WOLFGANG AMADEUS MOZART

WOLFGANG AMADEUS MOZART

DE CE WOLFGANG AMADEUS MOZART ?

"Nu exista nici un lucru in muzica pe care el sa nu il faca mai bine decat oricine altcineva."

W. A. Mozat a fost cel mai mare muzician al vremii sale fiind neintrecut in toate formele muzicale. A compus o muzica sublima, de infinita prospetime, puritate, generozitate melodica, pentru care cuvintele nimanui nu ajung, spre a o aprecia, ci numai incantarea si pretuirea tuturor iubitorilor de frumos din intreaga lume.

"Este aproape de domeniul incredibilului, al miraculosului, cum un artist stins din viata la numai 35 de ani, sa fi compus peste 600 de lucrari pentru toate genurile muzicii culte, multe dintre ele fiind capodopere nemuritoare. Atat de bogata, de diversa, de realizata artistic si de cuprinzatoare (in sensul de sinteza creatoare in timp si in spatiu a muzicii universale de pana la el si de anticipare pentru multe momente ale muzicii viitorului), incat, daca prin absurd dezastrul Hirosimei ar fi distrus partiturile tuturor celorlalti compozitori ai lumii, salvandu-se numai manuscrisele "Mozarteumului" din Salzburg, muzica lumii ar fi aproape tot atat de bogata si frumoasa". Ar fi, pentru ca muzica lui Mozart este "primavara eterna a muzicii", cum admirabil o definea compozitorul Sostakovici. Tineretea creatoare, precoce, firea optimista a compozitorului, increzator in viata si in darurile ei, caracterul spontan, pur, cristalin si luminos al muzicii mozartiene, toate impreuna au generat aura de primavara eterna. Bucuria de a trai nu a fost exprimata cu atata noblete si intr-o forma atat de spiritualizata de catre nici un alt compozitor. Luna mai e insasi esenta primaverii si din toate cantatoarele "minunatei luni de mai", privighetoarea ne fascineaza mai mult prin frumusetea melodiilor sale. Cantul mozartian este primavara eterna si prin miracolul melodic pe care-l cuprinde.

Aceasta muzica exceptionala este motivul pentru care l-am ales pe W. A. Mozart ca tema pentru lucrarea de atestat. Am ascultat muzica lui Mozart si am citit informatii despre el si stilul lui de viata care m-au impresionat foarte mult.

Iubesc muzica lui Mozart pentru ca este o muzica care transmite stari emotionale si este foarte placuta si linistitoare. Nu a fost, nu este si nu va mai fi un asa mare compozitor ca W. A. Mozart!!!

Despre muzica lui Mozart se poate scrie decat cu pana inmuiata in culorile curcubeului - spune Diderot - subliniind continutul afectiv, preponderent luminos al artei compozitorului.

O muzica sublima, de infinita prospetime, puritate si generozitate melodica pentru care cuvintele nimanui nu ajung spre a o aprecia, ci numai incantarea si pretuirea tuturor iubitorilor de frumos din intreaga lume !

CAPITOLUL I

VIATA LUI W. A. MOZART

"Nu stiu sa scriu frumos; nu sunt poet. Nu stiu sa aranjez frazele atat de artistice incat sa produca umbra si lumina; nu sunt dansator. Pot s-o fac insa prin sunete; sunt doar un muzician...." ( W. A. Mozart)

Vorbele acestea exprima profesiunea de credinta a celui mai faimos compozitor al tuturor timpurilor: Wolfgang Amadeus Mozart!!!

W. A. Mozart s-a nascut la Salzburg pe data de 27 ianuarie 1756, fiind ultimul dintre cei sapte copii ai lui Leopald Mozart, cinci au murit la varste mici, supravietuind doar o fata - Maria Anna Walburga Ignatia, careia i se spunea Nannerl, si Wolfgang Amadeus. Leopold Mozart era un talentat violonist in orchestra de la curtea primului arhiepiscop din Salzburg si era apreciat pentru calitatile sale pedagogice! In registrul de botez, nou-nascutul a fost inregistrat cu numele: Johanes Chrysostomus Wolgangus Theophilus. Mai tarziu, in Italia, si-a luat numele de "Amadeus", traducerea latina a lui "Theophilus"(iubitorul lui Dumnezeu). Prima perioada din formarea viitorului compozitor incepe la Salzburgul austriac, orasul in care tatal sau - Leopold Mozart - venise cu doar doua decenii in urma pentru a studia Filosofia si Dreptul.

In mediul familial in care traia si in care muzica era preocuparea principala, nu se putea ca micul Mozart sa nu o indrageasca din primii ani ai vietii. La trei ani se catara singur pe scaunul clavecinului si inventa franturi de melodii care sunau vesel. La patru ani , a compus un concert pentru clavecin, o piesa naiva, desigur, dar incarcata de melodii usoare , pe care tatal sau le-a inregistrat pe portative, micul Wolferl (cum il alintau parintii) necunoscand notele.

Pasiunea pentru muzica l-a facut sa uite de jocurile copilariei, preferand sa stea in fata clavecinului sau sa cante la vioara ore intregi, ajungand la cinci ani sa execute cu virtuozitate, la clavecin si la vioara, concerte intregi, scrise de compozitorul Wagenseil (precursor al clavecinului). Muzica este pentru Mozart un dar pe care il imparte cu lumea intreaga. Afirmatia aceasta nu pare credibila pana in momentul in care ii auzi pe muzicienii de azi vorbind de felul in care Mozart le-a schimbat viata.

Cu certitudine, Mozart este un talent care a invins timpul. El si-a asumat talentul si nu a uitat avertismentul tatalui: "depinde numai de intelepciunea si puterea ta, daca vei fi un muzician de duzina, pe care-l uita toata lumea sau un dirijor renumit, despre care posteritatea mai citeste in carti, daca vei muri pe o saltea de paie, dus de nas de o muiere, cu o casa nevoioasa plina de copii sau dupa o viata crestineasca petrecuta in placere, onoare si renume, sa poti trai cu familia bine asigurata si respectat de toata lumea". Pasiunea pentru muzica l-a tinut pe Mozart inca din frageda pruncie , aceasta pasiune facand ca muzica lui sa fie foarte consistenta si sa reziste in timp.Si pentr 353l1120d u ca muzica este ardere, mozart si-a dedicat intreaga existenta acestui domeniu cu tot entuziasmul si energia de care a fost in stare, marturisind adeseori: "Stii ca sunt, ca sa zic asa, cufundat in muzica, ca ma ocup toata ziua cu ea, ca-mi place sa fac speculatii, sa studiez, sa reflectez".

