Referintele de trimitere se pot face la studiile unde se trateaza probleme asemanatoare sau unde interpretarea unei idei este asemanatoare sau total diferita de aceea prezentata de autor.

Referintele bibliografice mentioneaza marturii privind o idee din text la lucrari anterioare care au tratat aceeasi problema, sau la documente. Notarea lor este obligatorie pentru toate ideile si informatiile care au devenit patrimoniu comun, dar nu au devenit notiuni curente. Referintele se fac la toate genurile de documente pe care se bazeaza o lucrare. Ele sunt indispensabile unei adevarate lucrari stiintifice. Nu se marcheaza datele general cunoscute si accept data de un dictionar sau daca e vorba de o notiune nou definita de un autor sau un dictionar.

Nota respectiv notele constituie adnotari la un text stiintific cuprinzand informatii suplimentare, de amanunt, chiar referinte bibliografice.

Notele au ca scop documentarea, sprijinirea sau probarea a ceea ce se afirma īn text. Nota poate contine tot ceea ce este util pentru completarea si clarificarea textului. O astfel de nota poate ajunge deci la proportii considerabile.

Īn nota nu trebuie sa apara nimic din ceea ce apartine textului. Nota numai probeaza si completeaza textul.

Notele se pun la un loc cu referintele , fie la sfarsitul fiecarui capitol, fie la sfarsitul textului, fie la subsol. Ele primesc numerotarea īn ordinea trimiterilor īn general, deci īn numerotare progresiva.

2.d. cum se procedeaza cu referintele si cu notele

la note: ele se mai numesc si note complementare sau de clarificare. Contin tot ceea ce este indispensabil lucrarii, dar nu īsi are locul īn text sau prezenta lor ar īngreuna lectura, sau poate fi util pentru completarea textului.

Aceste note contin mai ales reflectii personale, afirmatii, sugestii.

locul unde sunt īncorporate īn text referintele si notele este diferit īn functie de tipul lucrarii, modernismul editorului sau al autorului.

Īn text īntre paranteze, iar pentru a nu īncurca textul cu multe elemente descriptive se folosesc abrevieri prestabilite. Este sistemul Oxford.

La sfarsitul lucrarii. Se numeroteaza lucrarile citate īn continuare (sau pe capitole) si se marcheaza īn text cifrele īntre paranteze. Daca lucrarile sunt numerotate pe capitole, pentru a nu le confunda cand se repeta, numarul lucrarii va fi precedat de numarul capitolului

Cel mai generalizat procedeu este de a le mentiona la subsolul paginii (de unde si numele de note de subsol sau inframarginale) notand cu acelasi numar ideea din text si referinta din trimitere.

Trimiterea la indicatia bibliografica sau nota se face īn aceste locuri cu ajutorul cifrelor arabe. Īn text cifra se pune deasupra randului ca exponent, dupa ghilimele, dupa semnele de punctuatie. Uneori - asa cum spuneam mai sus - se poate pune īntre paranteze rotunde.

La lista de trimiteri si note cifra se pune la īnceput de rand.

Cum se citeaza

a.       lucrarile autorilor moderni se citeaza īn doua forme:

forma completa la prima citare (atentie, daca la bibliografie exista deja lucrarea citata īn forma completa, se poate cita si prescurtat)

daca lucrarea a fost data complet la bibliografie, atunci īn prima citare se poate scrie prescurtat numele autorului, titlul lucrarii, se elimina partile tehnice ale titlului (editura etc.)

b.      izvoarele pot fi citate īn forma prescurtata chiar de la īnceput, de la prima citare. Acester izvoare pot fi de trei tipuri:

izvoare de baza, pe baza carora s-a facut elaborarea. Abreviatia (facuta deja pe fise) trebuie expusa īn lista de abrevieri

izvoarele disciplinei din care face parte lucrarea

izvoare rare

c.       numerele de pagini (citate) urmeaza imediat dupa datele operei (nume, prenume, titlu, loc de aparitie, an, volum... sub forma veche pag. sau forma recenta p.) La plural se mai abreviaza si prin forma pp.

