-1939) si Daniel Henry
Kahnweiler (1884-1979), cu scriitori americani expatriati Gertrude Stein
si fratele acesteia Leo (1872?-1947). La toti acestia Picasso
le-a facut cate un portret.
Protocubism: In vara anului 1906, pe cand Picasso se afla in
Gosol, Spania, opera sa a intrat intr-o noua faza, marcata prin
influenta artei grecesti, iberiene si africane. Celebrul
sau portret al Gertrudei Stein (1905-06, Metropolitan Museum, New York
City) releva o tratare ca o masca a fetei acesteia. Totusi,
opera cheie a acestei perioade de inceput este „Les demoiselles d’Avignon”
(1907, Museul de Arta Moderna, New York City), atat de radicala
din punct de vedere al stilului – suprafata imaginii sale semanand cu
cea a unui pahar (oglinda) fracturat – incat nu a fost inteleasa
nici macar de pictorii contemporani de avangarda sau critici.
Adancimea spatiala si forma ideala a nudului femeiesc au
fost distruse, Picasso restructurandu-le in plane rigide, unghiulare. Printre
alte opere ale aces- tei perioade se remarca „Femeie cu un evantai”(„Woman
with a fan”,1905), „Toaleta” („La Toilette”,1906).
CUBISM
ANALITIC SI SINTETIC:
Inspirati de tratatul volumetric al formei al postimpresionistului francez
Paul Cezanne, Picasso si artistul francez Georges Braque au pictat peisaje
in 1908 intr-un stil descris mai tarziu de un critic ca fiind facute din
„mici cuburi”, ajungandu-se astfel la termenul de cubism. Unele dintre
picturile lor sunt atat de asemanatoare incat este dificil sa
spunem cui apartin. Lucrand impreuna intre anii 1908 si 1911, ei
s-au preocupat de intreruperea si analiza formei, si astfel au
realizat impreuna prima faza a cubismului, cunoscuta sub numele
de cubism analitic. Schemele color monocromatice erau favorite in
descrierile lor de motive radical fragmentate si obiectele se puteau vedea
simultan mai multe unghiuri. Subiectele favorite ale lui Picasso erau
instrumentele muzicale, obiectele de natura moarta, si prietenii
sai; un portret faimos este „Daniel Henry Kahnweiler” (1910, Institutul de
Arta din Chicago). In 1912, pe o hartie speciala si pe o
bucata de panza ceruita, combinandu-le cu zone pictate, Picasso
a creat primul sau colaj, „Natura moarta cu scaun impletit din
trestie”(„Still Life with Chair Caning”) (Muzeul Picasso, Paris). Aceasta
tehnica marcheaza o tranzitie (trecere) la cubismul sintetic. Aceasta a doua faza a cubismului este mai decorativa, iar
culoarea joaca un rol important, desi formele raman fragmen-tate
si plate (netede). Picasso avea sa prac-tice cubismul sintetic pe tot
parcursul carie-rei sale, dar nu prin mijloace exclusive. Doua
lucrari din 1915 demonstreaza munca sa simultana in stiluri
diferite: „Arlechin” (Muzeul de Arta Moderna) este o pictura
cubista sintetica, in timp ce o schita a negustorului
sau Vollard, aflat acum in Muzeul Metropolitan, este executata in
stilul sau ingresc, numit asa datorita desenului sau tehnic
cu care incerca sa-l intreaca pe artistul francez neoclasic J.A.D.
Ingres din secolul XIX.
SCULPTURA CUBISTA: Picasso a creat si picturi dar
si sculpturi cubiste. Un bust de bronz, „Fernande Olivier” (numit si
„Cap de femeie”, 1909, Muzeul de Arta Moderna), arata talentul
sau irosit in tratarea formei tridimensionale. El a facut si constructii
– cum ar fi „Mandolin” si „Clarinet”(1914, Muzeul Picasso) din
resturi si incheieturi (capete) de lemn, metal, hartie si materiale
nonartistice in care el explora ipotezele spatiale ale picturii cubiste.
