Viata si activitatea lui George Baritiu la Sibiu (1877-1893)

II.1 Preocupari generale

La sfârsitul anului 1877 George Baritiu pune punct colaborarii sale la "Gazeta Transilvaniei", si se stabileste la Sibiu în urma lichidarii fabricii de la Zarnesti. Gânditorul paraseste Brasovul dupa 42 de ani de activitate si întemeiaza în anul 1878 Ziarul "Observatoriul". Motivele pentru care Baritiu a luat aceasta hotarâre au fost personale, dar în primul rând de ordin social-politic. El îsi da seama ca orasul de la poalele Tâmpei nu mai costituia centrul principal al vietii economice, politice si culturale românesti. Acesta se mutase la Sibiu care devenise un centru cultural. Aici era sediul "Astrei", totod 16516h722q ata si un centru economic prin înfiintarea bancii "Albina", în al carui comitet de conducere a fost cooptat si marele carturar ardelean. Prin aparitia ziarului "Observatoriul" alaturi de "Telegraful român", iar din anul 1884 "Tribuna" acest oras devine un focar publicistic national. De aici vor pleca în ultimul sfert al secolului trecut, initiativele politice ale vârfurilor burgheziei românesti din Transilvania. Asa cum arata Baritiu, raspunzând cititorilor contemporani "în mânia tuturor piedecelor" s-a realizat un indiscutabil "progres pozitiv".

"Respinsi din luptele politice militare românii s-au recules în putini ani si fara a renunta nici un moment la drepturile lor. au stiut sa-si aleaga o multime de ramuri ale activitatii, fara de care chiar de s-ar fi bucurat de o autonomie nationala si politica oricât de larga.. ar fi fost peste putinta sa înainteze.

Mutându-se la Sibiu îsi continua intensa si neobosita activitate ziaristica de pe urma careia a avut de suferit în aceasta perioada trei procese de presa (1878, 1879, 1884), sfârsite toate prin achitarea în unanimitate. Nu renunta nici la viata politica astfel din 1887 pâna în 1890 este presedintele Partidului National-român din Transilvania si al comisiei electorale centrale. Se implica cu mai mult zel dupa venirea la Sibiu la lucrarile "Astrei" din care dorea sa faca pâna la un punct ceva similar Academiei Române. În 1883 devine presedintele Asociatiunii, iar în 1893 presedintele Academiei Române institutie cu care dealtfel colabora de mai mult timp în cadrul sectiei de istorie. Baritiu a dat un nou impuls activitatii din cadrul sectiilor "Asociatiunii" sporind numarul burselor acordate meseriasilor, studentilor, elevilor români si a consolidat prin fonduri speciale institutul scoli de fete de la Sibiu. În a doua parte a vietii sale, preocuparile literare cedeaza, e drept pasul altora. Dar interesul sau general pentru cultura ramâne mai departe foarte viu.

II.2 George Baritiu sustinator al razboiului de independenta a României (1877-1878)

Razboiul de independenta al românilor este urmarit îndeaproape pas cu pas si sustinut de catre George Baritiu având chiar doi corespondenti de pe câmpul de lupta (un ofiter român din Transilvania si un corespondent strain). În acea perioada cea mai puternica interventie publicistica a gânditorului o reprezinta articolul referitor la razboiul de independenta din 1877, spre folosul românilor raniti , care a dat nastere unui semnificativ proces de presa si care este unul din ultimile sale articole publicate în "Gazeta Transilvaniei". Sustinând cu înflacarare lupta poporului român pentru obtinerea independentei, Baritiu face în acest timp o calatorie la Bucuresti pentru a observa mai îndeaproape ecoul razboiului în paturile largi de peste Carpati. Marturiseste ca a vrut sa treca Dunarea si sa ajunga cel putin în spatele frontului dar se pare ca n-a obtinut permisiunea de la autoritatile militare. El ramâne unul dintre principalii exponenti ai campaniei initiate în Transilvania în vederea colectarii de bani, alimente si medicamente pentru ajutorarea armatei române si îndeosebi pentru ajutorarea soldatilor raniti. Aceasa actiune a fost salutata mai ales de femei, luând repede caracterul unei largi miscari nationale. La 17 mai 1877 s-a înfiintat "Comitetul femeilor române din Sibiu" (cel mai important alaturi de cel din Brasov), sub presedentia inimoasei românce Iudita Macelariu, sotia fruntasului politic Ilie Macelariu, a înfiintat si condus actiunea de ajutorare materiala si financiara a razboiului de independenta pe întreaga durata a acestuia (mai 1877 - mai 1878), pe un teritoriu care a depasit cu mult suprafata comitatului Sibiu. Comitetul a organizat, cu o perseverenta mai presus de orice lauda, numeroase actiuni pentru colectarea de vata, scama, pânza, comprese, fese triunghiulare, bandaje, rufarie, nu numai din zona Sibiului ci si în Apuseni, Banat, Crisana, Satu Mare, Salaj, Maramures. S-au adunat pe liste de subscriptii mari sume de bani, în florini si lei. În pofida persecutiilor de tot felul ale autoritatiilor austro-ungare, foarte multi voluntari din judetul Sibiu, combatanti si personal medical, au trecut Carpatii, încrezatori în izbînda si în datoria realizarii idealului national.