Wolfgang Amadeus Mozart a fost cel mai mare muzician al vremii sale. In calitate de compozitor era neintrecut in toate formele de muzica - opera, simfonie, concert , muzica de camera, vocala, pian, cor, absolut orice! Totodata s-a remarcat ca fiind cel mai mare pianist si organist din Europa. Daca ar fi lucrat mai mult, ar fi putut deveni si cel mai bun violonist. Practic, nu exista absolut nici un lucru in muzica pe care el sa nu fie in stare sa il faca mai bine decat oricine altcineva. Putea sa scrie o piesa complicata in timp ca avea alta lucrare in minte; putea sa gandeasca un cvartet complet de coarde si sa scrie partiturile individuale inainte sa elaboreze partitura completa; putea sa descifreze la prima vedre orice fel de muzica i se punea in fata ochilor, putea sa asculte orice piesa muzicala oricat ar fi fost de lunga, si sa o scrie apoi imediat nota cu nota. A trait trezeci si sase de ani fara doua luni, de la 27 ianuarie 1756 pana la 5 decembrie 1791, si in acest scurt interval de timp a lasat omenirii o mostenire muzicala care straluceste la fel de puternic si astazi, cum a stralucit in ultimii ani ai decolului al XVIII-lea.

Mozart a fost unul dintre cei mai exploatati copii- minune din istoria muzicii si a platit un pret greu pentru asta. Copii-minune rareori reusesc sa duca vieti normale atunci cand ajung la maturitate. Se dezvolta in copilarie cultivandu-si un talent specific in detrimentul celorlalte, isi petrec cea mai mare parte a timpului in compania adultilor, educatia lor generala este neglijata si li se aduc prea multe laude. Rezultatul este o copilarie denaturata, ceea ce in majoritatea cazurilor se repercuteaza nefavorabil. Tragedia lui Mozart a constiuit-o dependenta de tatal sau, ceea ce l-a pus in imposibilitatea de a face fata cerintelor societatii si vietii. Acest lucru a fost recunoscut chiar si pe vremea lui. Astfel Friedrich Schlichtegroll, primul biograf al lui Mozart, scria in 1873: "Atunci cand aceasta ceatura rara a devenit barbat in ceea ce priveste arta lui, aproape in toate celelalte privinte a ramas intotdeauna - asa cum ar trebui sa sa spuna orice observator impartial - un copil. Nu a invatat niciodata sa se conduca. Nu avea simtul ordinii casnice, a folosirii cu chibzuinta a banilor, al moderatiei si al alegerii cu discernamant a placerilor. Intotdeauna a avut nevoie de o mana de ajutor care sa il indrume". Cinci ani mai tarziu, in 1798, Frantz Niemetschek scria in abiografia sa: "Acest om, atat de exceptional ca artist, nu se ridica la aceeasi inaltime in celelalte domenii ale vietii". Oamenii care au scris aceste randuri nu erau niste filistini care ii reprosau lui Mozart modul sau de viata neconventionala. Stiau ceea ce aflasera multi altii, si anume ca Mozart era cel mai mare dusman al lui insusi.

Incepand de la varsta de 6 ani, Mozart a fost mereu pe drumuri in anii sai de formare; era prezentat la Curtile europene, academiilor muzicale savante, marelui public. Ca adult, a mai facut alte turnee de concerte, astfel ca, din cei treizeci si sase de ani ai sai, paisprezece i-a petrecut departe de casa. Intr-o anumita privinta, n-au fost ani irositi. Mozart a intrat in concert cu toti muzicienii importanti ai acelor vremuri si cu toate felurile de muzica, pe care creierul lui neasemuit le-a asimilat si le-a retinut. Numele lui era mereu in ziare, mai ales pe vremea cand uluia Europa cu ispravile lui fantastice de copil. Comunitatea muzicala si stiintifica a scris o multime de articole savante despre baiatul-minune. Pe cand canta la Paris si inca nu implinise 7 ani, baronul Friedrich Malchior von Grimm, scrind pentru "correspondance litteraire", aproape ca si-a iesit din minti. Tatal lui Wolfgang a inventat pentru fiul sau cateva trucuri, cum ar fi sa cante la un clavecin a carui claviatura era acoperita cu panza ( o sarcina nu chiar foarte grea, dar gandita in asa fel incat "sa-l epateze pe burghez"), sa citeasca la prima vedere, sa improvizeze, sa armonizeze melodii la prima auditie, sa-si demonstreze auzul absolut, etc. "Nu sant sigur - scria Grimm - ca baiatul asta n-o sa ma faca sa innebunesc daca il ascult prea des; in prezenta lui imi dau seama cat de greu e sa te pazesti impotriva nebuniei cand vezi miracole. Nu ma mir ca Sfantul Paul si-a pierdut mintile dupa viziunea ciudata." Toata Europa rasuna de laude la adresa acestui copil minunat.

Un muzician cu un asemenea talent n-ar fi trebuit sa aiba nici un fel de probleme pentru a dobandi o functie remunerata. Dar Mozart nu a reusit niciodata sa faca acest lucru, desi si-a petrecut toata viata cautand asa ceva, de preferinta o functie la Curte, cu un salariu mare si garantat. A crescut si a deveit un barbat complicat, cu o personalitate complexa si un talent unic de a-si face dusmani. Era lipsit de talc, impulsiv, spunea exact ceea ce gandea despre alti muzicieni, (rareori avea de spus un cuvant bun), avea tendinta sa fie arogant si inganfat, si-a facut foarte putini prieteni adevarati in comunitatea muzicala. Isi castigase reputatia de frivol si superficial, temperamental si incapatanat. retrospectiv, putem privi acum la acestea cu simpatie. Era Mozart, se dovedise superior tuturor celorlalti muzicieni ai vremii sale; depista fara gres mediocritatea din jurul sau(dar si personalitatile cu adevarat mari: a nutrit un mare respect pentru Haydn) si nu a gresit niciodata in rationamentele lui muzicale. Dar acest lucru nu i-a usurat situatia cat timp a fost in viata. In plus avea un fizic ingrat: era scund, avea fata galbena si ciupita de varsat, si capul disproportionat de mare fata de trupul firav. Era miop si avea ochii usor bulbucati, parul des, nasul mare si maini grasute.

Multi ani Mozart s-a luptat sa scape de sub dominatia tatalui sau. Leopold il bombarda mereu pe fiul sau cu sfaturi intelepte, dar acesta nu se putea hotari niciodata si nu era capabil sa actioneze la momentul potrivit.

