Sigmund Freud ( 1856 - 1939)
Secolele XVIII - XIX sunt marcate de revolutia industriala, capitalism, nasterea spiritului stiintific si încercarea de a da o noua întemeiere tuturor cunostintelor. În biologie, chimie, fizica, în stiintele umaniste se produc realizari remarcabile, apar noi discipline stiintifice; de la publicarea lucrarii ,,Originea speciilor" a lui Charles Darwin la formularea teoriei relativitatii, odiseea spiritului uman poarta amprenta stiintificitatii. Intentia întemeietorului psihanalizei a fost aceea de a elabora o metoda de tratament a nevrozelor, dupa cum marturiseste el însusi în Prelegeri de psihanaliza: ,,Psihanaliza este un procedeu de tratament medical al persoanelor care sufera de boli nervoase." Sigmund Freud, medic neurolog austriac, avea sa revolutioneze cercetarea mentalului prin descoperirile sale, prezentate în diverse scrieri - Interpretarea viselor, Psihopatologia vietii cotidiene, Trei studii asupra teoriei sexuale, Dincolo de principiul placerii s.a., desi conceptia sa avea sa fie catalogata drept "a doua ofensa adusa omenirii", datorita demitizarii naturii umane.
Naturalismul concepe spiritul ca fiind un produs târziu al evolutiei naturale, viziune ce cuprinde negarea spiritului însusi. Doctrina lui Freud nu este în primul rând antropologie, ci psihologie sau, mai precis, psihanaliza, însa la baza acestei psihana1ize sta o anumita antropologie.
Omul este conceput ca simpla parte a naturii, determinat de impulsuri si de instincte, astfel încât între el si animal nu exista o diferenta esentiala, ci numai una de grad. Spiritul însusi este redus la un joc al instinctelor, predominant fiind cel sexua1. Despre acest lucru, Freud spune fara echivoc: "Cultura a fost creata sub presiunea necesitatilor vitale si în dauna satisfacerii instinctelor. Ea este, în mare parte, recreata în acelasi fel, fiecare nou individ component al societatii umane repetând, în beneficiul ansamblului colectivitatii, sacrificarea propriilor instincte. Printre fortele instinctive refulate în acest mod, pulsiunile sexuale îndeplinesc un rol considerabil; ele sufera o sublimare, adica sunt deturnate
de la scopul lor sexual si orientate spre scopuri
socialmente superioare si care nu mai au în ele nimic
sexua1." Cultura spirituala, în întregul ei, îsi are astfel originea în sfera instinctelor, realizându-se prin sublimari ale libidoului.
Teoria lui Feud implica o negare a spiritului caci omul nu este o fiinta spirituala, spiritul fiind un produs al instinctelor refulate. În acest fel sunt negate atât va1orile spirituale, fiind recunoscute numai cele ale agreabilului si cele vita1e cât si libertatea vointei, instituindu-se un determinism naturalist.
Naturalismul are ca teza fundamentala identificarea naturii cu existenta în genere si edificarea oricarei stiinte dupa modelul stiintelor naturii. Este evident însa ca prin paradigma stiintelor naturii aplicata universului uman si istoric nu se poate dezvalui decât ceea ce este natural în spiritul însusi. Scopul naturalismului este de a oferi o conceptie stiintifica despre lume si viata (marxismul, freudismul, pozitivismul, evolutionismul, neopozitivismul etc.), dar o asemenea viziune nu se poate substitui unei conceptii generale despre om, decât cu pretul unei inacceptabile simplificari.
Totusi, importanta operei lui Freud pe tarâmul investigarii mintii si al tratamentului psihic al nevrozelor nu a fost niciodata egalata. De asemenea, contributiile psihanalizei în alte domenii decât cele pur medicale explica de ce psihanaliza a devenit o achizitie culturala de mare importanta în civilizatia occidentala moderna. Maestrul "scolii suspiciunii", Freud lasa hermeneuticii, structuralismului si filosofiei culturii o mostenire de neegalat.
|