Românii transilvaneni, au sprjinit pe fratii de peste Carpati pe multiple planuri: îndeosebi Sibiul, mostenitor al unei bogate si vechi traditii în lupta pentru libertate, manifestându-se ca loc de initiativa si principal centru de solidaritate cu efortul politic si militar al vechii Românii. Contributia a fost multipla: moral-politica, prin voluntari trecuti clandestin în România si care s-au înrolat si au luptat voluntari în armata româna sau au activat în spiritele de campanie, prin colectarea de ofrande materiale si banesti destinate înzestrarii armatei române si ajutorarii ostasilor raniti. În perioada razboiului solidaritatea Sibienilor s-a manifestat si în plan literar, aparând o serie de creatii artistice si literare concepute si vehiculate ca bunuri comune ale întregii natiuni. Unele ziare maghiare soviniste, în frunte cu "Kelet" (Rasaritul) de la Cluj , uitând de lupta eroica a poporului maghiar pentru obtinerea libertatii si independentei sale, au avut nefericita inspiratie sa ia apararea turcilor adresând un apel catre femeile românce din Transilvania cerându-le sa nu sprijine aceasta "campanie de banditi", cu atât mai mult ziarul sovinist facea în acelasi timp o intensa propaganda pentru a îndemna pe femeile maghiare sa vina în ajutorul ostasilor turci. Gânditorul a considerat articolul din "Kelet" ca o adevarata provocare la adresa poporului român si la sentimentele patriotice ale acestuia. Prin raspunsul dat din "Gazeta Transilvaniei" el a vorbit despre conducatorii statului român, violent atacati de catre unii ziaristi maghiari : "Ei acuza pe barbatii de stat ai României de felonie si tradare, noi din contra, i-am fi acuzat de tradare si plotronerie daca ar fi stat cu mîinile în sân, iar astazi îi gratulam si îi felicitam".

Raspunsul lui Baritiu a provocat un mare entuziasm printre români, facând sa creasca si mai mult avântul colectelor si al donatiilor, dar în acelasi timp, el a indignat guvernul din Budapesta care a cerut procurorului general sa deschida actiune judiciara împotriva ziaristului român si sa-i ceara condamnarea pe baza unui articol care prevedea pedeapsa cu închisoare pâna la cinci ani. Un proces asemanator se intentase în acelas timp si avocatului sârb Svetozar Miletici din Noplanta, conducatorul ziarului "Zastava".

Procesul intentat lui Baritiu s-a judecat la 30 aprilie 1878 în fata Curtii de jurati de la Sibiu. Juratii sasi, recrutati îndeosebi dintre meseriasi, respingând acuzatiile procurorului maghiar, au dat însa un verdict de achitare. Achitarea ziaristului român în timp ce Neoplanta Miletici fusese condamnat la cinci ani, avea sa fie fatala curtii de la Sibiu, care, dupa alte doua procese ale lui Baritiu (1879, 1884) si unul a lui Slavici (1885) a fost mutata la Cluj, unde influenta sovinismului maghiar se putea manifesta cu toata eficacitatea si unde se va propune în 1894 condamnarea fruntasilor memorandisti. Ceea ce trebuia sa pedepseasca juratii sibieni, arata "Kelet" îndata dupa pronuntarea verdictului, nu era atât articolul consacrat razboiului de independenta al României, ci în primul rând, întreaga activitate publica de 44 de ani a lui Baritiu, "tendintele sale daco-romaniste, nerecunoasterea unirii Transilvaniei cu Ungaria, ignorarea Dietei de la Pesta, cochetarea criminala cu Bucurestii, lipsa totala de patriotism maghiar", precum si pozitia sa dominanta în cadrul Partidului national-român.

George Baritiu si Sibienii a jucat un rol însemnat în acei ani eroici, contribuind din plin la solidaritatea ardelenilor cu România, stimulat fiind de aspiratiile tuturor românilor pentru înfaptuirea idealurilor de libertate nationala si unitate politico-statala a poporului român în granitele sale firesti. Entuziasmul multimilor de români generat de acest razboi a demonstrat fruntasilor ca baza sociala trebuie sa fie taranimea, capabila sa sprijine si sa sustina miscarea nationala. Dupa cucerirea independentei absolute de stat a României era limpede pentru toti ca în fata întregului popor român ramânea acum telul înfaptuirii Unitatii Nationale depline.

II.3 Ziarul "Observatoriul" (1878-1885)