Numerele de coloane din dictionare si enciclopedii se scriu īn acelasi loc cu prescurtarea col.

d.      cand o lucrare are mai multe volume, numarul volumului se trece imediat dupa titlu cu cifra cu care a fost scris pe foaia de titlu

e.       documentele de arhiva se citeaza astfel: arhiva unde se afla documentul, pachetul, dosarul, pagina sau fila

f.        pentru revistele de specialitate se citeaza: numele, prenumele, titlul lucrarii (articolul, nota, studiu, eseu, recenzie), numele revistei (īntreg sau prescurtat tipic), volumul, numarul, anul de aparitie, locul unde apare (respectiv pagina)

g.       īn conditiile īn care o lucrare sau un autor din care s-a citat odata se repeta de mai multe ori se recomanda simplificarea trimiterilor si evitarea repetarilor inutile printr-o serie de indicative sau sigle

daca folosim o singura lucrare a unui autor se citeza tot īntreg sau abreviat (vezi mai sus)

a doua oara si mai apoi se citeza numai numele autorului si se foloseste op.cit. sau o.c.

cand trimiterile se succed la pagini diferite se foloseste idem p...

cand trimiterile se succed la aceeasi pagina se foloseste ibidem (tot acolo)

cand se foloseste o alta lucrare a unui autor deja cotat se poate scrie idem, titlul lucrarii....numai daca urmeaza imediat dupa o lucrare a lui deja citata.

III.3. Citatele

3.a. Definirea citatului. Citatele sunt reproduceri literale -ad litteram- īn text sau īn trimiteri, de cuvinte, fraze, fragmente dein izvoare sau autori moderni

3.b. Scopul citatului. Citatele au mai multe scopuri:

sa expuna o īnvatatura, opinie, fapt cu īnsusi cuvintele cu care au fost expuse

sa demonstreze sau sa Intareasca o ipoteza proprie reproducand textual alti autori

sa contrazica interpretarea unor texte sau fapte

3.c. Ce se citeaza

izvoarele

lucrari de mare autoritate īn domeniu

idei al caror sens concorda total cu opinia celui care citeaza

Ce nu se citeaza

ceea ce e pur ornamental si decorativ īntr-o lucrare

introducerile generice si superficiale

ceea ce nu are autoritate pentru confirmare

Este recomandabil sa se apeleze la citate īn chip moderat si nu trebuie apelat pentru orice la autoritatea unui autor īn domeniu. Nu este īnsa posibil sa se renunte integral sau partial la citate si mai ales la citarea izvoarelor.

3.d. cand se citeaza

Folosirea citatelor īn text īn functie de necesitatea lor pentru a se da importanta textului; calitatea textului depinde de sensibilitatea si exercitiul autorului.

Citarile prea numeroase franeaza discursul, fac dificila lectura cresc īn chip artificial lucrarea stiintifica. Saracia īn citate poate diminua puterea de convingere a propriilor afirmatii.

Nu se pot da norme precise asupra densitatii citatelor. Exista īnsa o posibilitate practica de a alege īntre citat si trimiterea bibliografica

textul va fi citat daca este necesar sau foarte util si mai ales dificil de gasit. Daca este usor de gasit este suficienta referinta bibliografica

textul va fi citat daca sprijina argumentarea autorului. Trimiterile nu trebuie sa indice īn chip ostentativ eruditie

citatul sa fie util pentru logistica lucrarii.

3.e. Cum se citeaza

izvoarele se citeza dupa editia la īndemana sau cea mai buna editie critica

autorii moderni se citeaza dupa ultima editie a lucrarii sau lucrarea cea mai recenta

se citeaza text īntreg cand citatul este foarte important, cand are o formulare tipica, cand lucrarea cere

citatul se pune īntre ghilimele. Nu se pun ghilimele la citatele īn limba greaca. Cand un citat este compus din mai multe aliniate ghilimelele se pun īnaintea fiecarui aliniat. Īn interiorul citatului se pot folosi tipuri diferite de ghilimele.

