TITU MAIORESCU (1840-1917)

Nascut la Craiova. Fiu al profesorului ardelean Ion Maiorescu, amestecat in rosturile revolutiei pasoptiste. Tatal pribegeste in Brasov, unde Maiorescu face prima clasa de liceu (1850), apoi la Institutul 'Theresianum' din Viena, scoala ispravita excelent (premiant). Studii la Universitatea din Berlin si Giessen, unde-si ia doctoratul in filosofie (1859). Mai termina si Facultatea de Drept din Paris (1861). Solicitat sa ramana in strainatate, refuza categoric si vine in tara. Profesor la Universitatea din Iasi (1862), localitate unde sta pana in 1874, intemeind societatea celebra Junimea (1863) si revista Convorbiri literare (1867).

Intre anii 1874-1917 sta in Bucuresti (avocat, profesor universitar, deputat conservator, ministru si chiar prim-ministru), prezidand Conferinta de pace de la Bucuresti (1913), in urma razboiului balcanic. S-a stins de cord, in capitala.

Sub patronajul sau s-au format marii clasici ai literaturii romane, in epoca fertila a Regelui Carol I.

Critic literar si estetician inzestrat, Maiorescu ne-a lasat: O cercetare critica asupra poeziei romane (1867), In contra directiei de astazi in cultura romana (1868), Directia noua in poezia si proza romana (1872), Comediile domnului Caragiale (1885), Eminescu si poeziile sale (1889), Povestirile lui Sadoveanu (1906), Poeziile lui Octavian Goga (1906) s.a.