Odata cu mutarea la Sibiu, George Baritiu, nu renunta la activitatea publicistica luând hotarârea de a înfiinta un nou ziar. Astfel la 1/13 aprilie 1878 apare "Observatoriul" ziar politic, national, economic si literar, cu o periodicitate bisaptamânala. Pentru el era o mare necesitate de a avea si românii cât mai multe organe de presa. Numai cu doua ziare politice ei nu se puteau tinea la înaltimea împrejurarilor, din acel timp . Noua publicatie are meritul de a fi adapostit în paginile sale unele dintre cele mai stralucite creatii ale ziaristicii ardelene. De la vârsta de 66 pâna la 73 de ani, George Baritiu editeaza "Observatoriul", socotit de istoricii literari drept "ziarul de batrânete". Având doar sprijinul nu todeauna sustinut, al fiului sau Ieronim, el avea grija în paralel si de editarea revistei Transilvania. Publictia gânditorului va rivaliza cu vechea "Gazeta" de la Brasov timp de 7 ani pâna la 15/27 iunie 1885, când va ceda locul "Tribunei" lui Slavici, primul cotidian al românilor din Transilvania. Fara sa aduca o formula noua din punctul de vedere al tehnici ziaristice asa cum avea sa aduca "Tribuna", "Observatoriul", a fost unul dintre cele mai interesante si viguroase ziare ale epocii, unind spiritul critic "în lumina stiintei moderne" cu o ampla informatie. Cu toate acestea a fost ignorat de Nicolae Iorga în istoria presei. La aceasta publicatie gânditorul si-a adus aportul nu numai prin cantitate dar si prin calitate, simtindu-se în articolele de acum, pe lânga o maturizare a gândirii sale politice, si o influenta mai mare în formularea ideilor, trasaturi vizibile deja din 1860, dar care acum se accentueaza. Pe lânga tonul polemic taios, pe lânga ironia de care-i placea sa faca uz înainte, articolele lui Baritiu impresioneaza acum printr-o informatie mai bogata si printr-o logica temeinica. Multe dintre ele sunt adevarate studii istorico-sociologice.

Ţinând pas cu actualitatea, urmarita pe dimensiuni mondiale "Observatoriul" a fost însa si un organ al noilor idei progresiste, urmarind cu atentie dezvoltarea miscarii muncitoresti si combatând reactionalismul guvernelor europene, precum si expansiunea colonialista a marilor puteri. si la "Observatoriul", gânditorul se arata preocupat de conditiile de dezvoltare a taranimii române de ambele laturi ale Carpatilor, "o materie cu care nu am terminat si nu vom termina niciodata", pentru studierea carora scrie noi si substantiale articole.

Din punt de vedere politic "Observatoriul" a sustinut politica de pasivitate a Partidului national-român, a protestat cu consecventa si energie împotriva tendintelor de maghiarizare urmarite de guvernul din Budapesta, si a subliniat cu entuziasm si satisfactie importanta proclamarii regatului român. În aceasta perioada, largindu-si si preocuparile de politica externa, Baritiu polemizeaza adeseori cu ziarele germane si maghiare în legatura cu problema libertatii navigatiei pe Dunare, combatând pretentia si suprematia Austro-Ungariei. În articolul "A cui sa fie Dunarea?" scris în perioada marilor framântari diplomatice din 1880, Baritiu arata ca aceasta este pentru România o "chestiune de viata si de moarte" si ca ea nu poate accepta, sub pretextul controlului navigatiei, dominatia politica si strategica a imperiului habsburgic.

O parte esentiala a colaborarii lui Baritiu la "Observatoriul" o reprezinta marile biografi scrise de batrânul ziarist, în amintirea unora dintre vechii sai prieteni si colaboratori decedati între timp: Andrei Muresanu , Iosif Hodos , A. Treboniu Laurian , Paul Vasici , precum si publicarea integrala a rapoartelor de la 1848-1849 ale lui Avram Iancu, Simion Balint, si Ion Axente Sever, interzise pâna atunci, si a numeroase alte evocari si documente pasoptiste. Pe o treapta superioara au fost abordate la noua publicatie si unele din vechile sale preocupari folcloristice si etnografice, îndeosebi cele privitoare la industria de casa a femeilor române si la costumele românesti. Amintirile politice ale lui George Baritiu, publicate in "Observatoriul", dintre care o buna parte vor intra în alcatuirea Partilor alese din istoria Transilvaniei, constituie pagini de memoralistica transilvaneana si ofera în acelasi timp o larga perspectiva de apreciere a stilului si puterii de evocare a gânditorului. Daca în tinerete la "Foaia pentru minte" si la "Gazeta de Transilvania", articolele sale urmarind scopuri instructive, erau dominate de un accentuat caracter didactic, analitic, cu largi referinte bibliografice, la "Observatoriul" ele se remarca prin puterea de sintetizare a autorului, prin vigoarea si incisivitatea polemica si aprecieri realiste. Îndelunga experienta a ziaristului se resimte îndeosebi în abordarea si evocarea momentelor si personalitatilor istorice. În acelasi timp el a scris împotriva degradarii stiintei prin aservirea ei claselor dominante. Însa în critica sociala a mers mai departe, sesizând si dezvaluind unele aspecte ale capitalismului, subliniind existenta puternicelor ramasite feudale si necesitatea continuarii luptei împotriva feudalismului demascând si plutocratia.

Activitatea ziaristica din aceasta perioada îi atrage alte doua procese, unul la 23 septembrie 1879, pentru publicarea unor documente referitoare la revolutia din 1848, iar al doilea la 3/15 decembrie 1884, pentru articolul "Frica guvernelor unguresti de umbrele a trei morti vii", publicat la 17/29 octombrie 1884, în care condamna interzicerea comemorarii unui secol de la rascoala condusa de Horia, Closca si Crisan, vorbind chiar de eventualitatea unei "Plevne unguresti". Juratii sasi însa îl achitara în ambele rânduri.

În anul 1883 George Baritiu primea o scrisoare de la bunul sau prieten Ioan C. Bratianu, care spunea; "Dta la anii dtale se te lasi de faptele diaristice. Ai inauguratu in viati'a dtale o politica nationala pentru patri'a in care te afli; te poti retrage cu consciintia linistita".