Dar Wolfgang mergea fericit pe drumul sau. Probabil ca se temea de tatal lui. Scrisorile sale erau evazive. Totul va fi bine in curand. Da, a pierdut bani. Nu, n-a stabilit nici o legatura cu lumea. Dar are perspective. Are mari perspective. Leopaold isi pierdea adesea rabdarea, mai ales cand Wolfgang ii scria o scrisoare pioasa si vag moralizatoare. Leopold nu voia sa stie ce gandeste fiul sau despre viata. Il interesa doar daca se intrevedea sau nu o slujba buna si unde se duceau ducatii aceea de aur. Era ingrijorat si de faptul ca atitudinea sa nepasatoare va starni dispretul celorlalti. Il avertiza mereu in mod special in privinta muzicienilor. "Se plaseaza foarte jos pe scara sociala si nu merita sa fii prea prietenos cu ei." Probabil ca sarmanul Wolfgang tresarea intotdeauna speriat cand primea cate o scrioare de la tatal sau. Aia nu, aia nu, aia nu. Fireste ca Leopold avea cele mai bune intentii. "

In final, Leopold a reusit si sa-l indeparteze pe fiul sau. Leopold nu putea sa-si modifice setul lui de valori; iar Wolfgang, imboldit de un geniu muzical care presupunea o anumita evolitie, nu putea fi burghezul sobru, sarguincios si cumpatat pe care il dorea cu atata ardoare tatal sau. Leopold reprezenta " aurea mediocritas". Dar cum putea un Wolfgang Amadeus Mozart, cu versurile lui " Don Giovani" si concertul de pian in do minor in cap, sa cse limiteze la o " aurea mediocritas"? Asa ca Leopold nu-si cunostea cu adevarat fiul. el nu-i vedea decat defectele si nu putea reactiona in fata unui geniu mult peste posibilitatile lui de intelegere. Nu si-a dat seama cat de incordat era Wolfgang, cat de mare nevoie avea de incurajari, de simpatie si de sprijin, in loc de predici si prelegeri. Leopold ar fi fost fericit daca fiul sau s-ar fi stabilit la Salzburg ca muzician de Curte. Acesta insemna siguranta. Wolfgang, pe de alta parte detesta ideea Salzburgului si tot ce era legat de el. Isi cunostea calitatile si se temea ca si le-ar irosi intr-un oras de provincie. Wolfgang nu-si propunea sa lupte impotriva patronajului. Aproape toti compozitorii aveau cate un patron - Biserica, Curtea, un nobil bogat. Dar el dorea un patron cu imaginatie si cu resurse, care sa-l lase sa-si valorifice ideile. In absenta acestui patron a incercat sa-si atinga scopul pe cont propriu, fiind unul dintre primii muzicieni din istorie care avut curajul necesar pentru a realiza aceasta ruptura. din punct de vedere artistic, a reusit, dar a ramas fara un ban.

Calatoriile lui nu se mai terminau niciodata. Sunt scrisori de la Viena, Munchen, Koblenz, Frankfurt, Bruxelles, Paris, Londra, Lyon, Milano, Bologna, Neapole, Venetia, Innsbruck, Mannheim. Tot timpul facea muzica, asculta muzica, discuta cu muzicienii. Chiar si la varsta de treisprezece ani scria despre muzica cu componenta unui adult. Era deja un profesionist desavarsit, asa cum o dovedeste modul in care a disecat un spectacol de la Mantua in 1770: " Primadona canta bine, dar moale; si pentru ca nu o vezi jucand, ci numai cantand, ai impresia ca nu canta deloc. Fiindca nu stie sa deschida gura, se tanguie tot timpul.... A doua doamna arata ca un grenadier, are o voce puternica si trebuie sa recunosc ca nu canta rau... Primul barbat <<il musico>> canta frumos, desi vocea li este inegala.

In 1777, Wolfgang a facut un turneu impreuna cu mama sa, avand ca obiectiv gasirea unei sluzbe bune. Era cea dintai calatorie fara tatal sau, asadar, prima tentativa de a-si manifesta independenta. Facea tot felul de propuneri lipsite de simt practic, scotandu-l din sarite pe Leopold. In aceste criori de la Munchen, Mannheim si Paris arbora un aer de bravada; si, pe masura ce proiectele esuau, bravada lui crestea. La Mannheim s-a imprietenit cu familia weber, dar genul acesta de prieteni nu-i placeau lui Leopold. Aveau putini bani, duceau o viata de boemi si se incurcasera in afaceri dubioase si procese penale.. Familia se compunea din mama, un fiu si patru fiice. Aloysia Weber, care implinise optsprezece ani atunci in momentul in care l-a cunoscut pe Mozart, avea o voce frumoasa i un viitor promitator de cantareata de opera. A facut o pasiune pentru ea. Pana si mama lui Mozart, o fire blanda, a protestat: " Cand cunoste pe cineva Wolfgang e gata sa-si tot sufletul si toate bunurile." Prietenia stransa cu familia weber a fost intrerupta temporar cand el si mama lui si-au continuat turneul la Paris. Mama lui a murit acolo in 1778, iar Mozart a trebuit sa-i dea acesta veste tatalui sau si a facut-o cumva pe ocolite. Dar Leopold nu s-a lasat pacalit. De indata ce a citit scrisoarea fiului sau, in care acesta i spunea ca mama este foarte bolnava, a avut presentimentul ca murie deja.

Mozart nu mai avea nici un motiv sa ramana la Paris, asa ca s-a intor la Salzburg in 1779 - dupa ce a stat mai mult timp la Munchen cu familia weber. Aloysia devenise primadona la opera locala si lucrurile pareau sa intre pe un fagas bun. Cand Mozart s-a intors in cele din urma acasa, Aloysia nu-l mai voia. Se pregatea sa pescuiasca un peste mai mare. Nu, nu exista nimic care sa-l retina la Salzburg. Inca de la Paris il pregatise pe tatal sau, printr-un fel de declaratie de independenta: " Un om cu talent mediocru, ramane mediocru, indiferent daca se vantura sau nu prin lume; dar unul cu un talent superior (ceea ce fara impietate nu pote sa neg ca eu posed) se distruge ramanand mereu in acelasi loc. Daca Arhiepiscopul ar avea incredere in mine, as face tot posibilulu ca orchestra lui sa devina curand vestita; in privinta aceasta nu exista nici un dubiu... In legatura cu Salzburgul , as mai vrea sa-ti spun ca mi-am schimbat hotararea de a ma dedica viorii. Vreau sa conduc de la clavecin si sa acompaniez ariile."

