SIGMUND FREUD ( 1856 - 1939)

Sigmund Freud ( 1856 - 1939)

Secolele XVIII - XIX sunt marcate de revolutia industriala, capitalism, nasterea spiritului stiintific si īncercarea de a da o noua īntemeiere tuturor cunostintelor. Īn biologie, chimie, fizica, īn stiintele umaniste se produc realizari remarcabile, apar noi discipline stiintifice; de la publicarea lucrarii ,,Originea speciilor" a lui Charles Darwin la formularea teoriei relativitatii, odiseea spiritului uman poarta amprenta stiintificitatii. Intentia īntemeietorului psihanalizei a fost aceea de a elabora o metoda de tratament a nevrozelor, dupa cum marturiseste el īnsusi īn Prelegeri de psihanaliza: ,,Psihanaliza este un procedeu de tratament medical al persoanelor care sufera de boli nervoase." Sigmund Freud, medic neurolog austriac, avea sa revolutioneze cercetarea mentalului prin descoperirile sale, prezentate īn diverse scrieri - Interpretarea viselor, Psihopatologia vietii cotidiene, Trei studii asupra teoriei sexuale, Dincolo de principiul placerii s.a., desi conceptia sa avea sa fie catalogata drept "a doua ofensa adusa omenirii", datorita demitizarii naturii umane.

Naturalismul concepe spiritul ca fiind un produs tārziu al evolutiei naturale, viziune ce cuprinde negarea spiritului īnsusi. Doctrina lui Freud nu este īn primul rānd antropologie, ci psihologie sau, mai precis, psihanaliza, īnsa la baza acestei psihana1ize sta o anumita antropologie.

Omul este conceput ca simpla parte a naturii, determinat de impulsuri si de instincte, astfel īncāt īntre el si animal nu exista o diferenta esentiala, ci numai una de grad. Spiritul īnsusi este redus la un joc al instinctelor, predominant fiind cel sexua1. Despre acest lucru, Freud spune fara echivoc: "Cultura a fost creata sub presiunea necesitatilor vitale si īn dauna satisfacerii instinctelor. Ea este, īn mare parte, recrea­ta īn acelasi fel, fiecare nou individ component al societatii umane repetānd, īn beneficiul ansamblului colectivitatii, sacrificarea propriilor instincte. Printre fortele instinctive refulate īn acest mod, pulsiunile sexuale īndeplinesc un rol considerabil; ele sufera o subli­mare, adica sunt deturnate

de la scopul lor sexual si orientate spre scopuri

socialmente superioare si care nu mai au īn ele nimic

sexua1." Cultura spirituala, īn īntregul ei, īsi are astfel originea īn sfera instinctelor, realizāndu-se prin sublimari ale libidoului.

Teoria lui Feud implica o negare a spiritului caci omul nu este o fiinta spirituala, spiritul fiind un produs al instinctelor refulate. Īn acest fel sunt negate atāt va1orile spirituale, fiind recunoscute numai cele ale agreabilului si cele vita1e cāt si libertatea vointei, instituindu-se un determinism naturalist.

Naturalismul are ca teza fundamentala identificarea naturii cu existenta īn genere si edificarea oricarei stiinte dupa modelul stiintelor naturii. Este evident īnsa ca prin paradigma stiintelor naturii aplicata universului uman si istoric nu se poate dezvalui decāt ceea ce este natural īn spiritul īnsusi. Scopul naturalismului este de a oferi o conceptie stiintifica despre lume si viata (marxismul, freudismul, pozitivismul, evolutionismul, neopozitivismul etc.), dar o asemenea viziune nu se poate substitui unei conceptii generale despre om, decāt cu pretul unei inacceptabile simplificari.

Totusi, importanta operei lui Freud pe tarāmul investigarii mintii si al tratamentului psihic al nevrozelor nu a fost niciodata egalata. De asemenea, contributiile psihanalizei īn alte domenii decāt cele pur medicale explica de ce psihanaliza a devenit o achizitie culturala de mare importanta īn civilizatia occidentala moderna. Maestrul "scolii suspiciunii", Freud lasa hermeneuticii, structuralismului si filosofiei culturii o mostenire de neegalat.