La sfârsitul anului 1884, George Baritiu, se hotaraste sa treaca la scrierea "Partilor alese" fapt care, avea sa constituie încordarea activitatii sale de publicist si istoric, determinându-l sa-si anunte retragerea din presa în penultimul numar al anului: "M-am decis ca sa mai port peana de publicist înca un an de zile, pentru ca cu voia lui Dumnezeu sa împlinesc 50 de ani ai activitatii mele. La împlinirea de ani 50 voi da peana de publicist în alte mâini, lasîndu-le de testament: Iubiti-va limba si literatura, precum va iubiti mântuirea sufletului vostru. Iubiti-va patria, precum v-au iubit mamele voastre pe voi. Lasati discordia; fiti de trei ori mai uniti în cugete si simtiri. Departe de la voi pesimismul. Dreptul si dreptatea sunt eterne ca Dumnezeu, le pierde numai acel ce renunta la ele. Românii -încheia batrânul ziarist- nu le vor pierde în veci". si într-adevar în anul urmator, abandonând definitiv pana ziaristului, George Baritiu va trece la pana istoricului pentru a încheia astfel, printr-o vasta expunere istoriografica, cea mai lunga si mai bogata cariera de ziarist român, fiind timp de o jumatate de secol un necontestat sustinator al progresului social si al luptei pentru libertatea si unitatea nationala. La nici unul dintre intelectualii români ardeleni ai epoci nu se poate observa o continuitate în atitudine ca la Baritiu. Îmbratisând de timpuriu idealurile democratice ale clasei sale în perioada ei de ascensiune revolutionara, el ramâne atasat pâna la sfârsit. Trecerea timpului a dus numai la adâncirea si la o mai buna argumentare a necesiatii înfaptirii lor. El nu se da înapoi nici de la gânduri mai îndraznete pentru vremea sa. De aici si prezenta în scrisul sau a unor idei noi sau a unor aspecte noi ale acestora.

Gânditorul transilvanean a fost un publicist viguros si talentat de la 26 de ani câti avea la începerea "Foii" si a "Gazetei" si pâna la 73 de ani când "Observatoriul" îsi înceteaza aparitia (1885), va scrie cu pasiune, fara preget, dând dovada de o înalta constiinta patriotica, ilustrând prin activitatea sa menirea nobilei misiuni a ziaristului: apararea drepturilor celor asupriti, lupta pentru eliberare, pentru progresul social.

II.4 Activitatea lui George Baritiu în cadrul Partidului National Român

Desi dizolvat, cu motivarea ca în Ungaria exista o singura natiune politica cea maghiara si nici o alta nationalitate nu are dreptul de a înfiinta partide politice, Partidul national-român si-a continuat totusi existenta si activitatea începuta prin conferinta de la Miercurea Sibiului. În 1881, pentru a strânge într-o singura organizatie toate gruparile politice ale românilor din Ungaria, reprezentantii acestora s-au întâlnit într-o noua conferinta la Sibiu pentru a fuziona sub numele de Partidul national-român din Ardeal, Banat, si Ungaria. Conferinta s-a tinut în zilele de 12-14 mai 1881 si a fost prezidata de George Baritiu, Vicentiu Babes si Ioan Ratiu. Cu aceasta ocazie s-au precizat înca odata, în noua puncte, vechile obiective ale partidului si s-a subliniat necesitatea continuarii luptei pentru obtinerea autonomiei Transilvaniei. Pentru a mari importanta politica a elementului românesc, conferinta a preconizat si revizuirea legii electorale prin introducerea, în limitele burgheziei, a votului universal. si de aceasta data s-a pastrat însa dualitatea în ceea ce priveste atitudinea fata de parlamentul maghiar: pasivitate pentru transilvaneni activitate pentru ceilalti. O atitudine comuna se va adopta abea în 1887, când ambele ramuri vor îmbratisa pasivitatea.

Una din hotarârile importante ale acestei conferinte, urmând o idee mai veche a lui Baritiu, a fost aceea de a se elabora un Memorial asupra situatiei poporului român din Ungaria tradus în limbile franceza, germana, si maghiara pentru a fi trimis, principalelor personalitati politice europene, ziarelor si revistelor precum si unui însemnat numar de academii, universitati si institutii culturale stiintifice si literare. Redactat de Baritiu sub titlul "Memorial" compus si publicat din însarcinarea reprezentantilor conferintei tinute la Sibiu în zilele de 12, 13 si 14 mai 1881, a fost cea dintâi publicatie politica transilvaneana larg difuzata peste hotare si care a cunoscut un incontestabil succes. El este totodata, una dintre cele mai clare si mai sistematice expuneri politice ale lui George Baritiu si constituie un moment esential în istoria luptelor politice ale poporului român din Transilvania.

"Memorialul" este actul de acuzare al poporului român împotriva dualismului austro-ungar si a politicii sale de deznationalizare si exploatare a popoarelor împilate. El se încheia cu afirmatia categorica, exprimata în mod lapidar, ca "natiunea româna niciodata si în nici o împrejurare nu se va putea împaca cu sistema dualista, ci va insista cu perseverenta demna, pentru realizarea exacta, sincera si bine garantata, a programei sale cuprinse în cele noua puncte ale programului partidului".