La Salzburg, Mozart s-a stabilit ca organist al Curtii, pus pe harța inca de la bun inceput. Era morocanos, irascibil si nesupus. " Cu siguranta ca am sa-l pacalesc pe Arhiepiscop - si cu cata bucurie o voi face!" Nu era o atitudine menita sa atraga simpatia Curtii episcopale. Cu toata, plictisit si repins cum e simțea, compunea neincetat. Din acea perioada dateaza cele mai mari lucrari ale lui de tinerețe. Pana atunci muzica lui fusese fluenta si admirabil construita, dar nu stralucita. Premierea operei "Idomeneo" in 1781 la Munchen a marcat si ruptura dintre Mozart si Arhiepiscop, al carui secretar, contele Karl Arco, i-a accelerat plecarea cu un branci in spate. Mozart clocotea de furie, arzand de dorinta de a se razbuna - de la distanța neprimejdioasa. " Ma simt obligat sa-l asigur in scris ca se poate astepta la un șut in fund din partea mea si la cațiva pumni in urechi pe deasupra. Caci atunci cand sunt insultat trebuie sa ma razbun." Bineinteles ca nu a scris niciodata o asemenea scrioare. Sarmanul Mozart nu avea stafa de erou.

Dupa ce a fost demis, Mozart s-a stabilit la Vena. Nu avea bani si il implora pe tatl sau sa nu-i scrie scrisori neplacute care sa-i sporeasca necazurile. Familia Weber era la Viena si Mozart s-a mutat la ei. La 15 decembrie 1781 i-a scris tatalui sau o misiva foarte lunga. Dupa un preambul zguduitor despre necesitatea casatoriei, in general, l-a anuntat ca este indragostit: "Ei bine, si cine este obiectul dragostei mele? Fireste ca nu o Weber? Ba da, una din fetele Weber, dar nu Josepha, nu Sophie, ci Constanze, mijlocia... Nu e urata, dar nici frumoasa. Singura ei frumusete o constituie cei doi ochi mici, negri si silueta zvelta. Nu este spirituala, dar are suficient simț practic ca sa-si poata indeplini indatoririle de sotie si de mama..." Temerile cele mai negre ale lui Leopold se adevenisera si probabil ca a explodat de furie. Fiul sau avea de gand sa se casatoreasca cu o fata fara un ban, dintr-o familie dubioasa. Si s-au casatorit in august 1782. Constanze s-a dovedit a fi o ființa frivola si o gospodina proasta, care nu i-a fost de nici un ajutor lui Mozart. Dar el o iubea si casatoria parea sa fie fericita, chiar daca Leopold turba de furie.

Pe moment, situatia parea promitatoare. Mozart avea elevi si comenzi. La 2 decembrie 1878, a fost numit compozitor de camera al imparatului Josef al-II-lea cu un salariu de 800 de guldeni. Facand un calcul aproximativ, 800 de guldeni pe vremea lui Mozart ar reprezenta cu aproximație echivalentul a 3500 dolari americani in 1996. Mozart a acceptat slujba, dar era dezgustat. "Prea mult pentru ceea ce fac, prea puțin pentru pentru ceea ce as putea realiza." Chestiunea veniturilor lui Mozart nu a fost niciodata cercetata suficient. In calitate de compozitor de opera de succes si de virtuoz aclamat al pianului, ar fi trebuit sa castige o mulțime de bani. Din cate stim, chiar a primit o gramada e bani, dar nimeni nu stie exact cat. Daca a castigat intr-adevar asa de multi bani, inseamna ca el si Constanze i-au cheltuit. Era mereu in miscare, si-a schimbat locuintele de 11 ori in 9 ani. A devenit mason. A inceput sa simta lipsa banilor in ultimul an al vietii sale si ii ruga mereu pe prietenii sai si pe fratele mason , bogatul negustor Michael Puchberg, sa-l imprumute. In general, Puchberg il ajuta, desi stia ca probabil n-o sa-si vada niciodata banii inapoi. .

Mozart traia pe propriile picioare la Viena si probabil ca se eliberase de o mare povara psihologica. A inceput sa scrie muzica de o mult mai mare profunzime, incredere, stralucire si putere. Dar muzica lui nu era admirata de toata lumea. Unii o gaseau bombastica, prea complicata, greu de urmarit. Abia reuseste sa redea o idee ca o alta la fel de frumoasa o imlocuieste pe prima, si lucrurl acesta merge asa pana la sfarsit, ca nu poti retine niciuna din remarcabilele sale lucrari.

La data de 18 noiembrie, Mozart a dirijat prima auditiea cantate sale masonice. Spre dfarsitul lunii era deja grav bolnav si tintuit la pat si chiar daca la inceputul lui decembrie starea sa parea sa se imbunatateasca, pe data de 6 decembrie 1791, la orele 24 :55, marele mizician treacea la cele vesnice, lasand in urma sa o cariera fara egal si o muzica venita parca direct de la Dumnezeu.

Desigur, faptul ca cel mai mare geniu muzical al lumii a fost îngropat într-o groapa comuna, si nu a fost condus pe ultimul drum decât de un preot, ramâne de necontestat si - oricâte explicatii ar exista - nu poate decât sa dea nastere la meditatii amare. În plus, lipsa unui loc exact unde sa-i poata fi adus omagiu, ne trimite la gândul ca Dumnezeu ne-a facut în dar un înger pe care apoi ni l-a luat înapoi, ca un parinte aspru ce-si pedepseste copiii.
In momentul mortii sale, Mozart era considerat cel mai mare compositor al vremii sale!

Pe langa calitatile sale creatoare, Mozart a fost si un mare pianist. Virtuozitatea pe care o poseda a starnit admiratia si entuziasmul contemporanilor. De-a lungul timpului, nemairamanand nici o urma materiala a ei, cum era si firesc, a fost trecuta pe plan secundar, vorbindu-se prea putin despre arta pianistica a compozitorului.

Instrumentul lui favorit era pianofortele, care a facut trecerea dintre clavecin si pianul modern de astazi: "Preferinta mea merge catre pianofortele fabricat de Stein. Instrumentul acesta are calitatea sa stinga rezonanta infinit mai bine decat piesele construite la Ratisbona. Ciocanelele, cand apesi pe clape, recad chiar in momentul in care lovesc coardele si aceasta, fie ca continui sa apesi pe clapa, fie ca ridici degetul".

Mozart cerea instrumentului un sunet net, precis si fugitiv. Foarte sever si pretentios in ceea ce priveste arta pianistica, Mozart reprosa lui Clementi - recunoscut ca pianist cu prodigioasa virtuozitate - lipsa de sentiment in interpretare. Acelasi lucru reiese si dintr-o scrisoare adresata surorii lui: ".Nu-ti strica mana cu prea multa tehnicitate, mana sa-ti ramana calma, sa nu-si piarda usurinta, supletea, agilitatea naturala. Pierzand aceste calitati, ce castigi in shimb? O sa ajungi sa faci cu usurinta sexte si octave, atat si nimic mai mult."

Arta pianistica a lui Mozart consta in suplete si precizie, in elemente bine masurate, in claritate, totul fiind invaluit intr-o atmosfera sonora fina, plina de gingasie, dar fara a fi lipsita de fermitate. Aceste calitati explica faptul ca operele lui Mozart, usoare la citit, sunt foarte dificile in executie, necesitand o priceputa si variata interpretare.