Opera sa „Pahar de Absin”(1914, Muzeul de Arta Moderna), combinand un
filtru de zahar de argint cu o sculptura pictata de bronz,
anticipeaza numeroasele sale creatii de mai tarziu numite „obiect
turnat”, cum ar fi „Babun si Young”(1951, Muzeul de Arta
Moderna) si obiectele exploziei artei din anii 1960. Printre alte
opere ale acestei perioade se remarca „Nud asezat”(Seated
Nude”1909-1910), „Aficionado” (1912).
LUCRARI REALISTE SI SUPRAREALISTE: In timpul Primului
Razboi Mondial, Picasso pleaca la Roma, lucrand ca desenator
impreuna cu Sergey Diaghilev, producand decoruri pentru Baleturile
Rusesti ale lui Sergey D. Acolo a intalnit-o pe dansatoarea Olga Koklova
(1887- 1955) cu care s-a casatorit. Intr-un stil realist, Picasso a
realizat mai multe portrete sotiei sale (1917), fiului lor (de exemplu, „Paulo
ca Arlechin”, 1924, Muzeul Picasso) precum si numerosilor sai
prieteni. La inceputul anilor 1920 el a realizat cateva tablouri neoclasice,
calme, ale unor figuri violente (puternice), un exemplu fiind „Trei Femei la
Izvor” („Three Women at the Spring”) , 1921, Muzeul de Arta Moderna,
si opere inspirate din mitologie, cum ar fi „The Pipes of the Pan”,1923,
Muzeul Picasso. In acelasi timp, Picasso a creat tablouri ciudate ale unor
persoane care fac baie in rau „microcefalice” si portrete violent convulsive
ale unor femei; aceste tablouri par sa indice tensiunea pe care a avut-o
Picasso in casatoria sa. Desi el a declarat ca nu este un
suprarealist, multe dintre tablourile sale poseda o calitate
suprarealista si turbulenta, cum ar fi „Femeie dormind in
Fotoliu” (1927, Colectie Privata, Bruxelles) si „Persoana
care face baie in rau asezata”,1930, Muzeul de Arta
Moderna.
Picturile de la inceputul anilor 1930: Mai multe picturi
cubiste ale inceputului anilor 1930, accentuand liniile armonice, curbilineare
si exprimand un eros subliniat, reflecta dragostea lui Picasso
pentru o alta femeie, Marie Therese Walter (1909?-1977),cu care a dat
nastere unei fiice, Maia, in 1935. Marie Therese, portretizata adesea
dormind, a stat si ea la baza modelului pentru faimoasa „Fata
inaintea Oglinzii” („Girl Before a Mirror”) 1932, Muzeul de Arta
Moderna. In 1935 Picasso a creat gravura „Minotauromachy”, o opera
importanta care combina temele sale cu minotaurul si lupta cu
taurul; in aceasta opera, calul spintecat, ca si taurul,
prefigureaza imaginea artistica a lui „Guernica”, cea mai
importanta pictura murala a secolului XX.
”Guernica:” Picasso a fost mutat pentru a picta imensa
pictura murala Guernica, la scurt timp dupa ce avioanele
germanilor, la comanda liderului spaniol Francisco Franco au bombardat
orasul basque din Guernica pe 26 aprilie 1938 in timpul razboiului
civil spani- ol. Terminat in mai putin de doua luni, „
Printre operele perioadei clasice (1915-1925) se remarca „Doua femei
asezate”(1920), „Trei Muzicieni”(1921).
Al doilea razboi mondial si dupa aceea: Paleta
tematica a lui Picasso devine din ce in ce mai sumbra odata cu
inceputul celui de-al doilea razboi mondial, iar moartea devine subiectul
a numeroase opere, ca de exemplu „Natura moarta cu craniul
juncanului”-„Still Life with Steer’s Skull” (1942, Kunstsammlung
Nordrhein-Westfalen, Duesseldorf, Ger- mania) si „Osuar” („The Channel
House”) (1945, Muzeul de Arta Moderna). In anii 1940 Picasso
s-a casatorit cu pictorita Francoise Gilot (1921- ), care a
nascut 2 copii, Claude (1947- ) si Paloma (1949- ); ei apar in multe
opere care recapituleaza stilurile sale anterioare. Ultima sotie a
lui Picasso care va fi portretizata va fi Jacqueline Roque (1926-1986), pe
care a intalnit-o in 1953 si cu care s-a casatorit in 1961.