Atît revendicarile elaborate de conferinta de la Sibiu, si îndeosebi punctul referitor la autonomia Transilvaniei, cât si "Memorialul" lui Baritiu, care s-a tiparit în 200 de exemplare românesti, 750 franceze, 700 maghiare si 600 germane, au provocat la Budapesta o puternica surpriza si o violenta furie. Contestarea caracterului unitar al Ungariei si invocarea dreptului de folosinta a diferitelor limbi din regatul ungar erau tot ce putea fi mai iritant pentru guvernul lui Koloman Tisza. Acesta pentru a strapunge solidaritatea româneasca a constrâns pe mitropolitul Sibiului, Miron Romanul, sa dea la 22 iunie 1881 o circulara catre protopopii si preotii sai pentru a le arata ca el "nu consimte cu rezultatele conferintei de la Sibiu". Mitropolitul recomanda "credinta neînfrânta catre monarh, patrie si constitutie, respect, supunere si ascultare fata de legile sanctionate" si în primul rând fata de legea referitoare la unirea Transilvaniei cu Ungaria .

Pentru a dispune totusi de o grupare favorabila politicii sale, prin intermediul Mitropolitului si al unor aderenti ai sai, guvernul a initiat la începutul anului 1884 înfiintarea unui "partid român moderat", care spre deosebire de Partidul national Român, sa accepte dualismul si unirea Transilvaniei cu Ungaria si sa se opuna introducerii votului universal. Ideile "moderatilor" aveau sa fie difuzate prin ziarul "Viitorul", întemeiat la Budapesta de deputatul guvernamental Iosif Gall. Încercarea s-a dovedit zadarnica. Masele populare nu au putut fi atrase de organizatie iar Partidul national nu s-a dezbinat asa cum se intentiona. În anul urmator partidul moderat si-a încetat activitatea.

Tot atât de grea a fost si lupta pe care Baritiu a trebuit s-o dea în sânul propriului partid, ramura banateana a acestuia, reprezentata de Vicentiu Babes si de ziaristul Paul Rotaru, directorul ziarului "Luminatorul" de la Timisoara, aratându-se nemultumita de intransigenta si concluziile "Memorialului". Aceeasi atitudine au adoptat-o si unele elemente bancare si clericale sibiene în frunte cu însusi Partenie Cosma, presedintele comitetului, si cu Nicolae Popea. Indignat Baritiu îsi da demisia din comitet. Vechii fruntasi ai partidului Ioan Ratiu, Gh. Pop de Basesti, Visarion Roman, Elie Macelariu, precum si marii negustori în frunte cu Diamandi Manole de la Brasov, se realiaza însa atitudinii si intransigentei sale. Partenie Cosma e constrâns sa demisioneze. La 1 iulie 1884, autorul "Memorialului", dobândeste satisfactia suprema, fiind proclamat presedinte al comitetului Partidului national-român.

Sub presedentia lui George Baritiu, prin conferinta de la 7 mai 1887 s-a adoptat tactica pasivitatii de catre întregul partid, banatenii si crisenii, deceptionati de insuccesele luptei parlamentare prevazute de gânditor, abandoneaza si ei în acest an activitatea. Reprezentantii politici ai poporului român ajunsesera deci cu totii la convingerea ca orice încercare de conlucrare cu guvernul si parlamentul din Budapesta, pe baza egalitatii nationale, devenise imposibila, clasele dominante maghiare urmarind fara sovaire deznationalizarea românilor. Conferinta a decis ca aceasta constatare sa fie redactata sub forma unui amplu protest, si adusa la cunostinta lui Francisc Iosif, dar nu în calitatea sa de rege al Ungariei deoarece asta ar fi însemnat recunoasterea unirii cu Transilvania ci, urmând indicatiile lui Baritiu, în aceea de împarat la Austriei si mare principe al Transilvaniei.

În aceasta hotarâre îsi are originea "Memorandul" din 1892, urmat de marele proces de la Cluj din 1894, care se va încheia cu condamnarea întregului comitet national în frunte cu Ioan Ratiu, pe care Baritiu nu îl va vedea trecând între timp la cele vesnice.

În politica gânditorul, era aparatorul înflacarat al independentei Transilvaniei, iar în atitudinea sa se întâlnea o nota ideala. Baritiu avea convingerea înca din tinerete ca românii se vor putea întelege cu maghiarii speranta care la batrânete o pierduse cu totul.

II.5 Activitatea lui George Baritiu în cadrul "Asociatiunii"

Întemeietorii "Asociatiunii" au înteles importanta si necesitatea unei institutii de autoritate stiintifica si larga cuprindere, care sa actioneze în interesul culturii nationale, în mod deosebit în directiile cultivarii limbii române, cercetarii istorice, pastrarii si valorificarii documentelor, promovarii literaturii nationale, dar si pentru progresul poporului nostru în domeniile vietii economice si sociale, pentru ca asa cum spunea si George Baritiu în anul 1887; "Un popor sarac este si ramîne în veci sclavul altora".

George Baritiu are o vasta activitate în cadrul "Asociatiei transilvanene" pentru literatura româna si cultura poporului român (Astra), Înca de la întemeiere 1861 ocupând functia de secretar, cel mai însufletit exponent al "Asociatiunii" ajungând apoi în 1888 presedintele acesteia.