"Nici o inteligenta peste medie, nici un grad ridicat de imaginatie, nici acestea impreuna nu alcatuiesc geniul. Dragostea, dragostea, dragostea este sufletul geniului." Probabil ca omul stia ce spune, fiindca sunt cuvintele lui Mozart, cel in legatura cu care umanitatea a cazut de acord ca a fost un compozitor genial. Mozart a avut parte in timpul vietii de admiratori frenetici dar si de numerosi contestatari. S-a tinut departe de toti: "Nu plec urechea nici la cei care ma lauda, nici la aceia care ma desfiinteaza. Tot ce fac este sa imi urmez sentimentele."

CAPITOLUL II. - LUCRARI

II.1 OPERE

Evolutia muzicala a lui Mozart a fost conditionata de tatal lui si de compozitori ca Johann Schobert, C.P.E. Bach, J.C.Bach. In toti acesti ani, tanarul Mozart a produs o imensa cantitate de muzica in stilul galant, gratioasa, bine conturata, melodioasa si deosebit de frapanta, incepand sa compuna de la varsta de 6 ani. Primul compozitor care a insemnat ceva realmente pentru Mozart a fost Haydn, si tanarul i-a studiat cele sase cvartete, op.33 cu foarte mare atentie, folosindu-le drept model pentru superba scriere de sase cvartete pe care le-a compus intre 1782-1785, pe care le-a dedicat recunoscator, maestrului sau mai in varsta, Haydn. A urmat apoi influenta lui j.S.Bach si a lui Handel. Mozart a juns sa cunoasca muzica lui Bach prin intermediul baronului Gottfriend van Swieten.

Compozitiile din copilarie ale lui W.A.Mozart scot in evidenta calitatile muzicale cu totul remarcabile, ale acestui copil genial, dar si lipsa sa de cunostinte in domeniul compozitiei. Primele sonate le-a scris la vasta de 7 ani, prima simfonie la 8 ani, iar prima opere buffa, "La finta semplice", la 12 ani. Mozart a intreprins un adevarat turneu prin marile centre culturale ale Europei, oprindu-se la Munchen, apoi la Viena, Augsburg, Paris, Londra, unde concerteaza cantand la clavecin piese compuse de el sau din repertoriul inaintasilor muzicii germane, dar si facand improvizatii, pe teme primite din sala, uimind auditoriul prin talentul sau cu totul deosebit. La Mannheim, primeste indrumarile conducatorului Orchestrei princiare si compune doua concerte pentru flaut si orchestra, cateva sonate pentru pian, vioara si pian, si altele. Pana in 1778, Mozart compune opera "Idomeneo" pentru Teatrul muzical din Munchen, dar si simfoniile pana la cea cu numarul 35, "Haffner" printre care si "Simfonia concertata in mi bemol major pentru vioara, viola si orchestra."

Calatoriile sale prin Europa au fost si momente de studiu, Mozart primind pretutindeni indrumari- la Mannheim, apoi la Londra, unde l-a cunoscut pe Johann Christian Bach, unul dintre celebrii fii ai marelui Johann Sebastian. In Italia, Mozart a ianvatat sa compunaopere si a fost indrumat de renumitul compozitor si contrapunctist Padre Martini, care a apreciat mare le talent al tanarului muzician. Insotit de tatal sau, a vizitat Verona, Bologna, Florenta, Roma, Neapole, Milano. Experienta dibandita in centrele muzicale italiene, talentul sau deosebit, i-au oferit posibilitatea de a se intretine din propria activitate, compunand recitative pentru operele altor compozitori. A primit acolo cele dintai comenzide opera, ale caror prime reptezentatii au avut loc pentru Teatrul muzical din Milano. Asa a aparut operele "Mitridate", "Luciuo Silla" si "Ascanio in Alba" (balet).

La Salzburg, Mozart a compus, in genul simfoniei, 35 de lucrari, incepand cu simfonii in doua, apoi in trei parti, pana a ajuns la lucrari in patru parti, introducand menuetul in partea a treia.

In 1781, la varsta de 25 de ani, Mozart se stabileste la Viena, unde va ramane pana la sfarsitul vietii(1791). Aici este bine primit si apreciat ca interpret la clavecin, iar apoi primeste si prima comanda pentru compunerea unei opere in limba germana. Opera "Rapirea din Serai" s-a bucurat inca de la inceput de un real succes.

Lucrari compuse de Mozart: "La finta giardiniera" (Gradinareasa prefacuta) (1774-1775); "Idomeneo- regele Cretei" (1780); "Rapirea din Serai" (1786); "Nunta lui Fogaro" (1786); "Don juan" ("Don Giovanni") (1787); "Cosi fan tutte" (1790); "Flautul fermecat" (1791); "Recvienul" (1791).

"RAPIREA DIN SERAI"- se incadreaza in stilul "Singspielului" german in care dialogurile sunt vorbite, nu cantate.

Actul I- Belmonte o cauta peste tot pe logodnica sa Constanta, care a fost prinsa de pirati si vanduta lui Selim Pasa, inpreuna cu camerista ei, Blonda. Palatul lui Selim este pazit cu stasnicie de Osmin, care il intampina banuitor pe noul venit, insotit de servitorul sau, Pedrillo, aflat si el in captivitatea lui Pasa Selim. Pedrillo il prezinta pe Belmonte drept arhitect, cunoscand slabiciunile pasei.

Actul II- Pasa Selim se hotareste sa o ia de sotie pe constanta, dar ea il respinge stiindu-se logodita cu Belmonte, amandoi facand parte din lumea aristrocratiei spaniole. Pedrillo o anunta pe Constanta de prezenta lui Belmonte la palat si, pentru a-si putea pune in aplicare planul, il imbata pe Osmin.

Actul III- Belmonte si Pedrillo apar in gradina casei si se pregatesc pentru rapirea celor doua: Constanta si Blonda, dar incercarea lor este zadarnicita de Osmin, care isi anunta stapanul. Pasa Selim afla ca Belmonte este fiul unui dusman al sau si poate sa ordone uciderea lui, dar miscat de dragostea celor doi, le reda libertatea.

"NUNTA LUI FIGARO"- deschide usa spre o noua lume a operei. Este o lucrare scanteietoare, cu oameni reali, pe care muzica ii dezvaluie asa cum sunt- simpatici, orgoliosi, capriciosi, ambitiosi, iertatori, fustangii. Pe scurt, niste fiinte umane aduse la viata de alchimia unei gandiri muzicale neobisnuit de inventive. In "Figaro" nu este nici o nota falsa, nici o situatie fortata, o lucrare adorabila! A fost compusa in 1786 pe un libret de Lorenzo da Ponte, fiind o opera comica. .