VII.4. Prescurtarile folosite īn lucrarea stiintifica

Prescurtarile sau sistemul de prescurtari este folosit īn stiinta pentru a reduce īn general suprafata scrisa si pentru a concentra materialul prezentat. Prescurtarile mai reduc īn chip masiv repetarile. A prescurta - a abrevia īnseamna a reduce dimensiunile unui text suprimand idei sau pasaje = a scurta un cuvant uneori reducandu-l la o litera.

Esential pentru o lucrare este consecventa īn aplicarea aceluiasi sistem de prescurtari de-a lungul īntregului text.

4.b. Scopul prescurtarilor este deci acela de a ajuta la conciziunea textului

Abrevierea sau prescurtarea este faptul de a reduce un cuvant sau un grup de cuvinte la o forma mai scurta prin suprimarea unei litere sau a tuturor literelor care urmeaza literei sau literelor initiale. Literele suprimate sunt substituite de un punct sau de nimic.

4.c.Abrevieri tip,abrevieri dupa tip si abrevieri personale

Abrevierile care apar īn timpul redactarii sunt:

bibliografice: constand mai ales titluri de reviste, enciclopedii, colectii, carti cele proprii trimiterilor

tehnice, īn general cele acceptate universal pentru anumite date personale, create din necesitatea de a completa, corecta sau īmbunatatii procesul de elaborare

Norme de abreviere:

de obicei se prescurteaza tot cuvantul dupa consoana initiala

se aplica īn tabele, trimiteri, la bibliografie (īn aparatul critic) sau anumite formule conventionale

abrevierile constituite dintr-o grupa de litere se scriu fara spatiu īntre litere si fara semne īn interiorul lor

īn una si aceeasi lucrare abrevierile sunt constante

titlurile revistelor si cartilor abreviate se subliniaza sau se scriu cursiv

Abrevierile se constituie īntr-o lista. Ea are scopul de a explica abrevierile folosite. Locul lor este imediat dupa bibliografie, īn general la sfarsitul lucrarii. īn lista de prescurtari acestea vor fi asezate alfabetic.

Exista si practica asezarii prescurtarilor chiar la īnceputul lucrarii.

4.d. Prescurtari bibliografice, prescurtari tehnice

Prescurtarile bibliografice se refera exclusiv la lucrarile folosite ca documentare (izvoare, autori moderni etc.)

pentru o lucrare care a fost odata folosita si mai este folosita cel putin odata se scrie numele autorului si prescurtarea op. cit. sau o.c. si pagina respectiva

īn cazul cand pe aceeasi pagina se repeta de mai multe ori numele aceluiasi autor pentru aceeasi lucrare se scie idem sau eadem

cand pe aceeasi pagina se scrie numele aceluiasi autor si pentru alta lucrare se scrie idem si titlul lucrarii noi

cand pe aceeasi pagina apare numele unui autor īn aceeasi lucrare de mai multe ori fara sa se intercaleze alte lucrari se scrie idem, p... iar cand apare citarea de pe aceeasi pagina se scrie ibidem

īn situatia cand apar referiri la mai multe lucrari ale aceluiasi autor formula op. cit. devine importanta. La prima trimitere se dau toate indicatiile bibliografice, iar la celelalte se va indica numele autorului si titlul prescurtat al lucrarii.

Prescurtari care introduc referintele sau notele

apud = īn, la dupa; indica autorul sau lucrarea dupa care s-au dat īn text anumite informatii sau referinte din alt autor sau din alte lucrari necercetate de autor īn mod direct

cf=conf = a compara, indica faptul ca se refera la o alta lucrare care cuprinde anumite date suplimentare contrare sau concordante īn legatura cu o idee din referinta

comp = compara; recomanda cititorului sa confrunte anumite idei exprimate cu cele cuprinse īn lucrarea care este semnalata

contra = prescurtare ce precede lucrarile care īn care se sustine o alta idee sau alte idei, informatii decat acelea sustinute de autor

i.d. = id est adica, introduce o explicatie asupra unei referinte citate mai jos

infra = mai jos, referinta care semnaleaza o idee, citat sau nota ce se gaseste mai departe īn text