Una dintre preocuparile mai vechi ale gânditorului transilvanean îsi gaseste finalizarea în cadrul "Asociatiunii", si anume înfiintarea unei scoli gimnaziale de fete, idee pe care el a urmarit-o înca de la începuturile activitatii sale didactice si asupra careia a revenit adeseori.

Dupa numeroase încercari neizbutite, vechea initiativa a secretarului a fost reluata, iar la 20 octombrie 1883 se va inaugura la Sibiu o scoala de fete si un internat. Dupa afirmatiile lui V. Bologa "Baritiu a fost cel mai înfocat apostol al acestei idei".

Urmarindu-si cu tenacitate si stiind sa coordoneze în mod armonios actiunile politice si cele culturale cu unele economice, în anul 1881, la scurt timp dupa congresul Partidului national-român (12 mai) Bartiu, în vederea adunarii generale a "Asociatiunii" din data de (15 august) si a dezvelirii monumentului funerar al lui Al. Papiu Ilarian, ridicat de Academia Româna, a luat initiativa unei noi expozitii românesti de industrie si agricultura pentru a marca progresul economic realizat de poporul român de la 1862 încoace. Aceasta expozitie a constituit cel mai concludent raspuns pentru combaterea afirmatiilor ziaristilor sovinisti maghiari care pretindeau ca "în mâinile poporului român nu se afla nici un ram de industrie". Cu toate ca ea nu s-a putut deschide însa sub auspiciile "Asociatiunii", ci ale unui comitet ad-hoc, deoarece guvernul de la Budapesta, a interzis patronajul "Astrei" sub motiv ca statutele nu prevad organizarea de expozitii industriale, ea a avut un succes neasteptat .

Asociatiunea a actionat cu perseverenta si încredere, valorificând în timp numeroasele propuneri înaintate comitetului sau adunarilor generale, aprobând înfiintarea unor institutii proprii de cultura si propaganda nationala sau organizând manifestari culturale prin care se încerca stimularea progresului economic, a învatamântului si artelor, dar si ridicarea nivelului de cunostinte al taranilor, meseriasilor, muncitorilor, intelectualilor si altor categorii de oameni de la sate si orase. Pentru asta s-au înfiintat biblioteci, publicatii si scoli. S-au organizat expozitii industriale, agricole, etnografice etc., numeroase prelegeri si conferinte la sate si orase; s-au facut eforturi pentru sporirea numarului intelectualilor, meseriasilor si comerciantilor prin acordarea de stipendii si organizarea de cursuri si cicluri de expuneri: s-au înfiintat concursuri pentru scrieri cu continut literar, economic, istoric, medical educative etc., cu un continut adecvat si într-o limba accesibila celor multi.

Activitatea si propunerile care au fost facute de membrii "Asociatiunii" în primele decenii de la înfiintare sunt sugestive pentru varietatea preocuparilor si a mijloacelor de propaganda culturala, care realizându-se mai devreme sau mai târziu au contribuit la îndeplinirea scopurilor pentru care ea a fost înfiintata.

În anul 1879 la Sighisoara s-a propus acordarea de stipendii si ajutoare "numai la atari indivizi care se vor creste anume pentru înaintarea literaturii, sau pentru imediata propagare a culturii intelectuale si industriale a poporului român" iar la adunarea generala au decis sa premieze numai lucrarile care vor trata "în stil poporal chestiuni culturale, intelectuale si industriale", iar dupa ce acestea vor fi cenzurate de sectiunile stiintifice-literare, se vor tiparii si distribui. Cu acelasi prilej, s-a preconizat înfiintarea de scoli industriale "în diferite tinuturi ale patriei" si trimiterea unor specialisti la sate pentru îndrumare în problemele economiei de câmp. La Turda (7-9 august 1880) s-a adoptat propunerea sectiunii de stiinte naturale de a se înfiinta un muzeu istorico-natural la Sibiu, s-a acceptat si initiativa comitetului de a se organiza o expozitie agricola si industriala la Sibiu (1881). Alte propuneri au fost pentru înfiintarea unor scoli de meseriasi pentru tarani si studierea de catre fiecare despartamânt a zonei în care activeaza, ca aspect economic, etnologic, intelectual, moral, fiscal aratând ce ramuri industriale sau ce meserii s-ar putea promova în acel tinut. Adunarea generala de la Brasov (1883) a aprobat construirea unui local pentru viitoarea scoala civila de fete. La adunarea generala de la Abrud (1888) condusa de George Baritiu, s-a luat act de propunerea lui Vasile Batota de a se utiliza "Lasamântul" lui Avram Iancu pentru sprijinirea scolilor din Câmpeni si Abrud. Una dintre cele mai rodnice si mai importante propuneri a fost aceea a lui Aurel Muresianu de a se tipari brosuri si carti pentru popor. În legatura cu aceasta, adunarea generala de la (Fagaras, 1889), se hotaraste sustinerea acestei ideei. Astfel, s-a reusit între 1892-1899, tiparirea sub auspiciile "Asociatiunii" a zece lucrari cu continut istoric, literar, medical sau enciclopedic.