"COSI FAN TUTTE"- este o partitura de acelasi nivel muzical ca si "Figaro", dar libretul scris de da Ponte este o farsa - o farsa cu semnificatie profunda, evident, totusi un libret cu o constructie artificiala. Este o lucrare minunata, dar fara umanismul celei care a precedat-o..

"FLAUTUL FERMECAT"- Era o alegorie indreptata impotriva lui Leopold alII-lea, care ii persecuta pe masoni. In interpretarea sa, Sarastro il reprezenta pe Ignaz von Born, liderul francmasoneriei austriece. Regina noptii era imparateasa Maria Theresa, dusmanca masoneriei iar, Tamino il intruchipa pe Josef al II-lea, predecesorul lui Leopold, care fusese binevoitor ata de masoni. .

Mozart reda, prin muzica sa- melodie, armonie, orchestratie, contraste dramatice - caracterele personajelor: curajul si demnitatea lui Tamino, farmecul poetic al Taminei, umorul si nepasaea pasaralului Papageno, severitatea lui Sarastro, firea tiranica a lui Monostasos. Cantata si vorbita in limba germana, opere "Flautul fermecat" s-a bucurat de un enorm succes si s-a cantat si in seara cand Mozart isi traia ultimele clipe de viata.

II. 2 - SIMFONIILE

Simfoniile de maturitate, cele care cobntin patru parti si introduc partea de sonata in prima parte, incep cu Simfonia nr.35 "Haffner", Simfonia nr.36 "Linz" si Simfonia nr.38 "Praga", dupa care urmeaza Trilogia finala: Simfonia nr.39 in mi bemol major; Simfonia nr.40 in sol minor; Simfonia nr.41 in do major, "Jupiter". Cele trei simfonii au fst compuse timp de sase saptamani: din iunie pana in august 1788.

Simfonia nr.39 in mi bemol major are patru parti.

Simfonia nr.40 in sol minor- a fost gandita la inceput pentru grupul de coarde impreuna cu 1 flaut, 2 oboi, 2 fragoti, 2 corni, iar la revizuirea de mai tarziu, Mozart a daugat si 2 clarineti. Nu a folosit in orchestratie trompeta si timpanul.

Simfonia nr.41 in do major, "Jupiter". Cuprinde patru parti si a fost conceputa pentru o formatie orchestrala alcatuita din grupul instrumentelor de coarde, suflatori de lemn: flaut, oboi, fagot, si al instrumentelor de alama: trompeta, corn si timpan. Sonoritatea instrumentelor de alama produce o atmosfera maestuoasa, festiva, viguroasa, de unde si numele de "Jupiter", cel mai mare dintre zei.

Un alt gen muzical destinat formatiilor orchestrale il formeaza serenadele compuse de W.A.Mozart. Cea mai cunoscuta si mai des prezentata pe afisele concertelor simfonice este "Mica serenada", ("Eine Kleine Nachtmusik"), compusa in 1787 la Viena, destinataorchestrei de coarde. Serenada are patru parti:

II.3 - CONCERTELE INSTRUMENTALE

Mozart a compus 7 concerte pentru vioara si orchestra, o simfonie concertanta pentru vioara, viola si orchestra, un Concert-rondo pentru vioara si orchestra. A mai compus 25 de concerte pentru pian si orchestra, un concert pentru doua piane si un Rondo concertant pentru pian si orchestra, doua concerte pentru flaut- unul pentru flaut si harpa, patru concerte pentru corn, cate unul pentru oboi, clarinet si doua pentru fagot. Mozart isi concepe concertele in spiritul epocii sale, apropiindu-le de caracterul simfoniilor; astfel, in partea intai a concertului, el introduce forma de sonata in specificul genului concertant, expunerea temelor fiind facuta de orchestra si apoi de solist. In partea a-II-a autorul a introdus materialul tematic in forma de Lied, iar, in partea a-III-a, in forma de rondo, in cadrul careia incantatoarele eme ale refrenului, despartite de inspirate cuplete, dau o stralucire si o nota de optimism robust intregii lucrari.

II. 4 - SONATELE PENTRU CLAVECIN

Mozart urmeaza modelul sonatei italiene, chiar si al celei franceze, dar insista pe modelul german. Sonatele sunt in numar de 17, primele sase fiind compuse la Salzburg

II. 5 - SONATELE PENTRU VIOARA SI PIAN

Sunt in numar de 40, primele sase au fost compuse la Mannheim si Paris, scot in evidenta tehnici si stiluri variate, asimilate in calatoriile lui Mozart, trecute prin filtrul personal si exprimate prin gandirea si sensibilitatea proprie a compozitorului.

II. 6 - CVARTETELE DE COARDE

Compuse intre anii 1770-1790, cvartetele de coarde sunt in numar de 23. Cvartetele milaneze sunt compuse in stilul si forma lucrarilor numite "concertini a quatro instrumenti soli", fiind publicate de Sammartini. Contin trei parti: Allegro, Andante si o miscare "tiempo di minuetto" ca parte finala. Urmatorul ciclu de cvartete este compus in 1773 la Viena si cuprinde o serie de 6 cvartete, concepute in maniera lui Haydn; Mozart se elibereaza astfel de stilul italian si se indreapta catre stilul muzicii de camera vienez. In 1785, compozitorul incheie un nou ciclu de 6 cvartete dedicate lui Haydn. Cvartetle acestea si cele care urmeaza cuprind patru parti: Allegro in forma de sonata, Adagio, Allegretto-Menuet si Allegro.

Dupa ce s-a stabilit la Viena, Mozart a compus, in anii 1782-1783 "MAREA MESSA IN DO MINOR". A fost cantata la salzburg in august 1783, avand patru parti, "Kyrie", "Gloria", "Credo" si "Sanctus". Dupa moartea compozitorului Messa a fost intregita cu "Agnus Dei".

Prima parte, Kyrie eleison- Andante moderato are forma tripartita ABA: Kyrie eleison, Christe eleison, Kyrie eleison.

A doua parte, Gloria, este divizata in 8 parti in functie de sensul textului din aceasta parte a Messei:

1.Gloria...cor avantat, scris fugat

2.Laudamus te - arie pentru mezzo-sopran, cu importante dificultati tehnice.

3.Gratias- cor la cinci voci.

4.Dommine Deus- duet de voci de femei.

5.Qui tollis- cor dublu pe opt voci.

6.Quoniam- introducere instrumentala la un tert(sopran, alto, tenor).

7.Jesu Christe- cor.

8.Cum sanctu spiritu- fuga impetuoasa, vocal-instrumentala.

Cea de-a treia parte, Credo, a fost compusa de Mozart pana la cuvantul "crucifixus".