passim = ici si colo, peste tot; indica o idee, o informatie mentionata īntr-o lucrare unde se gaseste īn diferite locuri

supra = indica o idee, citat, nota ce se gaseste īn acelasi text, undeva mai sus

vezi = vide; indica locul unde trebuie cautata o definitie, o explicatie, o informatie

pro = pentru; īn acelasi sens; atrage atentia asupra lucrarii din care sunt preluate unele idei si pentru care autorul nu arata exact legatura

s.v. = sub verbo; precizeaza locul la care se refera autorul dintr-un dictionar, īn care notiunile sunt clasate alfabetic

sq.; sqq = sequens sequentesque = si urmatoarea; si urmatoarele se utilizeaza cand trimiterea la o diviziune a textului nu poate fi data prin numarul total al paginilor.

Prescurtari tehnice

Alcatuiesc un complex de formule, de obicei dintr-un cuvant, care au fost standardizate la nivel universal īn stiinte. Cuvintele sunt elemente descriptive folosite īn lucrari si referinte bibliografice.

acad. = academie

ad. = adaugat

add. ad. = addenda

adn. = adnotat

al. = alineat

anon. = anonim

app. = appendice

art. = articol

aut. = autor

bibl. = bibliografie

biogr. = biografie

bros. = brosura

bul. = buletin

cap. = capitol

cit. = citat

coaut. = coautor

cod. = codex, codice

col. = coloana

colab. = colaboratori

compli. = compilator

cuv. = cuvant

cuv. intr. = cuvant introductiv

des. = desen

diagr. = diagrama

dir. = directie

doc. =docent

dr. = doctor

ed. = Editie

edit. = editura

eg. = exempli gratia

ex. = exemplu, exemplar

f. = fila

f. a. =fara an

f. e. = fara editura

f. l. = fara loc

facs. = facsimil

fasc. = fascicul

fig. = figura

fol. = folio

fot. = fotografie

grav. = gravura

h.= harta

ilustr. = ilustratie

ing. = inginer

intr. = introducere

inv. = inventar

leg. = legat

litogr. = litografiat

l.s. = loc sigiliu

ms. = manuscris

mas. = manuscrisele

n.b. = nota bene

nr. = numar

obs. = observatie

s.e. = sine editor, fara editor

s.l. = sine loco, fara loc

supl. = supliment

s.v. = sub verbo, la cuvantul

s. a. = si altii

s.a.m.d. = si asa mai departe

t. = tom

tabl. = tablou, tabele

tip. = tipografie

trad. = traducere

urm. = urmatoarele

vol. = volum

4.2. Prescurtari bibliografice

Aparatul stiintific (critic, tehnic) mai poate folosi si alte prescurtari, care sa ajute la o lectura mai rapida si la reducerea spatiului scris. Aceste prescurtari se refera la bibliografie. Pot fi prescurtate:

a.       titlurile unor publicatii periodice care se repeta de mai multe ori

b.      titluri de carti, de culegeri de articole, culegeri de izvoare, repertorii

c.       numele autorilor

Prescurtarile bibliografice pot fi facute īn trei feluri:

tip de prescurtare impus si acceptat īn sistemul international

tip de prescurtari impus de un tratat national īn domeniu

tip impus de revista pentru care se scrie(si care poate avea sistemul ei propriu de prescurtari)

sistemul de prescurtari ultramodern numit Oxford

un sistem propriu de prescurtari, creat de autor

Esential, īn cazul prescurtarilor, este consecventa īn aplicarea de-a lungul īntregii lucrari al unuia si aceluiasi sistem de prescurtari. Pentru lucrarile mai mari, prescurtarile se adauga īn final īn mod separat sub numele de lista prescurtarilor (lista de abrevieri). Īn cadrul cursului noi vom aplica acest sistem indiferent de tipul de lucrare pentru obisnuirea cu folosirea si crearea unui sistem de prescurtari.