Apoi, el a petrecut mult timp in sudul Frantei.
Ultimele sale opere: Cateva dintre ultimele sale
tablouri aveau la baza opere ale marilor maestrii din trecut- Diego
Velazquez, Gustave Courbet, Eugene Delacroix, si Edouard Manet. A pictat
„Trei Dansatori” („Three Dancers”,1925), „Razboi si pace” (1952),
„Femeie coafandu-si parul” („Woman dressing her hair”,1940), „Femeie
Majorcan”. Pe langa picturi, Picasso a lucrat si la cateva sute de
litografii in vestitul atelier de grafica din
De-a lungul vietii lui Picasso, operele lui au fost
expuse de nenumarate ori. Totusi, cel mai neobisnuit eveniment a
fost expozitia de la Louvre, din
Picasso s-a stins din viata in
Prin tehnica, stilurile si opera sa (peste 20.000
de opere), Picasso a fost recunoscut ca cel mai mare si mai influent
artist al secolului XX.
Picasso despre arta (citate):
Pablo Picasso, citat in „New Yorker”
GLOSAR DE TERMENI
CUBISMUL
o miscare in arta moderna, in special in pictura, care s-a preocupat in mod special de formele abstracte. A aparut in Paris in 1908, atingand apogeul in 1914, si s-a dezvoltat mai mult in anii 1920. Cubismul reprezenta o revolta impotriva picturii traditional sentimentale si realistice a sfarsitului de secol XIX si inceput de secol XX si impotriva accentuarii inten- sitatii luminii si a efectelor de culoare si a lipsei de forma caracteristic impresionismului. A fost inspirat din arta tribala, in special din cea africana si din Oceania. Doctrinele scolii cu- biste au urmat dictonul postimpresionistului francez Paul Cezanne, „Tot ce exista in natura isi preia forma din sfera, con si cilindru.” Cel mai obisnuit procedeu este o apropiere abs-tracta si analitica catre un subiect, in care artistul determina si picteaza obiecte geometrice solide de baza din care e compus subiectul, in special cub sau con, sau planuri de baza (fundamentale) care dezvaluie formele geometrice subliniate. Intr-un alt procedeu de pictu- ra cubista (cubism sintetic), vederea unui obiect din unghiuri diferite, care nu sunt vizibile simultan in realitate, este aranjata intr-o compozitie unificata. Nu exista admisa reproduce- rea in detaliu a aparentei obiectelor naturale. Arlechinii si instrumentele muzicale sunt cele mai des intalnite in portretele cubiste si in tablourile de natura moarta pentru ca aceste fi- guri pareau a fi subiecte favorabile disectiei geometrice. Pentru a evita efectele simple, na- turale si emotionale folosite de pictorii de dinaintea cubistilor, ei foloseau in principal nu- ante temperate de gri, verde, brun sau galben si-si realizau adesea operele in stil monocrom Dupa 1914 in perioada cubismului sintetic, multi pictori cubisti au introdus in picturile lor culori mai stralucitoare. Cubismul este important in istoria artei de Vest, reprezentand sti- lul revolutionar, de trecere care a marcat inceputul artei abstracte si non-obiective. Pictori cubisti celebrii au fost Pablo Picasso, Georges Braque, Albert Gleizes, Robert Delaunay, Fernand Leger, Francis Picabia, Marcel Duchamp, Roger de La Fresnaye, Juan Gris. Printre cei mai importanti sculptori cubisti se numara Picasso, Raymond Duchamp-Villon, Jacques Lipchitz, Aleksandr Archipenko. Printre multii artisti care au fost influentati de ideile si tehnicile cubistilor se numara francezul Maurice de Vlaminck si americanii Stuart Davis si Lyonel Feininger
|
