ASPECTE METODICE ALE MUNCII DIFERENŢIATE ÎN CICLUL PRIMAR

Învatator: ANDREI NICULINA - scoala cu cls. I-IV Satu Vechi, jud. Teleorman

Cercetarile psihologice si pedagogice dovedesc tot mai mult ca fiecare elev are un ritm propriu de învatare, ca are aptitudini mai pronuntate pentru unele obiecte de învatamânt si mai slabe pentru altele, ca recepteaza în mod diferit influent 18318m128s ele mediului si educatiei.

Tratarea identica a unor situatii diferentiate ar duce la adâncirea inegalitatilor dintre elevi si nu ar oferi conditii favorabile pentru reusita scolara a tuturor elevilor.

Rezultatele de pâna acum confirma faptul ca tratarea diferentiata a elevilor în cadrul procesului didactic duce la succese incontestabile.

În învatamântul nostru motivatia complexa a necesitatii tratarii diferentiate a elevilor începând de la vârste foarte mici decurge, în primul rând, din conceptia despre functiile si obiectivele scolii românesti.

În cadrul unui proces de instruire diferentiat elevii nu mai sunt supusi, în bloc, acelorasi cerinte ci se poate opera o selectie a volumului si gradului de complexitate a cunostintelor, a metodelor, în concordanta cu grupe de interese si capacitati.

Problema diferentierii trebuie privita si în legatura cu calea adoptata de scoala româneasca ce consta în pregatirea temeinica a fiecarui elev prin ridicarea calitatii procesului instructiv - educativ, prevenirea ramânerii în urma la învatatura si combaterea ei în faza incipienta prin acordarea unui sprijin adecvat, de la caz la caz, elevilor care întâmpina dificultati.

La baza organizarii si desfasurarii activitatii diferentiate cu elevii sta cunoasterea temeinica a acestora, atât sub aspectul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor pe care le au, cât si sub aspectul capacitatilor intelectuale generale, al trasaturilor de personalitate frecvent solicitate în actiunea de învatare.

Totodata, atât cantitatea si calitatea cunostintelor, cât si dezvoltarea intelectuala generala depind de motivatia elevului pentru învatator, de anumite însusiri morale si volitionale, a caror cunoastere este obligatorie pentru desfasurarea unei munci eficiente cu elevul respectiv. Pentru a cunoaste nivelul complet de pregatire a fiecarui elev si inteligenta generala, pentru a urmari dinamica dezvoltarii individuale, evolutia lui în diferite momente ale dobândirii cunostintelor este necesara, din partea noastra, o fina investigatie care sa descopere nu numai faptele ci si cauzele care le-au generat.

În lunga mea experienta didactica am constatat ca în cazul unor elevi care fac greseli ortografice, nu este suficienta numai constatarea tipurilor de greseli, ci trebuie descoperite cauzele care stau la baza acestora. În cele mai multe cazuri, am întâlnit o insuficienta concentrare a atentiei, necunoasterea regulii, lipsa priceperii de a aplica o regula cunoscuta si automatisme corespunzatoare, etc. În unele cazuri, greselile pot fi efectul întrepatrunderii mai multor cauze, dar totdeauna modalitatea de lucru cu elevul pentru a-l ajuta sa-si lichideze lipsurile trebuie aleasa pe baza cunoasterii cauzelor.

Ne stau la îndemâna diferite metode si procedee de investigare pentru obtinerea datelor necesare privind situatia concreta a fiecarui elev. Am folosit cu succes: observarea activitatii lui în clasa si acasa, cunoasterea conditiilor de viata si de lucru acasa, discutii cu parintii, discutii individuale cu elevii, analiza cunostintelor dobândite având ca sistem de referinta cerintele programei scolare, etc.

Lucrez într-o scoala din mediul rural, unde copiii vin în clasa l fara a frecventa cursurile învatamântului prescolar, în sat nefunctionând o gradinita de copii. De asemenea, elevii provin din medii total diferite, cu obiceiuri diferite, cu un vocabular destul de sarac, cu cunostinte minime despre lumea înconjuratoare, cu conceptii diferite despre scoala, cu parinti mai mult sau mai putin interesati de viitorul copiilor lor.