II.6 Activitatea lui George Baritiu în cadrul

Academiei Române

Un rol esential l-a jucat George Baritiu si în cadrul Academiei Române din Bucuresti, cunoscuta mai întâi sub numele de "Societatea Literara Româna". În cadrul "Academiei", gânditorul transilvanean aduce remarcabile contributii programatice si organizatorice având o vasta activitate. Ca si la "Asociatiune" Baritiu a fost ales presedinte al sectiei istorice. El nu va lipsi de la nici una din sesiunile "Academiei", impunându-se prin elanul sau constructiv, prin tenacitatea, si prin tactul sau. Presedinte al sectiei istorice, vicepresedinte raportor adeseori al comisiilor de premiere, delegat la numeroase solemnitati si reuniuni, donator generos de carti, documente si în cele din urma ca o încoronare a tuturor eforturilor sale, însusi presedintele (1893), Baritiu a fost una din figurile dominante ale vechii Academii, urmele interventiilor si contributiilor sale observîndu-se cu usurinta în toate sectoarele ei de activitate.

Ca si la "Asociatiune", preocuparile sale istorice nu absorb întreaga sa putere de concentrare, fiindca în acelasi timp, ca om de cultura, el se simte atras si de unele probleme de biologie si filozofie contemporana, facând dovada unui larg orizont intelectual si, în limitele gîndirii sale idealiste si a unui ascutit spirit critic.

Pe linia vechilor sale preocupari social-economice, Baritiu prezinta Academiei doua ample memorii intitulate "Notiuni relative la economia sociala" si "Istoria civilatiunei în Transilvania", prezentate în anii 1877 si 1878, în care se afla idei, constatari, date statistice si istorice cunoscute din articolele sale anterioare.

Tot atât de bogata si de variata a fost si activitatea sa de raportor al operelor înaintate Academiei pentru premiere. În anul 1878 si anul 1879 el a prezentat astfel noua opera a lui B. P. Hasdeu, subliniind adânca ei importanta pentru studierea si cunoasterea limbii române. Datorita unui raport al lui Baritiu a fost premiata în 1884 si monografia lui Nicolae Densusianu despre "Revolutiunea lui Horia în Transilvania si Ungaria 1784-1785", lucrare începuta, cu sprijinul sau, înca din anul 1878, si publicata în 1884 cu ocazia comemorarii centenarului marii rascoale. Un alt raport favorabil a fost consacrat în 1886 celor "Una suta si una fabule" ale lui George Sion, vechi colaborator al foilor de la Brasov, a carui carte a fost recomandata spre premiere "pentru stilul ei curgator si limba cea dulce". În 1888, George Baritiu a propus spre premiere marea lucrare a lui A. D. Xenopol "Istoria românilor în Dacia Traiana" al carei prim volum a aparut în acel an. Dupa cum sublinia gânditorul "Unul din meritele principale ale lui Xenopol este ca el demonstra si revendica, mai ales în partea din urma a studiilor sale, continuitatea poporului român în Dacia Traiana. În contra tuturor încercarilor tendentioase ale unor scriitori cari condusi de scopuri politice de subjugare.daca nu mai pot nega romanitatea limbei noastre, se încearca a-i întuneca continuitatea existentei sale".

O buna parte din rapoartele lui Baritiu catre Academie sunt consacrate datorita participarii la diferite expozitii si reuniuni stiintifice de peste hotare, precum si calatoriile sale de cercetari arheologice si arhivistice în Transilvania si Banat. La 26 august 1877 sublineaza importanta Muzeului etnografic de la Lipsca, vizitat în vara aceluiasi an, propunând ca Academia Româna sa trimita câteva colectii de costume românesti pentru a figura alaturi de porturile celorlalte popoare europene. La 19 septembrie 1886 prezinta un raport detaliat despre "Expozitia istorica de la Budapesta", inaugurata la 15 august, si despre sapaturile arheologice de la Buda veche, prin care s-au scos la lumina ramasitele cetatii romane Aquincum. Rezultatele obtinute de savantii maghiari constituiau pentru Baritiu un puternic argument al romanizarii Daciei si Panoniei în secolele I-III ale erei noastre .

În paralel cu aceste rapoarte, care au constituit pentru tânara societate tot atâtea motive si îndemnuri spre noi cercetari si actiuni, George Baritiu a oferit Academiei Române si numeroase colectii de carti si documente, el fiind unul dinre cei mai remarcabili donatori academici. Prin Baritiu, Academia a ajuns în posesia Catechismului calvinesc de la 1656, editat de el în seria de texte vechi românesti ale sectiei literare, alaturi de Psaltirea lui Coresi publicata de B. P. Hasdeu, de Codicele voronetean a lui Ioan Sibiera etc. Donatiei sale îi apartine si Cartea de rugaciuni pentru "evlavia homului chrestin" tiparita de Samuil Micu-Clain, la Viena 1779. Una din cele mai mai impotante donatii facute de Baritiu, Academiei Române o constituie însa colectia sa de scrisori din anii 1829-1848 careia, dupa moartea sa, i se va adauga întreaga corespondenta purtata de el pâna la 1893, precum si colectiile "Gazetei Transilvaniei" (1838-1877) si ale "Foii pentru minte, inima si literatura" (1838-1863), ale "Organului luminarii" si "Organului national"de la Blaj (1848-1849), ale "Bucovinei" de la Cernauti (1848-1850) etc.