VII. 5. Bibilografia

5.a. Continutul termenului "bibliografie". Īn cazul unei lucrari stiintifice se numeste bibliografie lista scrierilor referitoare la problema cu care se ocupa autorul. Uneori aceasta lista are caracter exhaustiv. Īn general se foloseste la lucrarile mari (lucrari de licenta, monografii, culegeri de izvoare, carti). Īn principui aceasta lista trebuie sa contina toate cartile consultate pentru elaborarea lucrarii. Face parte integranta si obligatorie din aparatul stiintific.

5.b. Ce īnseamna pentru o lucrare anexa cu bibliografia

Lista lucrarilor folosite pentru elaborarea lucrarii (bibliografia) are o anumita valoare si da o anumita valoare lucrarii elaborate:

bibliografia reprezinta un criteriu de apreciere a valorii lucrarii

da o imagine īn legatura cu calitatea informatiei

permite controlul nivelului stiintific al lucrarii

permite stabilirea exacta a stadiului cercetarilor la care s-a ajuns īn domeniul respectiv

permite stabilirea unor puncte de plecare pentru cercetarile noi

Lista lucrarilor (bibliografia) se scrie īn felul urmator: (dupa fisa)

numele autorului, prenumele asa cum apar pe pagina de titlu

acelasi autor care apare de mai multe ori cu mai multe lucrari va figura īn ordine cronologica; pentru a nu repeta numele se traseaza īn locul lui liniute sau asteriscuri

daca o carte este scrisa de mai multi autori se scrie numle si prenumele primului urmat de mentiunea "si colab" (oratorii)

titlul cartii se scrie exact, fara prescurtari subliniat si cu punct la sfarsit

locul unde a aparut publicatia

numele editurii

anul editiei

numar de pagini al lucrarii

5.c. dispunerea bibliografiei īn text

Din punct de vedere al locului lista de lucrari (bibliografia) se poate dispune dupa mai multe criterii:

fie la sfarsitul lucrarii

fie la sfarsitul fiecarui capitol

Īn lucrarile mai recente bibliografia este dispusa īn lista īn mod alfabetic, dar este organizata tematic īn stransa legatura cu continutul lucrarii (izvoare, lucrari generale, lucrari speciale etc

articole din reviste

numele si prenumele autorului urmat de virgula

titlul articolului, subliniat; uneori se pune īntre ghilimele urmat de virgula

numele periodicului subliniat, urmat de virgula

volumul, numarul

anul aparitiei

paginile īntre care se afla lucrarea īn revista

articole din dictionare

autor nume si prenume, urmat de virgula

titlul articolului, urmat de virgula

dictionarul (titlul īntreg sau prescurtat daca autorul are prescurtare)

pagina sau coloana la care se afla

Unii autori prezinta īn lista bibliografica toate lucrarile folosite, fara a mai face referinte bibliografice. Īn acest caz īn text autorii īsi iau libertatea de a folosi informatii, propozitii sau fraze fara trimiteri precise. Acest sistem se foloseste mai ales īn lucrarile de informare generala (tratate, manuale, cursuri).

Alti autori numeroteaza lucrarile din lista bibliografica si folosesc numerele respective pentru trimiteri īn text.

VII.6. Anexele documentare ale lucrarii

6.a. continutul termenului de « anexa documentara » si rolul lor

Īn cadrul unei lucrari stiintifice se numeste anexa documentara suma materialelor suplimentare care completeaza, dezvolta sau lamuresc un text. Se poate deci deduce ca anexele documentare contin materiale nescrise de autor mai ales care īntregesc textul.

Este vorba deci de ilustratia grafica. Ilustratie se numeste o grupare de imagini, desene, gravuri etc. care īmpodobesc sau explica un text

Ilustratia poate fi preluata de la alti autori sau din arhive, biblioteci sau muzee sau poate fi creata de autor.

