ACTIVITATILE EXTRACURRICULARE – MIJLOC DE DEZVOLTARE A PERSONALITATII ELEVILOR
Scoala Gimnaziala „George Uscatescu” Tg-Carbunesti - Gorj
Personalitatea umanǎ, in general, este un punct unic de intersectie a coordonatelor fizice si spatio-temporale cu cele socio-culturale ale fiecarui individ. Unicitatea ei este un aspect integrator. „Totul se le 858c28i aga de tot” iar personalitatea prin geneza si raporturile sale cantitative cu mediul exterior, se construieste si slefuieste in interactiunile directe dintre persoana purtatoare de dotatie geneticǎ si influentele mediului socio-cultural.
Educatia ca factor al mediului vine sǎ satisfaca trebuintele de crestere ale sistemului psihic uman. Cazul special, bine si riguros organizat, al educatiei formale desfasurata in scoalǎ, adaptatǎ noilor cerintelor mondiale in domeniu, precum si politicilor educationale guvernamentale, este chematǎ sǎ ofere tinerei generatii nu numai informatii, ci si capacitati si deprinderi de adaptare eficientǎ la schimbarile frecvente aparute in societatea modernǎ, atat pe piata muncii cat si in stilul de viatǎ, habitudini-distractie- relaxare, a „noului cetatean”.
In prezent, omul se indreapta spre o societate informatizatǎ dar in mod paradoxal se vorbeste de secolul XXI ca despre unul spiritual. In acest context, entitatea umanǎ este „bombardatǎ” pe toate cǎile senzoriale de un noian de informatie. Copilul ajutat de adult trebuie sǎ se orienteze spre o instructie pragmaticǎ „brodatǎ” cu elemente artistico-plastice, pentru a deveni o personalitate eticǎ, echilibratǎ de spiritual critic, pentru ca viata lui sǎ fie seninǎ si creatoare.
Instructia desfasurata in clasele primare intregeste „cei sapte ani de-acasa” (uneori sase!) dar si activitatea din institutiile prescolare.
Mediul invatarii scolare trebuie sa fie suficient de stimulativ si diversificat, spre a oferi fiecarui elev o motivatie sustinuta. De aceea, activitatile cu scolarii le-am organizat in asa fel incat sa permita elevilor sa exploreze si sa foloseasca legaturile interdisciplinare si crosscurriculare, instrumentele intelectuale si emotional-afective proprii unei educatii integrale. In acest scop am acordat cuvenita atentie activitatilor extracurriculare desfasurate in scoala. Aici, aceste tipuri de activitati au cuprins: serbari scolare, excursii, concursuri, biblioteca scolara, reviste scolare, spectacole de teatru urmate de convorbiri asupra pieselor vizionate. De asemenea, au fost intreprinse o seama de actiuni ocazionate de sarbatorirea zilelor de nastere ale elevilor.
Activitatile extracurriculare, in general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, ofera cele mai eficiente modalitati de formare a caracterului copiilor, inca din clasele primare, deoarece sunt factorii educativi cei mai apropiati si mai accesibili sufletelor acestora.
Prin astfel de activitati ne propunem sa contribuim la dezvoltarea unor atitudini si comportamente la elevi stimuland atat initiativa si raspunderea personal, cat si spiritul de intrajutorare si solidaritate de grup, spiritul critic, capacitatea e argumentare, de a actiona si rezolva probleme in mod responsabil.
Scoala, oricat de bine ar fi organizata, oricat de bogat ar fi continutul cunostintelor pe care le comunica elevului, nu poate da satisfactie setei de investigare si cutezanta creatoare, trasaturi specifice copiilor. Ei au nevoie de actiuni care sa le largeasca lume lor spirituala, sa le implineasca setea de cunoastere, sa le ofere prilejuri de a se emotiona puternic, de a fi in stare sa iscodeasca singuri pentru a-si forma convingeri durabile. O mare contributie in dezvoltarea personalitatii copilului o au activitatile extrascolare care implica in mod direct copilul prin personalitatea sa, si nu prin produsul realizat de acesta.
Experienta mi-a intarit convingerea ca serbarile scolare au un caracter stimulator atat pentru micii artisti, cat si pentru parintii lor.
Orice serbare scolara este o sarbatoare, atat pentru elevi, cat si pentru dascalii lor si, nu in ultimul rand, pentru parintii lor. Pregatirea unei serbari este un excelent prilej de a pune in valoare imaginatia si creativitatea fiecaruia: elev sau profesor.
Placerea aceasta am simtit-o organizand serbari impreuna cu elevii, in diferite ocazii: Serbarea Abecedarului, serbarea de Ziua Copilului, Serbarea de sfarsit de an scolar, Serbarea de Ziua Nationala, Serbarea de Craciun, Serbarea de Ziua Femeii, Serbarea de Pasti etc.
Importanta unor asemenea festivitati este deosebita pentru ca ele largesc orizontul spiritul al elevilor si contribuie la acumularea de noi cunostinte. De asemenea, imbogatesc si remonteaza viata afectiva, stimuland sentimente nebanuite sau dezvoltand pe cele slab manifestate prin dorinta de reusita, iar prezenta spectatorilor (parinti, bunici, frati, cadre didactice) trezeste in copil energia de a invinge timiditatea, stimuleaza independenta de actiune.
Serbarile copilariei, momentele acestea de maxima bucurie, atat pentru copii, cat si pentru parinti, intaresc si fortifica sufletele viitorilor adulti. Toate acestea aduc lumina in suflete, dau aripi imaginatiei, intaresc si fortifica suflete, stimuleaza gandirea creatoare.