II.7 Înfiintarea scolii de fete de la Sibiu

La 15 septembrie 1886 se înplinea una dintre cele mai arzatoare dorinte ale poporului român din Transilvania. Atunci s-a deschis prima scoala de fete cu caracter superior "Scola civila de fete cu internat" a Asociatiunii transilvanene.

scoala de fete era o idee mai veche a lui George Baritiu sustinuta vehement si în cele din urma înfaptuita, o initiativa fireasca având în vedere gândirea sa progresista. Gânditorul este convins de faptul ca nu poate exista o societate culta si viata culturala fara femei culte. Dupa cum spunea Baritiu "Cresterea femeii este prin urmare piatra fundamentala a dezvoltarii noastre nationale si totodata granita cea mai buna pentru viitorul nostru".

Comitetul hotaraste ca o astfel de scoala, ar fi cea mai urgenta necesitate dovedind-o numarul însemnat de fete de nationalitate româna care merg la scoli straine din diferite parti ale tarii, pentru a se înzestra acolo cu învatatura, pe care nu le-o putem oferi noi".

În urma adunarii generale de la Brasov s-a hotarât în unanimitate înfiintarea scolii de fete cu internat, totodata comitetul exprimându-si dorinta de a realiza în cel mai scurt timp un astfel de institut.

La 8 octombrie comitetul organizeaza un concurs pentru executarea planului noii cladiri, iar la 30 noiembrie 1884, noua planuri sunt puse la dispozitia comitetului care se expun în biroul "Asociatiunii" unei studieri minutioase din partea comitetului. Dupa lungi dezbateri si consultari între membrii comisiei si cei trei experti prezenti, nici unul dintre planuri nu a putut fi urmat deoarece nu satisfacea pretentiile organizatorilor. Comitetul dorind sa construiasca un edificiu pe masura destinatiei. Conducerea "Astrei" îl însarcineaza pe arhitectul Maetz, cu proiectarea noii cladiri, cerându-i sa faca un nou plan din toate punctele de vedere.La 5 martie 1885 planul arhitectului Maetz este gata si aprobat de comitetul Asociatiunii pretul de executare fiind de 60.000 florini.

Dupa acest plan s-au început imediat lucrarile, în aprilie 1885, si s-a zidit cladirea scolii si internatului, impunator si solid cu doua etaje si gradina frumoasa spre parcul orasului.

Înca din adunarea generala de la Brasov, din 1883, s-a decis deschiderea unei unei colecte pentru zidirea scolii, deoarece era de prevazut ca mijloacele disponibile ale Asociatiunii nu vor ajunge pentru acoperirea tuturor cheltuielilor de zidire. Cu toate acestea comitetul n-a initiat colectia pâna în 1885, când cladirea era sub acoperis si trebuintele pentru acoperirea cheltuielilor erau deplin cunoscute. Atunci a lansat pentru colecta urmatorul "Apel catra publicul român". Colectele desi semnificative nu au fost suficiente. Atunci a luat asupra sa grija colectei Dl Partenie Cosma, directorul "Albinei" si membru ordinar în comitetul Asociatiunii. Acesta a continuat colecta pâna în anul 1893.

În 29 octombrie 1885 comitetul a stabilit statutul de organizare cu programul de studii, "ramînînd ca la timpul sau sa se faca, în întelesul legilor din vigoare". La 13 si 16 februarie 1886, comitetul, luând în considerare staruintele lui George Baritiu, care prezentase în scris "opinie motivata", decide sa ramâna pe lânga scoala de fete cu 8 clase, numind-o "scoala poporala superioara de fete cu internat".

În vara anului 1886 constructia a fost finalizata si dotata cu cele necesare functionarii, iar la 21 iunie 1886 s-a dat publicitatii cel dintâi "Apel catra publicul român" pentru anuntarea si înscrierea elevelor la scoala Asociatiunii. Alegerea profesorilor s-a facut prin concurs, fiind preferati cei cu studii academice.

Pentru postul de director al internatului, negasindu-se nici una dintre concurente, care sa întuneasca toate calitatiile cerute, comitetul hotraste sa ofere în 30 august 1886, în unanimitate postul de conducere domnisoarei Elena baroneasa Popp din Sibiu.

scoala s-a deschis în 15 septembrie 1886, fiind o adevarata sarbatoare culturala, nationala, în sânul Asociatiunii. În sala festiva a scolii în fata unui public numeros, a profesorilor si a elevilor s-a savârsit sfintirea apei de preotii chemati de ambele confesiuni române.

Deschiderea festiva a noului asezamânt de cultura a coincis cu jubileul de 25 de ani al "Asociatiunii". Primul director a fost D. P. Barcianu.

Dupa statutul scolii scopul internatului este de a oferi elevelor, care vin din localitati straine, sau cele care nu au locuinta la parinti ori la persoane acceptabile, o subzistenta în conditii materiale si intelectuale mai avantajoase, decât le poate oferi îngrijirea la particulari. Pentru aceasta, de sine înteles, se plateste o taxa anuala corespunzatoare împrejurarilor.

Scopul acestor eforturi este subliniat tot de catre George Baritiu, promotorul si sustinatorul ideii la adunarea generala a Asociatiunii din Sibiu "despre scoala superioara de fete din Sibiu", în 28 august 1887, si anume "Nu formare de femei cu <fumuri aristrocratice>, ci cresterea de femei care vor fi chemate a deveni centre de lumina, centre de viata în cercurile mai culte ale societatii române: acesta a fost si este scopul, ce se urmareste în scoala Asociatiunii noastre!"