În timpul studiilor la Conservator, Rachmaninov a devenit din ce în ce mai atras de compozitie, câstigând în anul 1892, anul terminarii st 23123u2018x udiilor universitare, Medalia de Aur pentru opera sa într-un singur act, Aleko. Prima reprezentatie a acestei opere a avut loc la teatrul Balsoi, în 1983.
În creatia sa, Rachmaninov a introdus elemente specifice muzicii vocale a bisericii ruse si sonoritatea clopotelor pe care le-a îndragit înca din copilarie.
Din aceeasi perioada dateaza primul sau concert pentru pian si orchestra, alte compozitii pentru pian (inclusiv renumitul Preludiu în do diez minor), cântece si lucrari orchestrale.
Concertul nr.2 op. 18 pentru pian, lucrare cu o bogatie melodica si armonica deosebita, foarte solicitanta din punct de vedere pianistic, ca si Suita nr.2 pentru doua piane, au fost compuse în 1900.
În paralel cu activitatea componistica, Rachmaninov a fost numit dirijor al Teatrului Balsoi. Personalitatea muzicianului Rachmaninov se facea simtita în egala masura în compozitiile sale, în interpretarile la pian sau la pupitrul dirijoral.
Rachmaninov a compus lucrari pentru pian solo (doua Sonate op.28 si op.36, Preludii op.23, op.32, Studiile - Tablou op.33 si op.39, Variatiunile pe o tema de Chopin op.22, Variatiunile pe o tema de Corelli op.43), lucrari de muzica de camera {Sonata pentru violoncel si pian, 2 Trio-uri elegiace, din care al doilea a fost compus în memoria lui Ceaikovski), lucrari corale (Vecerniile, Liturgia Sfântului Ion Chrysostom op.31), lucrari simfonice (trei simfonii, poemul Insula Mortilor op.29, patru Concerte pentru pian, Rapsodia op.43 pentru pian si orchestra), lucrari vocal - instrumentale {Clopotele op. 35), opere (Aleko, The Miserly Knight op.24, Francesca da Rimini op.25, Monna Vanna), s.a.m.d.
Muzica lui Rachmaninov este o muzica profund romantica, totodata inovatoare datorita elementelor sale de expresie (armonice, formale).
Renumit virtuoz al instrumentului, creatia pentru pian a fost scrisa conform posibilitatilor tehnice ale pianistului Rachmaninov.
Vocalise op.34
Vocalise este ultima piesa a ciclului 14 Cântece op.34, si a fost dedicata cântaretei Antonina Nejdanova. Partitura vocii nu contine cuvinte, lucrarea desfasurându-se pe sunetul "A".
Piesa s-a bucurat de o mare popularitate, atât datorita versiunii initiale pentru voce, cât si transcriptiilor ulterioare, realizate pentru diverse formatii instrumentale (duo-uri pentru violoncel, vioara, clarinet, trompeta si pian).
Vocalise se constituie in forma unui lied tripartit, compus initial în tonalitatea do diez minor. Versiunea pentru vioara si pian este transpusa în si minor, transpozitie realizata de Jascha Heifetz.
Sentimentele transmise de muzica acestei piese sunt melancolia, tristetea, speranta si resemnarea, iar schimbarile armonice aduse în cadrul acompaniamentului, ce realizeaza înlantuiri preponderent descendente în acorduri minore, sunt deosebit de importante pentru crearea acestei atmosfere.
În prima sectiune (A), instrumentul solist prezinta o cantilena de factura romantica.
Desi este indicat înca din debutul piesei (Largamente), tempo-ul acesteia trebuie ales si în functie de posibilitatile de sustinere ale solistilor, în special ale cântaretilor. Ritmica acompaniamentului, in optimi egale, instalata de la primele masuri, confera cursivitate discursului muzical.
Sectiunea mediana (B), ce prelucreaza elementele temei initiale, are rol dezvoltator si difera de prima sectiune prin scriitura polifonica a acompaniamentului. Pianul primeste pe lânga rolul sau acompaniator si un rol melodic important. B - ul este structurat în doua faze, b si b1
Indicatia poco piu animato, largirea scriiturii pianului dar si modulatiile armonice ale B - ului, contribuie la realizarea unei agitatii interioare. Cadenta în si minor din masura 17 produce o linistire.
Discursul solistic prezinta mici culminatii ce subliniaza desenul melodic, iar acompaniamentul sustine intentiile solistului, într-o nuanta mai mica, interventia în p a vocii mediane aflate în registrul mediu (masura 11).
Discursul muzical se intensifica si se deschide, aparând în major, masura 21, odata cu indicatia poco piu mosso, dar este imediat umbrit de modulatia si minor - mi minor
Linia ascendenta a basului din masurile 26 - 27 sustine acumularea dinamica dinaintea culminatiei piesei si ar putea fi evidentiata atât dinamic cat si timbral.
Tema initiala este expusa în p, de pian în masura 31 (A var.), care pentru prima data în aceasta piesa, se exprima într-un registru mai înalt decât cel al solistului. Scriitura polifonica este mentinuta si în aceasta ultima sectiune, iar modulatia din masura 37 la Do major, treapta a VI - a a tonalitatii de baza, sugereaza o stare nostalgica.
În cea de-a doua faza (b2) ce începe în si minor însotita de indicatia poco piu mosso, sunt utilizate procedee imitative (model secventa), având astfel loc culminatia piesei.
"Vocalise" op. 34 este o chintesenta a manierei în care Rachmaninov întelege sa conceapa si sa devzolte conceptul de melodie. "Melodia - scrie el - este temelia principala a întregii muzici. Inventivitatea melodica, în sensul cel mai înalt al cuvântului, este principalul tel al compozitorului. Daca nu este capabil sa creeze melodii care sa aiba dreptul la o îndelungata existenta, el are putine sanse sa stapâneasca vreodata meseria de compozitor", sau "Niciodata n-am sa tradez melodia care este firul conducator al muzicii. Ea rasuna permanent în fiinta mea, ca într-o fantezie de Schumann si prin intermediul ei percep întreaga lume înconjuratoare".
|