Ilustratia grafica poate cuprinde o gama mare de reprezentari :

Ilustratie straina

izvoare inedite produse integral de obicei dupa fotocopii

imagini de constructii (cladiri, biserici, case, poduri) sau monumente de arta

copii dupa fotografii

ilustratie creata personal :

tabele cronologice proprii

ilustratii create (desene dupa materiale proprii, planse cu material ilustrativ, obiecte pentru demonstatie)

Īn cazul īn care ilustratia este preluata de la un autor sau din biblioteci, muzee, arhive, la textul explicativ al ilustratiei se trece numele autorului, lucrarea si pagina la care se afla ilustratia preluata, respectiv numele institutiei, fondul, numarul de inventar sub care materialul este īnregistrat (īn ordine cronologica sau tematica).

Suma ilustratiei este concentrata īntr-o lista īn care este descris continutul imaginii pentru ca cititorul sa īnteleaga rostul ei īmpreuna cu referinta bibliografica, daca este cazul..

Lista ilustratiilor poate fi adaugata la īnceputul sau la sfarsitul fiecarei lucrari pe foaie separata.

Numarul figurii din aceasta lista este intercalat īn text, acolo unde textul cere explicatiile suplimentare

b. Lista cronologica constituie un alt tip de anexa documentara mai ales atunci cand subiectul se īntinde pe o perioada mare de timp.

Listele cronologice se pot īntocmi cu referire la

a.       persoane

b.      evenimente

Īn aceste liste cronologice (de ambele feluri) textul care īnsoteste datele cronologice trebuie sa fie īn stransa concordanta cu textul propriu-zis.

VII.7 Indicii lucrarii

a.       definirea termenului de indice si rolul lor īn lucrare

Index = indice se numeste o lista alfabetica sau sistematica pusa la sfarsitul lucrarii sau la īnceputul ei si cuprinzand cuvintele (nume proprii sau comune) sau materiile continute īn ea(lucrare) cu indicarea paginilor unde se īntalnesc si cu explicarea prescurtata a continutului lui.

Rolul indicilor este de a gasi urgent orice element al lucrarii ordonate pe subiecte, concepte-cheie, autori, locuri.

7.b. tipurile de lucrari la care indicii sunt obligatorii

Īn general se elaboreaza indici numai pentru lucrarile pretentioase de tip carte respectiv (lucrari de licenta, lucrari de masterat, lucrari de doctorat), biografii, monografii, manuale, tratate etc.

Īn practica cursului īnsa, studentii vor elabora indici pentru orice tip de lucrare pentru a se crea practica de a crea, cauta si elabora indici.

7.c. tipurile de indici

Indicii sunt de mai multe tipuri :

indici generali

indici speciali (tematici) : - nume de persoane

nume de autori dintr-o epoca

nume de autori moderni

nume de locuri geografice

Indicii cuprind toate numirile :

se organizeaza alfabetic

cuprind si arii semantice mai restranse, inclusiv cele de pe titluri, ilustratii si tabele

se evita redarea de sinonime, fiind īnsa semnalate paginile unde exista

Indicii se scriu astfel : īn dreptul numelui respectiv (persoana, loc, termen, termen special etc.) se trece explicatia si apoi pagina din textul autoruluiunde apare numele. Īn cazul culegerilor de izvoare sau bibliografii se pune numarul de ordine

7.d. Tipurile de indici speciali

Indicii speciali tematici pot fi organizati de autori īn mai multe forme pentru a-i delimita mai bine de indicii generali

Īn cazul persoanelor se pot organiza indici cu numele persoanelor din epoca ; cu numele autorilor moderni care au scris despre epoca

Īn cazul locurilor indicii pot fi deosebiti īn nume d elocalitati, nume de locuri, forme de relief (ape, munti, vai)

7.e. modul cum se organizeaza indicii

Īn principiu indicii se organizeaza alfabetic īn cadrul tipului de indice

indicele de nume se organizeaza dupa numele de familie

numele romane se pun īn ordinea gintilor

Unele lucrari, mai cu seama cele care publica documente cuprind si un glosar respectiv o lista de termeni rari, arhaici sau neologisme care se regasesc īn textele documentelor.

Glosarul este organizat tot dupa criterii alfabetice.

Continutul cuvantului este explicat deobicei dupa dictionarele speciale

Glosarul poate fi īnglobat la indice sub titlu de indice de termeni aparte sau speciali.