O alta activitate deosebit de placuta care contribuie la stimularea personalitatii elevilor este excursia. Aceasta ajuta la dezvoltarea intelectuala si fizica a copilului, la educarea lui cetateneasca si patriotica. Excursia este cea care il reconforteaza pe copil, ii prilejuieste insusirea unei experiente sociale importante, dar si imbogatirea orizontului cultural stiintific. Prin excursii elevii isi suplimenteaza si consolideaza instructia scolara dobandind insusirea a noi cunostinte. Excursia reprezinta finalitatea unei activitati indelungate de pregatire a elevilor, ii ajuta sa inteleaga excursiile nu numai din perspectiva evadarii din atmosfera de munca de zi cu zi ci si ca un act de ridicare a nivelului cultural.
In realizarea unei excursii scolare de mica sau mare anvergura, m-am documentat, mi-am pregatit un minutios plan de lucru, pe care l-am realizat secvential, cu o abordare interdisciplinara si dupa o atenta prelucrare a normelor de deplasare in grup, a cerintelor igienico-sanitare, a regulilor de comportare civilizata, a regulamentului scolar in ansamblu.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru cei mici. Acestea ofera copiilor posibilitatea sa demonstreze practic ce au invatat la scoala, acasa, sa deseneze diferite aspecte, sa confectioneze modele variate. Emisiunile TV constituie si ele un aport substantial la largirea orizontului cultural-stiintific al elevului. In stimularea creativitatii un rol important il are si biblioteca scolara, care-l pune pe copil in contact cu carti pe care acesta nu le are si nu le poate procura. Lectura este cea care il ajuta la dezvoltarea cat si la imbogatirea vocabularului cu cuvinte frumoase, pe care elevii pot sa le foloseasca in orice imprejurare.
Dintre formele activitatilor educative complementare invatarii, ne vom opri asupra redactarii revistei scolii intitulata „Prichindel”.
In argumentul revistei au fost expuse motivele pentru care s-a considerat ca este nevoie sa avem o revista al ciclul primar, menita sa contribuie la: - stimularea imaginatiei si creativitatii elevilor; - folosirea in mod placut si util a timpului liber; - publicarea unor creatii ale elevilor si a altor lucruri interesante, realizandu-se astfel evaluarea activitatilor creative ale elevilor; - contactul cu modele de compozitie literara; - exersarea unor deprinderi practice; - descretirea fruntilor prin probleme distractive, jocuri, rebusuri, umor.
Primul numar al revistei „Prichindel”, editat in ianuarie 2005, s-a concretizat printr-o diversitate de subiecte prezentate sub generice ca: „Sub semnul europei”, „Cenaclul Prichindel”, „Invataturi pentru cei mici, parinti si bunici”, „Orarul de week-end”, „Noutati din viata scolii”.
Formele sub care s-au prezentat aceste teme au fost textele literare, scrisori trimise unor personaje imaginare, ghicitori, proverbe, horoscopul copiilor, poezii, curiozitati, sfaturi etc.
Publicarea creatiilor elevilor in reviste scolare sau in ziare contribuie din plin la dezvoltarea personalitatii acestora.
Manifestarile mai mult sau mai putin numeroase si relevante, sunt dirijate si valorificate intr-o anumita masura in familie, urmand ca in scoala sa se accentueze procesul de depistare, stimulare si formare a aptitudinilor la elevi.
Activitatile extrascolare, bine pregatite, sunt atractive la orice varsta. Ele starnesc interes, produc bucurie, faciliteaza acumularea de cunostinte, chiar daca necesita un efort suplimentar. Elevilor li se dezvolta spiritul practic, operational, dand posibilitatea fiecaruia sa se afirme conform naturii sale.
Participarea efectiva si totala in activitate angajeaza atat elevii timizi cat si pe cei slabi, ii tempereaza pe cei impulsivi, stimuleaza curentul de influente reciproce, dezvolta spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.
In concluzie, stim cu totii cǎ personalitatea copilului scolar este in formare si foarte usor de modelat, colectivele numeroase sunt insǎ o problemǎ. Orientarile si intaririle de care elevul are atata nevoie ii sunt oferite de noi. Noi constituim modelele acestei generatii, iar copiii sunt copiile miniaturale ale parintilor! Sǎ ne asumǎm, deci nemultumirile noastre in legaturǎ cu tinerii! Nu doar sǎ amendǎm, ci sǎ ii respectǎm si sǎ ne implicǎm, intelegandu-i asa cum sunt! Cadrul didactic in special trebuie sǎ tina pasul nu numai cu informatia nouǎ dar si cu politicile educationale si noile concepte in domeniul educational. Formatia cadrului didactic tinde spre o complexitate care vizeaza toate laturile vietii de la cea cultural-artisticǎ pana la cea socio-economicǎ. Solutia a fost gasitǎ in alte tǎri prin constituirea de profesori de sprijin sau grupuri de lucru, alcatuite din specialisti din diverse domenii (sociologi, psihologi, pedagogi, actori, pictori, muzicieni, ingineri). Stǎ in puterea noastra, a fiecaruia, sǎ orientǎm noua generatie spre o cale mai bunǎ si mai „frumoasǎ”. Interesul copilului ar trebui mai des invocat, iar ideea imposibilitatii realizarii unor proiecte educationale, uitatǎ.
Bibliografie:
Frant Ancuta Ioana – Turismul scolar, Ed. Mirton Timisoara, 2003
Almas D. – Popasuri la vetrele istorice romanesti, E.D.P. Bucuresti, 1981
Silvestru P. – Sportul si turismul, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1983
|