Partea a patra, Sanctus-Benedictus, a fost compusa in intregime de Mozart, este scrisa pentru cor dublu pe opt voci in maniera imitativa.

Ultima parte, Agnus Dei, foloseste material sonor din partea intai a Messei.

RECVIENUL PENTRU CVARTET VOCAL(sopran, alto, tenor, bass), COR SI ORCHESTRA- A fost compus in 1791, ultimul an de viata al compozitorului. Pe patul de moarte a dat indicatii elevului sau, Sussmayer, privind modul in care sa termine lucrarea, ramasa la partea cea mai emotionanta - "Lacrymosa". Aceasta capodopera mozartiana a fost conceputa pe baza textului latin din biserica romano-catolica, autorul aranjand acest text pe ideile componente si realizand astfel cate o parte muzicala conforma cu continutul literar.

PRIMA PARTE a RECVIENULUI porneste de la cuvantul "Recviem aeternam" ("vesnica pomenire"), dupa care urmeaza textul din liturghia catolica Kyrie eleison.

PARTEA a-II-a, DIES IRAE- DIES ILLA( Ziua maniei, ziua aceea) este cea mai dramatica amenintand cu "Judecata de apoi". Lucrarea cuprinde melodii de un lirism patrunzator si altele cu zguduitoare accente de durere, de pasiune, ritmuri potolite si izbucniri orchestrale si corale viguroase, pline de dramatism.

PARTEA a-III-a, TUBA MIRUM, in miscare mai lenta- Andante, incepe cu expunerea de catre tromboni a unei teme grave, amenintatoare, care cheama la judecata, rasunand in cele patru puncte cardinale.

PARTEA a-IV-a, REX TREMENDE MAJESTIAS, in miscarea "grave", readuce imaginile grazei in fata maniei regelui neiertator. Este momentul cand omul se afla in fata judecatii. Mersul descendent al orchestrei pe note punctate reda zbuciumul omului in fata judecatorului suprem.

PARTEA a-V-a - RECORDARE. In aceasta partea a recvienului canta, sustinut de orchestra, grupul solistic vocal. Melodia este linistita, senina, ca un cer luminat dupa furtuna. Inceputul interventiei vocale soliste il face altista, celelalte voci ale cvartetului vocal patrunzand succesiv in actiunea muzicala prin alternarea cantatului vocal al solistilor cu acela al orchestrei.

PARTEA a-VI-a, CONFUTATIS MALEDICTIS. Aici vocile barbatesti redau trairile tulburatoare de groaza in timp ce corul feminin aduce un sentiment de calm si speranta.

PARTEA a-VII-a, LACRYMOSA, in miscare "Larghetto", este cea mai emotionanta parte a recvienului. Limbajul muzical este deosebit de duios; vocile canta pe textul "Lacrymosa", cu pasiune inabusita, cu durere si amaraciune, in acompaniamentul coardelor care redau o stare de plans inecat in suspine.

PARTEA a-VIII-a, DOMINE JESU CHRISTE, in miscarea Andante. Aici, dupa interventia sopranei soliste ca o ruga de ultima indurare, basul intoneaza tema unei fugi, pe care o preia corul intreg.

PARTEA a-IX-a, HOSTIAS. Corul canta fara solisti, in acompaniamentul grupului de coarde, sustinute de flauti, clarineti si fagot. In incheierea acestei parti revine fuga din partea a-VIII-a.

PARTEA a-X-a, SANCTUS. muzica este expusa in miscarea Adagio, intr-o atmosfera solemna.

PARTEA a-XI-a, BEMEDICTUS, este partea mediana din cantarea liturgica "Sanctus", pe care Mozart o trateaza ca parte de sine statatoare.

PARTEA a-XII-a, AGNUS DEI, este ultima parte din messa duminicala prin care mozart isi incheie "Recvienul". Lucrarea se termina cu o fuga dubla din partea I.

Ramas neterminat, Recvienul a fost incheiat dupa schitele lui Mozart, de catre elevul sau, Sussmayer.

In timpul vietii sale, lui Mozart i s-au tiparit putine compozitii- au aparut in total 144 de lucrari, in mare parte lucrari de muzica usoara. a lasat un mare numar de manuscrise, iar vaduva lui, care nu i-a fost de mare ajutor in viata, s-a transformat intr-o excelenta femeie de afaceri si a vandut drepturile de publicare la preturi fabuloase, pastrand insa manuscrisele la ea.

CAPITOLUL III - MUZICA LUI MOZART IN VIZIUNEA MODERNA

W.A.MOZART este unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii. Influenta sa este uriasa chiar si dupa 200 de ani de la moartea sa. Cand spui "muzica" primul nume care iti vine in minte este Mozart si prin definitie el reprezinta imaginea artistului desavarsit. Succesul imens al lui Mozart se explica prin faptul ca pentru el muzica a fost o mare placere, o mare bucurie careia i-a consacrat aproximativ 23.000 de pagini de o frumusete rapitoare. Muzica lui mozart este ca o stafeta pe care ei o trimit in timp din ce in ce mai departe si o daruiesc la randul lor publicului de peste tot cu priceperea de care sunt in stare. Vesela, tragica, melancolica, muzica lui Mozart inmagazineaza in ea toata gama de sentimente umane. Intreaga lui creatie respira bucuria de a trai si de aceea, ascultatirul are mereu senzatia ca fiecare lucrare contine elemente noi pe care la auditia precedenta nu le-a sesizat. Chiar si in lucrarile mai dure ca "recvienul" se simte o usoara unda de optimism. Mozart a avut deasemenea o libertate interioara foarte mare in timpul vietii pe care a transferat-o si muzicii sale. El nu a fost obligat sa scrie intr-un anume fel, iar comenzile pe care le primea nu echivala compromisuri, ba dimpotriva, lucrarile erau intotdeauna mai profunde decat se asteptau cei care le comandau. Faptul ca de 250 de ani, muzica aceasta rezista e un semn al pasiunii intense a compozitorului pentru domeniul sunetelor. Daca a fost excentric, daca a starnit controverse, lucrul acesta s-a intamplat pentru ca Mozart a inteles ca nu poti ramane in memoria oamenilor cu banalitati, incercand sa fii la fel ca ceilalti, trebuie sa fii deosebit, unic si gata sa lupti pentru un ideal artistic.

In anul 2006, Opera Natioanala din Bucuresti a marcat 250 de ani de la nastearea geniului din Salzburg, cu premierea operei 'Cossi fan tutte', numele lui fiind pronuntat cu veneratie chiar si dupa 250 de ani de la nastere.

W.A.Mozart este un standard al perfectiunii. Daca a reusit sa invinga timpul prin talentul sau inseamna ca toti putem face la fel, daca iubim ceea ce facem. Daca inca il mai ascultam pe Mozart o facem si pentru ca avem nevoie de linistea timpului in care el a trait.Mozart continua sa traiasca prin muzica sa si va trai mereu, atata timp cat muzica lui este cantata. Astazi, interesul publicului a revenit asupra partiturilor originale ba chiar si asupra inaltimii originale (diapazonul de acordaj al lui mozart era cu aproximativ o jumatate de ton mai jos decat cel din ziua de azi, care este 440). Instrumentele acelor vremuri, datorita popularitatii mondiale a miscarii instrumentelor timpurii, se folosesc in mod constant. Asadar, probabil ca astazi avem o idee mai corecta despre felul cum sunase muzica in zilele lui Mozart. Dar cum ar fi dirijat-o mozart insusi sau cum ar fi executat-o - aceasta este alta problema. Mizicienii moderni, manati de cele mai bune intentii de "autenticitate", au tendinta sa execute muzica clasica in conformitate cu ideile despre fidelitate ale secolului al.XX-lea fata de nota tiparita, cu respectarea ritmului si, presupunem, intr-un tempo mai lent decat ar fi facut-o Mozart insusi. In plus, muzicienii de astazi par sa ignore observatiile facute de mozart in nenumarate scrisori in care descrie astfel de executii practice. O alta problema este cea a improvizatiei. Partiturile de pian ale concertelor lui Mozart sunt adesea numai un schelet a ceea ce facea el realmente pe scena. Mozart completa armoniile si infrumusetea melodia in timp ce o canta. Este o greseala sa se abordeze muzica lui Mozart onsiderandu-se ca nota tiparita reprezinta ultimul cuvant. Foarte adesea este, sau ar trebui sa fie, exact inceputul. Cercetarile recente referitoare la practica executiei din secolul al XVII-lea au demonstrat ca stramosii nostri dadeau dovada de mai multa libertate in interpretatrea muzicii decat sunt dispusi sa accepte majoritatea muzicienilor contemporani.

In orice caz, muzica lui Mozart este astazi reabilitata, este eliberata de conceptele estetice gresite ale epocilor precedente. Omuletul de la Salzburg a fost un miracol. Mai versatil decat Bach, mai aristocratic din punct de vedere muzical decat Beethoven, poate fi considerat cel mai desavarsit, mai bine dotat si mai natural muzician pe care l-a cunoscut vreodata omenirea.

Indiferent de perceptiile asupra geniului mozartian, perceptii influentate de epocile în care acestea au fost generate, Wofgang Amadeus a fost si este considerat un compozitor cu o capacitate expresiva, unica si cu o forta creatoare aproape inexplicabila, vecina cu miracolul. Trecerea sa prin aceasta lume a lasat o brazda adânca, dinlauntrul careia continua sa se ridice coloane sonore ametitoare, de o frumusete nepamânteana.

Si chiar daca clasificarile sunt imposibil de facut la asemenea nivel, putem spune fara dubiu ca între geniile absolute ale Umanitatii, Mozart este "primus inter pares" (primul între egali).

Redarea lucrarilor lui Mozart nu cere o desfasurarea ampla de forte pentru sustinerea frazei muzicale. Cateva elemente de baza in interpretarea pianistica, multe aparute in perioada clasicismului vienez, sunt suficiente pentru a reda continutul de idei al unei piese muzicale.

Legato-ul este un mod de atac deosebit de important, prin el realizandu-se acea continuitate si rotunjime sonora, care lipseste pianului si care era imposibil de obtinut la clavecin. Acest mod de atac s-a dezvoltat odata cu evolutia muzicii pentru pian de la polifonia preclasica la muzica omofona. Un alt mod de atac folosit in interpretarea operelor mozartine pentru pian este staccato-ul. Acesta poate fi obtinut fie din degete, prin articularea directa a acestora, actionand vioi si scurt, ca impinse de un resort, fie din poignet, prin miscari scurte din incheietura mainii. Cunoscuta perlatura mozartiana se obtine prin aceste aceste modalitati de atac.

Un alt detaliu tehnic regasit in lucrarile lui Mozart il constituie ornamentele, denumire data unor grupari de note de valori mici, introduse in lucrarile muzicale in scopul de ornamentare a melodiei. Ele capata o dezvoltare larga mai ales in muzica pentru clavicord si clavecin, unde se urmarea acoperirea golurilor dintre doua sunete, stiindu-se scurtimea sunetelor emise de clavecin. Dupa aparitia pianului au devenit elemente componenete ale liniei melodice, respectiv ale ideii muzicale. Acest nou sens al ornamentelor cere o executie exacta si cat mai artistica. Ornamentele cele mai utilizate sunt: apogiatura scurta si lunga, mordentul inferior si superior, simplu si dublu, grupetul cu cele trei variante si trilul.

Festivalul nu a impresionat doar prin cantitate. Reusind si de aceasta data sa creeze evenimente în jurul concertelor sale, Formatiile Muzicale Radio - respectiv Orchestra Nationala, Corul Academic, Orchestra de camera, Cvartetul Voces si bineînteles Corul de Copii - au oferit publicului sansa de a audia un repertoriu mozartian mai rar auzit pe scenele noastre, alaturi de concertele si simfoniile devenite atât de populare în rândul publicului de pretutindeni. Alaturi de atractia repertoriala, afisul de concert al Festivalului Mozart organizat si sustinut de Formatiile Muzicale Radio va cuprinde cu fiecare prilej nume sonore ale artei interpretative si dirijorale, în distributii atractive prin valoarea lor artistica recunoscuta.

Daca miercuri, 25 ianuarie 2006, în Studioul de concerte "Mihail Jora" al Radiodifuziunii puteau fi ascultate, în interpretarea Orchestrei de Camera Radio, Simfoniile nr. 31 si 40 si Concertul nr. 24 în do minor pentru pian si orchestra (dirijor Horia Andreescu, solista Dana Borsan), pentru vineri, 27 ianuarie, chiar de ziua lui Mozart, Orchestra Nationala si Corul Radio, dirijate de Tiberiu Soare, pregatesc un program vocal-simfonic cuprinzând motetul Exultate Jubilate, Simfonia concertanta pentru vioara si viola (cu Mihaela Martin si Nobuko Imai) si Misa Încoronarii.

BLIOGRAFIE

Schonberg, Harold, C - "Viata marilor compozitori", Editura Lider, Bucuresti

Brumariu, Liviu - "Istoria muzicii universale - Clasicismul", editura fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 1999

WEBOGRAFIE

www.gogle.ro

Ro.wikipedia.org - informatii despre muzica lui mozart in viziunea moderna.

www.e-referate .ro - informatii despre viata lui Mozart.

www.mozartscoffee.com- informati generale despre Mozart.

www.hotelmozart.org - informatii generael despre Mozart